Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 868
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA D-T S, împotriva sentinței comerciale nr. 81 din 21 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat G, lipsind recurenta pârâtă SC SA D-T
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -., pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform notei depuse la dosarul cauzei.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 81 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA D-T S, a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Dr. Tr. S,-,. 3,.2,. 19 la prețul de 1.807,70 lei și obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 419,3 cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței sus-menționate s-a reținut de către instanța de judecată faptul că reclamantul este angajat începând cu anul 1979 al societății pârâte și i s-a închiriat imobilul sus-menționat compus dintr-o cameră, bucătărie și baie, contractul de închiriere fiind prelungit succesiv, ultimul contract fiind înregistrat sub nr.3252/10.08.2007. S-a reținut faptul că imobilul a fost recepționat la data de 30.06.1981, beneficiar fiind Șantierul Naval Tr. S, fiind construit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, acțiunea fiind întemeiată, iar pârâta obligată să încheie act de vânzare cumpărare pentru locuință la prețul stabilit prin expertiză respectiv 1.807,70 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC SA D-T S criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Într-o primă critică apelanta pârâtă a invocat faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civ., deoarece în speță se aplică dispozițiile art. 7 alin. 8 din Legea 85/1992, locuința fiind construită din fondurile proprii ale societății și nu din fondurile statului și ca atare, modul de administrare și eventuala vânzare a locuințelor poate fi dispusă numai de către consiliul de administrație sau conducere.
Ca atare, apelanta pârâtă a invocat faptul că nici prețul de vânzare nu poate fi stabilit în condițiile Decretului-lege 61/92 deoarece, așa cum s-a arătat, locuința nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 7 alin. 1 din lege ci din categoria celor prevăzute la art. 7 alin. 8 din Legea 85/2002.
La data de 2.04.2009, intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În cadrul întâmpinării, intimatul reclamant a invocat faptul că instanța de fond și-a motivat admiterea acțiunii pe dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 85/1992 care reglementează situația juridică a locuințelor de serviciu construite înainte de apariția legii din fondurile centralizate ale fostelor întreprinderi bugetare de stat, care ulterior, în baza Legii 15/90, s-au transformat în societăți comerciale. În speță este vorba de locuințele de serviciu construite în anii 1977-1978 din fondurile centralizate și nu din fondurile proprii.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2009, Curtea a calificat recurs calea de atac având în vedere dispozițiile deciziei nr. 32/9 iunie 2008 a ÎCCJ care se referă și la dispozițiile art. 2821alin. 1 pr. civ. în sensul că se interpretează că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani inclusiv litigiile comerciale având ca obiect constatarea existenței unui drept patrimonial, iar în speță valoarea imobilului este de 1807,70 RON potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
Analizând criticile de recurs, Curtea apreciază că sunt nefondate și ca atare va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în speță este vorba de o locuință de serviciu construită în anii 1977-1978 din fondurile centralizate și nu din fondurile proprii ale societății, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 85/92 care reglementează situația juridică a locuințelor de serviciu construite înainte de apariția Legii 85/1992 din fondurile centralizate ale fostelor întreprinderi bugetare de stat care ulterior, în baza Legii 15/90 s-au transformat în societăți comerciale. Aceste locuințe pot fi vândute chiriașilor cu condiția să aibă contract de închiriere și să fi formulat cerere, numai locuințele de intervenție neputând fi înstrăinate. Situația invocată de apelanta pârâtă prevăzută în art. 7 alin. 8 din Legea 85/1992 se referă la locuințele care sunt construite din fondurile proprii ale societăților comerciale după apariția legii și care pot fi vândute numai cu acordul consiliului de administrație și conducerea societății.
În speță, după cum s-a arătat, locuința de serviciu a fost construită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/92 astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din lege și nu dispozițiile art. 7 alin. 8 invocate de către recurenta pârâtă.
Ca atare, prețul de vânzare al locuinței este stabilit în condițiile Decretului -lege nr. 61/1992, iar conform raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, valoarea imobilului este de 1.807,70 lei.
Având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA D-T
Văzând dispozițiile art. 274 pr. civ. va obliga recurenta pârâtă către intimatul reclamant la 644 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA D-T S, cu sediul în DTS,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 81 din 21 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în DTS,-,.3,.2,.19, județul
Obligă recurenta pârâtă SC SA D-T S către intimatul reclamant la 644 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. /1.07.2009
jud.fond.
16 Iunie 2009
tehnored. /2 ex
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu, Nela Ochea
