Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta, cu sediul în T,-, - 17,. 3,. 14, județul G și de pârâta 2000, sector 3, nr. 62-68, împotriva sentinței comerciale nr. 218/20.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 18 dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul dedus judecății este la al treilea termen de judecată, lipsește dovada achitării timbrajului, apelanta pârâtă fiind citată cu mențiunea, după care:
Curtea, la cererea apărătorului apelantei reclamante, a dispus extragerea filelor 21-22 din dosar, reprezentând întâmpinare formulată de apelanta pârâtă și, verificând actele dosarului, constată că, în plicul cu care s-au expediat motivele de apel ale apelantei pârâte, se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 341,50 lei, conform Ordinului de plată nr. 309/16.09.2009, depus în original.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea apelului propriu și în combaterea apelului pârâtei.
Apărătorul apelantei reclamante, în combaterea apelului pârâtei, solicită respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că susținerile nu au temei juridic în raport cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (prev art. 5 din contract), arată că un drept nu poate să retroactiveze; că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acesta aparținea societății și că, la data emiterii certificatului, era în vigoare nr.HG 450/1999; că vânzarea se face de la momentul clarificării situației juridice, la valoarea prețului de piață stabilit; că certificatul a fost obținut la 16.08.2001 și că prin hotărârea din 08.11.2000 s-a aprobat vânzarea.
În dosarul tribunalului există un raport de expertiză extrajudiciară administrată la cererea apelantei pârâte (fila 26) în care valoarea de circulație a terenului este de 13.160 Euro; că nu s-a dat curs cererii de vânzare-cumpărare, motivându-se că nu există un mandat special; că acesta există prin hotărârea; că, în ceea ce privește valoarea de circulație, aceasta este stabilită prin raportul de expertiză la 118.000 lei, iar ulterior la 12404 Euro; apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pe textul de lege în raport cu momentul încheierii contractului și că nu sunt motive de casare.
În apelul propriu, solicită admiterea în parte în sensul că sunt de acord cu hotărârea atacată, fiind îndeplinite condițiile legale pentru perfectarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, criticile vizând doar valoarea stabilită de instanță; solicită admiterea apelului în parte la prețul stabilit în raportul suplimentar de expertiză la prețul de 52920 (12.404 Euro);
Arată că există dispoziții contradictorii între dispozitiv și considerentele hotărârii, așa cum rezultă din alin. 2 fila 3 din sentința atacată, (art. 221.pr.civ.) în considerente reținându-se primul raport de expertiză; că prin raportul de expertiză s-a stabilit că sunt și alți indici care totalizează valoarea; că înscrisurile depuse în acel raport de expertiză extrajudiciară administrat de apelanta pârâtă se apropie ca valoare cu raportul de expertiză depus de cursul de schimb valutar.
Arată că raportul de expertiză administrat la termenul din 19.01.2009 stabilește corect valoarea de piață 52920. Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată la nivelul taxei judiciare de timbru.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, inițial, sub nr- pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta T, a chemat în judecată pe pârâta 2000 B, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului constând în teren în suprafață de 164. situat în T, strada - cel M nr. 164.
În motivarea acțiunii, a susținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1978/04.12.2000, a cumpărat de la pârâtă o construcție în suprafață de 144,45. situată în T, strada - cel M nr. 164.
Prin art. 5 aliniat final din contractul de vânzare-cumpărare, pârâta s-a obligat să vândă cota indiviză de teren, aferentă activului, după înregistrarea terenului în capitalul social al vânzătorului, conform Legii nr. 99/1999 și nr.HG 450/1990.
Deși această condiție a fost îndeplinită, iar reclamanta, prin adresa nr. 279/31.03.2006, și-a manifestat intenția de a cumpăra terenul, demersul reclamantei a rămas fără rezultat.
A mai arătat reclamanta că T este continuatoarea T (cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare, ca urmare a fuziunii prin absorbție a celor două societăți).
Cu privire la acest ultim aspect, se impune precizarea că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a fuzionat cu T, fiind absorbită de această din urmă societate.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat, în esență, că 2000 este societate comercială cu capital integral de stat, vânzarea activului constând în construcție efectuându-se în conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OUG 88/1997, art. 105 din nr.HG 577/2002 și ale Legii nr. 137/2005, respectiv, Legii nr. 346/2004.
