Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 914/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 914
Ședința publică de la 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 381/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă și avocat pentru pârâta intimată - Grup SRL, lipsă fiind chemata în garanție - SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea - SA.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei recurente învederează instanței de judecată faptul că, deși nu a fost invocat ca motiv de recurs, îl apreciază ca fiind un motiv de ordine publică și pune în discuție competența materială a Tribunalului Hunedoara în soluționarea cauzei.
Susține că litigiul nu este unul comercial, întrucât este vorba de o revendicare a unui bun mobil, natura cauzei fiind astfel una civilă.
Față de acestea, solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Alba Iulia ca instanță de fond.
Solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mandatarul pârâtei intimate invocă prevederile art. 129 alin. 6.pr.civ. arătând că instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, care este obligația de a face, respectiv predarea, care nu este o acțiune reală, ci este de natură comercială.
Pe fondul cauzei, avocat apreciază că reclamanta are două posibilități: o acțiunea reală în revendicare și o acțiune personală.
Arată că - Grup SRL este terț în cauză și consideră că obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi primită.
Solicită cheltuieli de judecată pe care le va justifica ulterior.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr.381/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Albas - respins acțiunea comercială introductivă precizată, exercitată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - GRUP SRL, s-a respins cererea reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză, s-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta - GRUP SRL în contradictoriu cu chemata în garanție - SA, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei - GRUP SRL, suma de 2433,26 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare și onorariu avocațial, iar chematei în garanție - SA, suma de 1200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, în ceea ce privește interesul procesual al reclamantei, instanța a reținut că acesta derivă din chiar faptul că, prevalându-se de factura fiscala nr. -/27.10.2006, potrivit căreia a achiziționat de la - SA, una bucata 81 To, în valoare de 3500 lei, reclamanta invoca un drept de proprietate asupra acestuia, având ca atare atât legitimarea, cât și interesul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla - o dovada în acest sens fiind și faptul că, initial, cererea introductiva a fost fundamentată în drept pe dispozițiile Codului Civil, aplicabile în materia revendicării bunurilor mobile - art. 1909 Cod Civil, dezlegarea ulterioară, în recurs, de către Tribunalul Alba, prin Decizia Civila nr. 10/R/2008, a problemelor de drept ce țin de natura (obiectul) acțiunii comerciale deduse judecății, care a fost calificată irevocabil ca fiind una neevaluabilă în bani, având ca obiect obligația de a face, fiind obligatorie pentru judecătorii fondului, potrivit art. 315 alin. 1.pr.civ.
De altfel, urmare dezbaterilor din ședințele publice din 13.05.2009 și 27.05.2009, raportat și la considerentele Deciziei Tribunalului Alba - Secția Comercială și de contencios Administrativ, reclamanta a depus precizare scrisă a temeiului de drept al acțiunii, întemeind-o în drept pe dispozițiile art. 1075-1077 ale Codului Civil.
Potrivit art. 1075 din Codul Civil, orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă in dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
Potrivit art. 1077.civ. nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate fi de asemenea autorizat de aoa duce el la îndeplinire cu cheltuiala debitorului.
Din cele ce preced, rezultă că reclamanta a solicitat restituirea silozului de către pârâta - GRUP SRL, în temeiul art. 1075-1077 din Codul Civil, deși, din actele și lucrările cauzei, respectiv întreg probatoriul administrat, rezulta că, între aceasta și pârâtă, nu existau prestabilite raporturi juridice obligaționale.
Chiar pornind de la premisa clamată de reclamantă, că silozul în litigiu este tocmai cel cumpărat, potrivit facturii fiscale nr. -/27.10.2006, de la - SA, instanța a avut în vedere faptul că, în calitate de vânzător, - SA și-a asumat practic cele două obligatii reglementate de art. 1294 si art. 1313 din Codul Civil, prima fiind obligație de a da - anume de a transfera dreptul de proprietate asupra silozului obiect al vânzării, din patrimoniul său în patrimoniul reclamantei cumpărătoare, cea de-a doua fiind o obligație de a face - anume de a preda silozul în materialitatea lui, reclamantei cumpărătoare.
Or, reclamanta nu s-a îndreptat cu acțiunea în executarea obligației de a face, respectiv de a preda silozul împotriva vânzătorului - SA, ci, împotriva pârâtei - GRUP SRL, care, independent de modalitatea în care ar fi ajuns în posesia silozului în litigiu, este terț față de raporturile juridice obligaționale antemenționate.
În plus, - GRUP SRL, nu este nici măcar succesorul în drepturi și obligații al - SA, pentru ca pretențiile reclamantei împotriva sa, să poată avea aceeași cauză (același temei), cu cele împotriva - SA.
Pe de altă parte, independent de circumstanțele în care, prin ipoteză, silozul în litigiu ar fi ajuns în fondul de comerț al societatii pârâte, cum ar fi spre exemplu vânzarea bunului altuia, câtă vreme prin cererea introductiva dedusă judecații, reclamanta nu tinde la desființarea titlului pârâtei asupra silozului respectiv, aceasta din urmă - pârâta - GRUP SRL, în calitate de terț subdobânditor al bunului, nu poate fi ținută de nicio obligație de a face, către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (recalificat apelul) reclamanta - SRL A I și a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Alba Iulia.
În motivarea recursului s-a arătat că obiectul cauzei îl reprezintă revendicarea unui bun mobil cu o valoare mai mică de 100.000 lei.
Recursul a fost legal timbrat cu 147 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Verificând recursul reclamantei - SRL A I, față de motivele invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 8 și 3.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Prin acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la predarea unui bun mobil (). În motivarea acțiunii se arată că reclamanta este proprietarul silozului pe care pârâta îl deține fără titlu. Pârâta, în apărare, a invocat ca titlu un contract de vânzare cumpărare încheiat cu chemata în garanție - SA.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art.1909 alin. 2.civ. din 26.11.1964.
Față de obiectul acțiunii și temeiul de drept clar stabilite, constatăm că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând obiectul lămurit al cauzei din acțiune în revendicare în acțiune în obligarea de a face. Interpretând greșit actul dedus judecății, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței materiale prevăzute de art. 1 pct. 1.pr.civ.
În consecință, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5 raportat la prevederile art. 304 pct. 8 și 3.pr.civ. să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - "" SRL AIi mpotriva Sentinței nr. 381/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/31.12.2009
Jud. fond: Blanca
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
