Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 89/2008 - A/
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - SRL Italia cu sediul în O-. 6 județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în DJ. 796, Km 9, județul B împotriva sentinței nr. 121/COM/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- având ca obiectobligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelantei - SRL avocat în baza împuternicirii FN din 15.09.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este scutit de la plata taxelor de timbru precum și faptul că s-au depus motivele de apel, după care:
Reprezentantul apelantei - SRL depune la dosar împuternicirea avocațială semnată. Arată că dintr-o eroare materială a solicitat suma de 85.550 lei, corect fiind 8550 lei.
Instanța,nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei - SRL solicită admiterea apelului, făcând trimitere la înscrisurile existente în dosarul de fond la filele 70 și 71, asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat. Solicită cheltuieli de judecată în apel în valoare de 300 de lei.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința nr. 121/COM/19.03.2008 Tribunalul Bihora respins acțiunea comercială introdusă de reclamanta - SRL cu sediul în, DJ 796, km 9, jud. B împotriva pârâtei - SRL cu sediul în Italia, G, nr. 5-36071, având ca obiect radiere ipotecă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile în litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10187 de către BNP, prin care reclamanta, în calitate de vânzătoare, s-a obligat să vândă pârâtei, în calitate de cumpărătoare, piei ovine în cantitate totală de aproximativ 483.091 mp, până la data de 31.12.2006, prețul vânzării fiind de 10,28 euro/mp, urmând ca prețurile să fie renegociate de către părți la interval de 60 de zile în funcție de cotațiile de piață a pieilor.
În cuprinsul contractului se consemnează faptul că, la data încheierii și semnării contractului - 15.11.2005, s-a achitat de către cumpărătoarea SRL un avans de 210.000 euro.
Pentru garantarea avansului în sumă de 210.000 euro pe care se consemnează că a achitat-o cumpărătoarea, s- încheiat contract de ipotecă prin care s-a convenit înscrierea ipotecii convenționale până la concurența sumei de 300.000 euro asupra imobilului înscris în CF nr. 21, sat, nr. 181, cu număr cadastral 49/1, în natură teren intravilan în suprafață de 73.059 mă cu construcții, cu o suprafață totală construită la sol de 5.284 mp.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 29.11.2005 - 07.03.2006, reclamanta a livrat pârâtei piei ovine în cantitate de 3.341,67 mp, în valoare totală de 338.230,13 euro conform facturilor și -urilor menționate la răspunsul la obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză.
Pârâta a achitat reclamantei suma de 337.386,95 euro conform ordinelor de plată menționate în cap. II pct. 3 al raportului de expertiză.
Expertul contabil a arătat că, "toate ordinele de plată corespund aproape în totalitate facturilor emise de pârâtă".
Răspunzând la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză, expertul arată că, în contul sumei de 210.000 euro nu s-a emis nici o factură.
Răspunsul la obiectivul nr. 3 este în sensul că sumele plătite de pârâtă se ridică la valoarea de 337.386,95 euro și că nu există nici un document contabil - ordin de plată, chitanță sau extras de cont care să facă dovada plății avansului de 210.000 euro.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă neîndoielnic - reține prima instanță - faptul că, pentru cantitatea totală de 33.241,67 mp piei livrate de către reclamantă în perioada 29.11.2005 - 07.03.2006, pârâta a achitat suma totală de 337.386,95 euro conform ordinelor de plată emise în perioada 09.12.2005 - 09.03.2006.
Nu rezultă din evidențele contabile ale reclamantei faptul că, pentru suma de 210.000 euro, achitată de pârâtă cu titlu de avans, așa cum se consemnează în contractul de vânzare-cumpărare la data încheierii acestuia - 15.11.2005 și cum arată reclamanta în acțiune și pentru garantarea căreia părțile au încheiat contractul de ipotecă menționat mai sus, aceasta ar fi livrat pârâtei cantitatea de 21.000 mp piei, moment în care părțile au convenit să ridice ipoteca convențională instituită asupra imobilului menționat în contractul de vânzare-cumpărare.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale din acțiune, deși această obligație îi revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil, acțiunea introdusă de aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, motivând că aceasta nu a făcut dovada, cu chitanță, a cheltuielilor pe care le-a făcut, contractul de asistență juridică depus la dosar de către reprezentantul pârâtei neputând face dovada faptului că suma de 1.550 lei, reprezentând onorariu avocațial, a fost achitată de către pârâtă, câtă vreme aceasta nu a depus în probațiune chitanța de plată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâta - SRL, solicitând modificarea ei în parte în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâtă în primă instanță.
Totodată sunt solicitate și cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
Hotărârea este criticată ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8.550 lei, cheltuieli avute cu onorariu avocațial și nu cu suma de 1550 lei pe care a reținut-o instanța de fond, care nu a fost nici aceasta acordată.
Se arată că au existat două contracte de asistență juridică, unul în dosarul Judecătoriei Oradea, înainte de declinarea competenței la Tribunalul Bihor pentru suma de 7000 de lei, iar cel de-al doilea în dosarul ce s-a judecat la Tribunalul Bihor pentru suma de 1550 de lei.
Invocând dispozițiile art. 274 Cod de Procedură Civilă, apelanta arată că instanța de a ignorat dispozițiile acestuia cu toate că cheltuielile de judecată au fost solicitate și dovedite de trei ori pe parcursul procesului, sens în care solicită admiterea apelului său.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor de la dosar, precum și a celor depuse în această fază procesuală, Curtea de APEL ORADEA reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 121/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei apelante - SRL.
Deși cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei în ședința publică din 05.03.2008 reprezentantul pârâtei apelante a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 8550 lei, sumă solicitată și prin concluziile scrise depuse de aceeași parte pentru termenul susmenționat, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 72 din dosarul primei instanțe, instanța de fond a respins cheltuielile de judecată solicitate cu motivarea că nu s-a depus dovada achitării onorariului, respectiv chitanța de plată.
Soluția instanței de fond este greșită câtă vreme potrivit înscrisurilor de la filele 70-71 din dosarul primei instanțe s-a făcut dovada onorariului convenit între pârâtă și reprezentantul său avocat, onorariu ce se ridică la suma totală de 8550 lei, potrivit celor două contracte de asistență juridică.
Cum în apel s-au depus la dosar și cele două chitanțe cu care se face dovada plății onorariului cuprins în cele două contracte de asistență juridică, Curtea de Apel apreciază că se impune acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță în favoarea apelantei pârâte, având în vedere soluția de respingere a acțiunii și dispozițiile art. 274 Cod de Procedură Civilă.
În consecință, în baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 294 și 296 Cod de Procedură Civilă, apelul va fi admis ca fondat iar sentința va fi schimbată în parte în sensul obligării reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă în prima instanță, reținând culpa procesuală a reclamantei în această primă fază a procesului.
Cheltuielile de judecată se acordă doar în cazul în care se reține culpa procesuală a părții ce este obligată la plata lor. Cum în apel nu se poate reține culpa procesuală a intimatei reclamante, instanța apreciază că nu se poate face aplicarea art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, astfel că cheltuielile de judecată solicitate de apelantă în această cale de atac nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta - SRL Italia în contradictoriu cu intimata - SRL împotriva sentinței nr. 121 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă reclamanta - SRL să-i plătească pârâtei - SRL suma de 8550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
decizie./09.10.2008
4 ex. / 09.10.2008
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta pârâtă - SRL cu sediul în O-. 6 Italia județul B intimata reclamantă - SRL cu sediul în DJ. 796, KM 9, județulAstăzi, __10.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana
