Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 83/
Ședința publică din 13 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în B Calea nr.172.57.A.1.3 sector 3, împotriva sentinței nr.1265/12.05.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 09 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 13 2009.
CURTEA,
Asupra apelului de față.
Prin sentința nr. 1265/12 mai 2009 Tribunalului Comercial Mureșs -a respins ca nefondată acțiunea precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâtei Târgu M; s-a luat act și s-a constatat renunțarea la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata beneficiului de care a fost lipsit reclamantul ca urmare a predării autoturismului AUDIi, nr. șasiu -, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamantul a solicitat restituirea autovehiculului cu nr. de mai sus, în caz contrar această obligație urmând a fi schimbată în daune interese reprezentând contravaloarea autoturismului și beneficiul de care reclamantul a fost lipsit de la predarea bunului până la restituirea lui sau plata daunelor interese; fiind solicitate de asemenea daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere de la introducerea acțiunii și până la executarea obligației de restituire sau plată.
Acțiunea a fost precizată în sensul că reclamantul a renunțat la obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat și că valoarea ce trebuie socotită a fi contravaloarea autoturismului ca petit alternativ este cea de la data predării bunului la 4 iulie 2005, adică 30.098 euro.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că reclamantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 690/12 mai 2005, definitivă prin respingerea recursului, la o pedeapsă penală cu suspendare condiționată obligându-l la despăgubiri în cuantum de 30.098 euro, în echivalent în lei la data plății.
Ulterior condamnării primei instanțe, reclamantul a promovat o serie de litigii, în vederea clarificării obligației sale stabilite prin hotărârea de mai sus, instanța de recurs pronunțându-se în acest sens prin decizia nr. 614/R/28 2008, statuând că în ipoteza în care reclamantul apreciază că predarea autoturismului s-a făcut ca o dare în plată în contul sumei la care a fost obligat prin decizia penală definitivă, singura instanță și singurul temei procedural penal pe care se poate dezlega această dispută este instanța civilă de executare, pe calea contestației.
Prima instanță a mai reținut că se impune analizarea temeiurilor alternativă ce supuse dezbaterii și anume plata nedatorată și îmbogățirea fără just temei. În aceste sens s-a arătat că dată fiind natura raporturile contractuale dintre reclamant și societatea de leasing, reclamantul a deținut temporar poziția de utilizator, societatea rămânând proprietarul bunului, astfel că reclamantul nu este îndreptățit să emită pretenții asupra bunului împotriva proprietarului neavând așadar nici un titlu.
Referitor la îmbogățirea fără just temei s-a arătat că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, dimpotrivă nu a plătit nimic proprietarului și simplul fapt al predării bunului nu poate constitui un prejudiciu în patrimoniul său întrucât nu l-a deținut ca proprietar niciodată, iar reținerea cu un alt titlu a fost tranșată definitiv de către instanța penală, ca fiind un fapt ilicit.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență următoarele:
Potrivit sentinței penale nr. 690/2005 a Judecătoriei Târgu Mureș, latura civilă a cauzei a fost soluționată prin obligarea reclamantului la plata sumei de 30.098 euro, în echivalent în n lei la data plății către pârâta
În opinia reclamantului, această sumă reprezenta tocmai contravaloarea autoturismului și nicidecum alte pretenții ale societății față de reclamant.
S-a mai arătat că deși a restituit bunul la 4.07.2005, partea civilă a trecut la executarea silită în vederea executării sumei cuprinse în sentința penală 690/2005, astfel că această atitudine a pârâtei l-a determinat să solicite restituirea autoturismului indicând drept cauză juridică a acțiunii atât plata nedatorată cât și îmbogățirea fără just temei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, Curtea constată următoarele:
Obligația de plată a sumei de 30.098 euro sau echivalentul în lei la data plății, a fost stabilit în sarcina reclamantului prin sentința penală nr. 690/2005 a Judecătoriei Târgu Mureș.