Conform art. 105 din nr.HG 577/2002, vânzarea de active de către societățile comerciale la care statul este acționar majoritar se face cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor sau a Consiliului de administrație, după caz.
Avizul prealabil al instituției publice implicate constă în mandatul special acordat reprezentantului în adunarea generală a acționarilor, aviz care nu a fost încă emis. Ca atare, apreciază că pârâta nu are nici o culpă pentru nerealizarea vânzării, în lipsa mandatului special emis de
Pârâta a invocat, de asemenea, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei.
Judecătoria Tecuci, prin sentința nr. 172/29.01.2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul poartă între două societăți comerciale și are natură comercială. De asemenea, obiectul cererii constă în obligație de a face, întemeiată pe disp. art. 1073, 1077 Cod civil, astfel că este neevaluabil în bani, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. competența materială de a judeca în primă instanță aparține tribunalului.
La Tribunalul Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară (specialitatea topografie, cadastru), prin care s-a stabilit valoarea de circulație a terenului în suprafață de 280. ce face obiectul litigiului.
Tribunalul Galați, prin sentința nr. 218/20.02.2009, a admis acțiunea și a constatat perfectată vânzarea cumpărarea dintre T, în calitate de cumpărătoare, și 2000 B, în calitate de vânzătoare asupra imobilului teren situat în T, strada - cel M nr. 164, în suprafață de 280. în valoare de 118.440 lei (RON), conform expertizei ce face parte integrantă din hotărâre.
A constatat că prețul nu este achitat.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1183,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1978/04.12.2000, prin care societatea pârâtă a vândut societății reclamante un activ (construcție) situat în T, strada - cel M, în suprafață de 144,45. Prin art. 5 din convenție, vânzătorul s-a obligat să îi înstrăineze și terenul aferent activului, după înregistrarea terenului în capitalul social al vânzătorului. Această condiție a fost îndeplinită, iar reclamanta și-a manifestat, prin adresa nr. 279/31.03.2006, intenția de a cumpăra terenul.
A mai reținut că, potrivit art. 4.13 din nr.HG 450/1999, terenul aferent unor active, a căror situație juridică se clarifică după data vânzării activului, ca în speța de față, va fi vândut cumpărătorului activului, la cererea acestuia, prin negociere, avându-se în vedere valoarea de circulație a terenului.
În cauză, s-a clarificat situația terenului, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate - - 0154/16.08.2001. Prețul de vânzare al terenului constă în valoarea de circulație a acestuia, stabilită pe bază de expertiză, în cuantum de 12.404 Euro, echivalentul sumei de 52.920 lei.
Ca atare, cererea a fost apreciată întemeiată, în condițiile în care convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 Cod civil, raportat la art. 5 din contractul încheiat de părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel atât pârâta, 2000 B, cât și reclamanta T, apeluri înregistrate sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Pârâta 2000 a criticat sentința apelată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Consiliul de administrație al pârâtei a aprobat cererea de cumpărare și a dispus întocmirea documentației aferente, singurul motiv pentru care nu s-a procedat la înstrăinarea terenului fiind acela că nu a emis mandatul special pentru vânzare, acordat reprezentantului său în adunarea generală a acționarilor. Consideră apelanta că, în atare condiții, nu îi poate fi reținută nici o culpă, fiind în mod greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Sentința a mai fost criticată și sub aspectul prețului stabilit de instanța de fond, de 118.440 RON, conform primei expertize efectuate în cauză, apelanta apreciind că valoarea terenului este mai
Astfel, pârâta a susținut că, indiferent de prețurile practicate pe piața actuală, trebuie avută în vedere metoda comparației, potrivit căreia, deși nu se efectuează tranzacții imobiliare, cererea este egală cu oferta.
Totodată, apelanta-pârâtă a arătat că terenul se află într-o zonă centrală, are deschidere la două străzi, beneficiază de toate dotările tehnico-edilitare și, fiind ocupat de construcții doar în suprafață de 155. există posibilitatea edificării unei noi construcții.
În drept, a invocat disp. art. 282 și următoarele pr.civ.
