Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 91
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta - LEASING- SA I împotriva sentinței nr. 696/COM din 23 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - BROKER SRL DTS.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator Bancău asistat de avocat pentru intimata reclamantă, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr- (SUPLIMENT).
S-a mai referit de asemenea faptul că apelanta pârâtă a depus prin serviciul arhivă motive de recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și ordin de plată nr. 18263/13.04.2009 în valoare de 5 lei după care;
Avocat pentru intimata reclamantă, depune înscrisuri reprezentând: copie a încheierii de ședință din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr- precum și a comunicării acestei încheieri și o copie a procesului verbal din data de 14 aprilie 2009 încheiat de executorul judecătoresc.
Interpelat fiind de către instanță cu privire la motivele de recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și ordinul de plată nr. 18263/13.04.2009 în valoare de 5 lei depuse de apelanta pârâtă la dosarul cauzei, avocat pentru intimata reclamantă arată că, în opinia sa acestea au fost depuse eronat la prezenta cauză, în realitate recursul împotriva acestei încheieri făcând obiectul altui dosar ce a avut termen tot azi, dar la ora 9,00.
Curtea, constată că motivele de recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și ordinul de plată nr. 18263/13.04.2009 în valoare de 5 lei au fost depuse eronat de apelanta pârâtă la prezenta cauză, în realitate recursul împotriva acestei încheieri făcând obiectul altui dosar ce a avut termen tot azi, dar la ora 9,00, la completul.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul părților prezente asupra apelului.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca netemeinic și obligarea pârâtei la emiterea în continuare a facturilor.
Arată că, potrivit anexei 1 la contract, intimata reclamantă și-a îndeplinit obligația de plată a primei rate și că în contractul de leasing există un pact comisoriu de gradul IV conform căruia în cazul în care reclamanta nu își îndeplinea obligațiile de plată în termen de 15 zile de la scadență, societatea de leasing putea rezilia unilateral contractul.
În aceste condiții consideră că nu operează pactul comisoriu de gradul IV.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 696/COM din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta - - BROKER SRL împotriva pârâtei - LEASING SA
A fost obligată pârâta să emită facturi pentru contractele de leasing financiar nr. 6354/13.07.2007 și 6355/13.07.2007.
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta - - BROKER SRL a chemat în judecată pe pârâta - LEASING SA B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să emită facturi pentru contractele de leasing financiar nr. 6353, 6354, 6355/13.07.2007 de la data introducerii prezentei și până la expirarea obligațiilor contractuale.
A arătat că pârâta nu a emis facturi din luna decembrie a anului 2007, punându-i în imposibilitatea de a-și achita obligațiile contractuale.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile. 51/1997, com. art. 969, 970. civ.
În dovedire a depus la dosar: contractele de leasing financiar, nr. 6354, nr. 6355 și 6353 din 13.07.2007, convocare la conciliere directă, factura nr-38 din 12.11.2007, nr-39 din 12.11.2007, nr-29 din 15.11.2007, nr. 24/20.11.2007, nr. 23/22.11.2007, factura nr-21 din 14.12.2007, factura nr-11 din 12.12.2007, factura nr-12 din 12.12.2007, facturile nr-57, nr-58 și nr-59 toate din data de 28.12.2007, nr. 26/26.02.2008, nr. 05/13.02.2008, mail-uri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei, arătând că între părți nu mai există relații contractuale, precum și excepția netimbrării arătând că acțiunea nu a fost timbrată.
A mai arătat că în data de 20.11.2007 fiecare dintre cele 3 contracte a fost reziliat prin Decizii ale Directorului General pe motivul nerespectării obligației de plată a ratelor de leasing de către utilizator.
În apărare a depus la dosar: deciziile de reziliere a contractelor nr. 6353/13.07.2007, nr. 6354/13.07.2007 și nr. 6355/13.07.2007, toate emise la data de 20.11.2007, dovezi de comunicare a deciziilor de reziliere a celor 3 contracte prin intermediul firmei de curierat.
Tribunalul a constatat că acțiunea a fost legal timbrată.
La termenul de judecată din 2 septembrie 2009 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să emită facturi doar pentru contractele de leasing financiar nr. 6354 și 6355/13.07.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că între părți s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 6354 și 6355 din 13.07.2007 prin care pârâta în calitate de finanțator a pus la dispoziția reclamantei în calitate de utilizator, în sistem de leasing, dreptul de folosință și posesie asupra a două autoturisme marca Peugeot 206, identificate prin anexele la contract.