Prin încheierea penală din 1 iulie 2008 Judecătoriei Târgu Mureș pronunțată în dosar nr. 4432/2004, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului și a pârâtei pentru îndreptarea dispozitivului sentinței nr. 290/2005, în considerentele acesteia arătându-se că reclamantul (inculpat), nu a fost obligat, în latura civilă a cauzei, la restituirea autoturismului, că motivele restituirii exced procesului penal, acestea urmând a fi soluționate în cadrul executării silite.
Prin decizia nr. 491/R/2006 a Tribunalului Mureșs -a reținut că fapta inculpatului, reclamant în prezenta cauză, de a nu preda autoturismul, a cauzat o pagubă materială părții vătămate, pagubă ce se impune a fi acoperită prin plata contravalorii autoturismului din litigiu, celelalte sume pretinse de partea vătămată, debite restante, majorări de întârziere, contravaloarea reparațiilor, etc. formând obiectul unor altor litigii de natură civilă.
Este limpede așadar că, latura civilă așa cum a fost soluționată de instanțele de judecată în cauza penală de mai sus, viza strict obligarea reclamantului la plata sumei de 30.098 euro reprezentând contravaloarea autoturismului.
Pe de altă parte, reclamantul a intrat în posesia bunului după cum rezultă din sentința penală nr. 690/2005, prin intermediul, care, la rândul său a dobândit folosința bunului în calitate de utilizator, urmare a încheierii contractului de leasing cu,
SRL a încetat plățile ratelor contractual asumate, astfel că proprietarul bunului, a procedat la investirea cu formulă executorie a acestui contract, a solicitat deschiderea procedurii lichidării judiciare față de utilizator, tocmai în vederea recuperării bunului în cauză.
În această situație este de observat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 din nr.OG 51/1997, care stabilește dreptul locatorului să rezilieze contactul de leasing iar utilizatorul este obligat la restituirea atât a bunului cât și a sumelor datorate până la restituirea acestuia.
Așadar, dacă pe de o parte reclamantul a restituit bunul conformându-se dispozițiilor de mai sus, pe de altă parte acesta a rămas obligat la plata sumei de 30.098 euro, ca urmare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 690/2005.
Chiar dacă s-a precizat în sentința respectivă că prin plata acestei sume se acoperă și contravaloarea autoturismului începând de la data refV. de restituire, această dispoziție fiind în spiritul dispozițiilor art. 15 din nr.OG 51/1997, reclamantul nu este îndreptățit să solicite restituirea sumei de 30.098 euro, întrucât în patrimoniul acestuia nu există nici un prejudiciu.
Nu este mai puțin adevărat că reclamantul ar fi îndreptățit la restituirea acestei sume în condițiile în care aceasta ar fi executată silit de către pârâtă, dar acest lucru ar fi posibil doar după executarea efectivă a sumei pentru că doar atunci în patrimoniul reclamantului s-ar crea un dezechilibru generat de îmbogățirea fără just temei a celeilalte părți și sărăcirea propriului patrimoniu. Reclamantul ar putea opune în cazul executării silite pornite împotriva sa tocmai îndeplinirea acestei obligații de predare a bunului care împiedică valorificarea de către pârâtă a drepturilor conferite de art. 15 din nr.OG 51/1997, ( adică atât restituirea cât și plata celorlalte sume pretins datorate), tocmai pentru că pretențiile acesteia sunt îndestulate; adică dispozițiilor legale precitate, reclamantul poate opune obligația sa instituită prin hotărârea penală.
Mai exact, reclamantul nu poate promova prezenta acțiune, căreia îi lipsește unul din elementele esențiale și anume interesul care în prezenta cauză nu e născut, sau nu era născut la data promovării acțiunii.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat apelul formulat în cauză potrivit art. 296 Cod procedură civilă, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de, cu domiciliul în B, Calea, nr.172,.57,.A,.1,. 3, sector 3, împotriva sentinței nr. 1265 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș la data de 12 mai 2009 în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./16.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