Reclamanta a criticat sentința apelată, numai sub aspectul prețului de vânzare, arătând următoarele:
Între considerentele și dispozitivul sentinței apelate există contradicții, în sensul că, pe de o parte, instanța a reținut că prețul vânzării este de 12.404 Euro, echivalentul sumei de 52.920 lei, conform raportului de expertiză depus la data de 19.01.2009, iar, pe de altă parte, prin dispozitiv stabilește un alt preț (118.440 lei).
Mai mult, forța probantă a raportului de expertiză depus la data de 19.01.2009 nu a fost înlăturată prin nici un alt mijloc de probă, iar obiecțiunile formulate de pârâtă împotriva acestei expertize au fost respinse de instanța de fond, prin încheierea din 13.02.2009.
Prin întâmpinare, pârâta 2000 a solicitat respingerea apelului declarat de partea adversă, susținând, în esență, că în mod corect instanța de fond și-a însușit concluziile primului raport de expertiză, din cele două efectuate în cauză.
Apelul declarat de reclamanta T este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, procedând la verificarea, în limitele cererii de apel, la stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în condițiile art. 295 alin. 1.pr.civ. reține că prin contractul nr. 1978/04.12.2000, pârâta a vândut reclamantei un activ (construcție), situată în T, strada - cel M nr. 164.
Prin clauzele convenției susarătate, părțile au încheiat și un antecontract (o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare), prin care pârâta s-a obligat să vândă, iar reclamanta s-a obligat să cumpere terenul aferent activului (art. 5 alin. 1).
Potrivit art. 5 alin. 2 și 5 din contract, vânzarea urma a se face la prețul pieței stabilit pe bază de evaluare, întocmită de către o societate specializată, aleasă de vânzător, iar încheierea contractului, în formă autentică, s-a convenit a se realiza după înregistrarea terenului în capitalul social al vânzătorului.
Cu alte cuvinte, obligația promitentului - vânzător era afectată de o condiție, respectiv aceea de a obține titlu de proprietate asupra terenului și de a-și majora capitalul social cu aport în natură (respectiv terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate).
Așa cum corect a reținut instanța de fond, condiția a fost realizată, în sensul că pârâta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0154 din 16.08.2001, iar majorarea capitalului social s-a realizat în baza hotărârii nr. 11/24.09.2001, această mențiune fiind înregistrată în registrul comerțului.
Cum promitentul vânzător, deși are în patrimoniu bunul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare și nu există alte impedimente legale, nu și-a îndeplinit obligația, în mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, poate să pronunțe, în baza art. 1073 și 1077 Cod civil, o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. O atare hotărâre are caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când rămâne definitivă.
Criticile formulate de reclamantă cu privire la prețul stabilit de instanță sunt, însă, întemeiate.
Astfel, în condițiile în care prețul vânzării nu a fost negociat de părți, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să evalueze terenul și să stabilească valoarea de piață (de circulație) a acestui teren.
Drept urmare, s-a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară de către expert, depus la filele 80-82 dosar fond, care a stabilit, inițial, că valoarea de circulație a terenului este de 118.440 RON sau 32.872 Euro.
Împotriva acestei expertize a formulat obiecțiuni reclamanta (filele 88-89 dosar fond), invocându-se încălcarea mai multor norme tehnice la evaluarea terenului.
Instanța de fond, conform art. 212 alin. 1.pr.civ. a încuviințat obiecțiunile și a dispus refacerea și întregirea expertizei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la data de 19.01.2009, expertul și-a însușit doar una din criticile formulate de parte, arătând că a încălcat normele tehnice din Buletinul documentar "Expertiza Tehnică" nr. 9/februarie 2006, prin lucrarea inițială. Astfel, localitatea T are o populație de 43.700 de locuitori, încadrându-se în categoria "localitate cu 10-50 mii locuitori", valoarea de bază a terenului fiind de 192 lei/ și nu de 252 RON/, așa cum apreciase în prima expertiză.
Prin urmare, expertul, prin cea de-a doua expertiză, folosind aceleași Standarde Internaționale de Evaluare și aceeași modalitate de evaluare (metoda comparației prin bonitare), dar pornind de la un preț de bază corespunzător categoriei localității (corect, de astă dată), a stabilit că valoarea de piață a terenului este de 52.920 RON sau 12.404 Euro (filele 108-109 dosar fond).