A mai constatat că prin două decizii ale Directorului General al pârâtei date în data de 20.11.2007, cele două contracte menționate anterior au fost reziliate unilateral, în conformitate cu art. 10.1 lit. c coroborat cu art. 10.4, art. 10.7 și art. 10.8 din înscrisurile încheiate între părți.
A reținut instanța că prin acordul de voință al părților manifestat la încheierea acestor contracte, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de achitare a ratelor de leasing conform anexei 1 la cele 2 contracte, ce cuprinde graficul de plăți și scadența ratelor de leasing.
Potrivit art. 10.1 lit. c din contractul încheiat, în baza căruia s-a dispus unilateral de către finanțator, rezilierea celor 2 contracte, contractul încetează "prin acordul expres al ambelor părți". Ori, în lipsa acordului de voință al utilizatorului (reclamantei), rezilierea contractelor este așadar nelegală.
Din înscrisurile încheiate între părți, respectiv contractele nr. 6354 și 6355/2007, rezultă că părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV, respectiv situația de a se putea rezilia unilateral contractul, fără intervenția unei instanțe și fără îndeplinirea altei formalități, doar în situația expusă la articolul 10.2.3, respectiv în situația neachitării integral și la termen a primei facturi.
În toate celelalte cazuri, rezilierea contractelor nu putea fi dispusă unilateral de către finanțator și fără intervenția instanței.
Din actele depuse la dosar, respectiv factura -38 din 12.11.2007 și factura -39 emise pentru prima a celor două contracte, a rezultat că acestea trebuiau achitate până la data de 19.11.2007.
Cu ordinul de plată nr. 24/20.11.2007, reclamanta a făcut dovada plății celor 2 facturi.
Faptul că plata a fost efectuată la o zi de la scadență, respectiv 20.11.2007 în loc de 19.11.2007, nu dădea dreptul pârâtei să dispună rezilierea contractelor, deoarece aceasta se putea dispune, în conformitate cu articolul 10.2.1.3 din contracte, doar în situația în care nu a efectuat plata în termen de 15 zile de la scadență, ceea ce nu era cazul în speță.
De altfel, însăși pârâta a emis facturile nr-11 și -12 la data de 12.12.2007, pentru plata ratei a II-a din contractele încheiate, facturi achitate de asemenea de către reclamantă, cu toate că la data de 20.11.2007 emisese și deciziile de reziliere ale celor 2 contracte.
Tribunalul constatând că rezilierea nu putea opera fără intervenția instanței, a apreciat ca nelegale deciziile de reziliere ale celor două contracte, de altfel formulate ambiguu, fără a se preciza exact care obligații nu au fost respectate de către utilizator.
Având în vedere disp. art. 969. civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să emită facturi pentru contractele de leasing financiar nr. 6354/13.07.2007 și 6355/13.07.2007.
Pentru aceleași considerente, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - LEASING- SA
Susține apelanta pârâtă că instanța de fond a reținut eronat că intimata reclamantă a achitat facturile reprezentând prima de leasing la numai o zi de la scadență nu îi dădea dreptul să dispună rezilierea contractelor întrucât rezilierea opera numai după trecerea unui termen de 15 zile de la scadență, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit clauza prevăzută la art.10.2.1.3 din contractul de leasing și nu dat o interpretare clauzelor contractului în conformitate cu dispozițiile art. 982 cod civil în sensul înțelesului ce rezultă din actul întreg.
Mai arată apelanta pârâtă că plata efectuată la data de 20.11.2007 nu poate fi reținută ca reprezentând contravaloarea ratei 1 de leasing, întrucât intimata reclamantă mai avea și alte datorii mai vechi ajunse la scadență și neachitate până la data de 20.11.2007.
În consecință, intimata reclamantă nu a achitat contravaloarea ratei 1 de leasing iar rezilierea a operat de drept în conformitate cu art. 10.2.1.3. din contractul de leasing.
În ceea ce privește emiterea facturilor pentru rata a doua, apelanta pârâtă susține că acestea au fost emise din eroare, la data de 12.12.2007 și au fost ștornate ulterior la data de 28.12.2007 și nu au stat la baza rezilierii contractelor de leasing.
Apelanta pârâtă susține de asemenea că în mod greșit instanța de fond a reținut că pactul comisoriu de gradul IV operează în situația în care plata primei rate nu se efectuează în termen de 15 zile de la scadență întrucât potrivit art. 10.2.9.2 " nerespectarea de către utilizator a oricărei clauze din prezentul contract dă dreptul finanțatorului de a rezilia contractul de plin drept și fără punere în întârziere."
Curtea, analizând apelul potrivit dispozițiilor art. 294 și următoarele pr.civ. reține că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și de drept aplicabilă speței supusă judecății și a dat o corectă interpretare clauzelor contractului de leasing.
Astfel, potrivit clauzelor speciale de răspundere prevăzute la art. 10.2. din contractul de leasing încheiat între părți, este reglementată perioada de după semnarea contractului și până la plata integrală a primei facturi astfel: "în cazul în care utilizatorul nu achită integral și la termen prima factură, utilizatorul va suporta următoarele sancțiuni contractuale: dacă plata primei facturi nu se va achita integral în termen de 3 zile de la data emiterii facturii fiscale, utilizatorul va suporta diferențele de curs valutar dintre data emiterii facturii și data plății și va fi obligat la plata de penalități de 0,55% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere".
În continuare, în art. 10.2.1.3 se prevede în mod expres faptul că "în cazul în care utilizatorul nu efectuează plata în termen de 15 zile de la scadență, finanțatorul are dreptul să considere contractul rezolvit de plin drept fără intervenția niciunei instanțe sau îndeplinirea altei formalități și reținerea tuturor sumelor achitate de utilizator până în momentul rezolvirii cu titlu de daune interese."
Făcând aplicarea acestor clauze contractuale speței de față, Curtea apreciază că prima factură (prima ) aferentă contractului de leasing, a fost emisă la data de 12.11.2007 fiind reprezentată pentru cele două autoturisme de facturile nr-38 și nr-39 cu scadență la data de 19.11.2007.
Intimata reclamantă a achitat aceste facturi la data de 20.11.2007 și în consecință, sancțiunea pentru depășirea scadenței cu o zi o reprezintă suportarea diferențelor de curs valutar dintre data emiterii facturii și data plății, precum și plata de penalității de 0,55% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere.
Pactul comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 10.2.1.3 din contractul de leasing nu poate opera în speță, întrucât utilizatorul (intimata reclamantă) a efectuat plata înainte de expirarea termenului de 15 zile de la scadență.
De altfel, că aceasta a fost voința reală a părților contractante rezultă și din mențiunile efectuate pe fiecare factură, potrivit cărora "neefectuarea plății prezentei facturi până la data ultimei zile de plată, atrage impunerea de penalități conform clauzelor contractuale."
Susținerile apelantei potrivit cărora în cuprinsul contractului de leasing se stipulează că neîndeplinirea oricărei obligații din contract dă dreptul finanțatorului de a rezilia contractul de plin drept și fără punere în întârziere sunt corecte dar, acestea operează în anumite condiții expres prevăzute în contract în funcție de situația și momentul în care intervine neplata ratelor.
De altfel, apelanta pârâtă recunoaște plata primei rate de leasing la data de 20.11.2007 însă, susține în mod eronat că sumele achitate de către utilizator cu acest titlu trebuiau folosite pentru stingerea unor datorii mai vechi, ajunse la scadență și neachitate până la acea dată, fără a preciza cuantumul acestor datorii și izvorul obligației de plată.
În aceste condiții, Curtea apreciază că această susținere nu este reală și reprezintă doar o apărare pentru a motiva măsura de reziliere dispusă unilateral.
Deși apelanta pârâtă susține prin motivele de apel că facturile aferente ratei a doua ce poartă data de 12.12.2007 au fost emise din eroare, motiv pentru care ulterior au fost ștornate, nu se poate reține că această apărare este reală, întrucât este contrazisă de corespondența electronică aflată la filele 38 și 40 din dosarul instanței de fond, prin care intimata reclamantă era atenționată în legătură cu ultima zi de plată a fiecărei facturi.
În aceste condiții, în luna ianuarie 2008 intimata reclamantă a notificat-o pe apelanta pârâtă chemând-o la conciliere directă în legătură cu modul defectuos de emitere a facturilor și cu valoarea acestora, imputându-i că nu respectă scadențarul ratelor ce constituie anexă la contractul de leasing.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, constată că apelul nu este fondat și urmează ca în baza art. 296 pr.civ. să-l respingă și să păstreze în tot sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta - LEASING- SA I, cu sediul în I,-, biroul 1, județul I și punct de lucru în B,--10, etaj 6, sector 1 împotriva sentinței nr. 696/COM din 23 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - BROKER SRL DTS, cu sediul în DTS,-, județul M, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. Jud.
Jud.fond
/5ex./25 mai 2009
27 Aprilie 2009
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