Ca atare, instanța de apel constată că judecătorul fondului și-a însușit o expertiză, acordându-i valoare probatorie absolută, în condițiile în care expertul însuși a recunoscut că este eronată, revenind asupra propriilor concluzii, prin suplimentul depus ulterior. Așa fiind, constată întemeiată critica apelantei reclamante, referitoare la greșita analizare, de către instanța de fond, a materialului probator administrat.
De altfel, prin convenția părților s-a stabilit că prețul de piață se va determina, pe bază de evaluare, întocmită de către o societate specializată, aleasă de vânzător (art. 5 alin. 2 din contract).
Or, pârâta, derulând deja procedura de vânzare a activului, a dispus evaluarea terenului, încă din anul 2006. Societatea Generală a Tehnici B (deci firma specializată aleasă de vânzător) a stabilit, la data de 05.10.2006, că valoarea terenului este de 46.523 RON, în echivalent 13.160 Euro (filele 38-50 dosar fond).
Așa cum se poate lesne observa, valoarea de piață stabilită de evaluatorul desemnat de însuși vânzătorul, la nivelul sfârșitului anului 2006 (deci la data la care piața imobiliară era activă, iar terenurile aveau o valoare mai ridicată decât în prezent), este sensibil apropiată de valoarea stabilită de expertul judiciar, prin suplimentul la raport, de 52.920 RON.
Așa fiind, potrivit art. 296.pr.civ. va admite apelul declarat de reclamantă și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că prețul de vânzare va fi de 12.404 Euro, în echivalent leu la data plății, și nu de 118.440 RON.
Cât privește apelul declarat de pârâta 2000 B, constată că este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Critica referitoare la împrejurarea că valoarea terenului ar fi mult mai M decât cea stabilită de instanța de fond, constată că este vădit nefondată. Astfel, așa cum s-a arătat în precedent, valoarea de piață ce rezultă din probatoriul administrat (raport de expertiză efectuat în cauză și raportul de evaluare întocmit de însuși evaluatorul desemnat de vânzător) este mult mai mică decât cea stabilită prin sentința apelată.
Chiar valoarea stabilită de expertul judiciar inițial, de 118.440 RON; a fost revizuită de același expert prin suplimentul la raport, care a recunoscut că prețul de referință luat în considerare era corespunzător unei alte categorii de localitate.
Cât privește susținerea reclamantei, potrivit căreia nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, constată, de asemenea, că este nefondată.
Astfel, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. 1.pr.civ. întrucât partea care cade în pretenții (este în culpă procesuală), este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Or, este evident că pârâta, în calitate de promitent vânzător, nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, punând promitentul cumpărător în situația de a solicita instanței executarea în natură a obligației.
Este adevărat că, potrivit art. 24 alin. 1 din nr.OUG 88/1997, societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar pot vinde active aflate în proprietatea lor, cu aprobarea adunării generale a acționarilor sau a consiliului de administrație, după caz.
Însă, culpa societății comerciale pârâte constă tocmai în aceea ce nu a existat voința socială, ce aparține organului suprem de conducere și decizie al societății - adunarea acționarilor, de a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate.
Așa fiind, potrivit art. 296.pr.civ. va respinge apelul pârâtei, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274.pr.civ. va obliga pârâta apelantă, ca parte căzută în pretenții, către reclamanta apelantă, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta 2000, cu sediul în sector 3, nr. 62-68, împotriva sentinței civile nr. 218/20.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Galați, ca nefondat.
Admite apelul declarat de reclamanta, cu sediul în T,-, - 17,. 3,. 14, județul G împotriva sentinței civile nr. 218/20.02.2009 a Tribunalului Galați și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Constată perfectată vânzarea-cumpărarea dintre T, în calitate de cumpărătoare, și 2000 B, în calitate de vânzătoare, asupra imobilului teren situat în T, strada - cel M nr. 164, în suprafață de 280. în valoare de 12.404 Euro, în echivalent lei la data plății, în loc de 118.440 RON (cum s-a reținut prin sentința apelată).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pârâta către reclamantă la 344,5 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
VV//4 ex/09.11.2009
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie
