Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.92
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă CLUB, împotriva sentinței comerciale nr.10487/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ A DISTRIBUȚIEI SI "".
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.02.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 10.12.2007 reclamanta - CLUB a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă a Distribuției și "ROMÂNIA ", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului - bun imobil denumit Cinematograful "" situat în Pitești, str.-, Județul A, compus din de spectacol în suprafață de 350. hol, birou, dependințe în suprafață de 43 mp și hol, intrare, hol, wc în suprafață de 95 mp;
-obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta F "ROMÂNIA " a invocat următoarele excepții: excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, pârâta a invocat excepția inadmisibilității.
Pe fondul cauzei pârâta solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința comercială nr.10487/13.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepțiile prematurității, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că regiile autonome sunt persoane juridice care exercită în numele statului dreptul de administrare asupra bunurilor stabilite prin actul constitutiv și asupra bunurilor dobândite ulterior. În această calitate, poate să și vândă activele pe care le-a închiriat, desigur, dacă sunt îndeplinite cerințele legii.
În ceea ce privește prematuritatea, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.109 Cod pr.civ. conform cărora ar fi necesar ca reclamanta să parcurgă o procedură prealabilă anterior sesizării instanței, astfel încât acțiunea nu este prematură.
Tribunalul a mai reținut cu privire la excepția prematurității că, acțiunea prematură este aceea formulată pentru protecția unui drept afectat de o condiție suspensivă.
A mai reținut că în litigiu nu este un drept afectat de o condiție suspensivă, întrucât ceea ce a fost investită instanța să dezlege constă în existența sau inexistența dreptului invocat de reclamantă.
Cât privește cererea de obligare la plata de daune cominatorii, tribunalul a constatat că este admisibilă, daunele cominatorii fiind o sancțiune pentru neexecutarea obligației de a face, sancțiune care nu este interzisă de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art.12 lit.b din Legea nr.346/2004 instituie obligația pârâtei de a vinde la un preț negociat, iar nu obligația de a vinde necondiționat.
Prin prisma acestei dispoziții legale, tribunalul a reținut că se poate discuta cel mult dacă pârâta și-a îndeplinit obligația de a negocia, iar nu de a vinde, astfel cum a cerut în mod expres reclamanta.
Astfel, pentru ca instanța să poată obliga pârâta să încheie un contract de vânzare-cumpărare, ar fi trebuit să se probeze că părțile au stabilit cel puțin elementele esențiale ale viitorului contract.
Tribunalul a mai reținut că o asemenea probă nu a fost făcută în speță, iar față de obiectul cererii este inutil a se analiza care dintre părți a fost în culpă pentru nefinalizarea procedurii de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe reclamanta - CLUB a formulat apel în termen și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, anularea în parte a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii.
În motivarea apelului după prezentarea pe larg a situației de fapt și a dispozițiilor art.27 alin.1 din G nr.88/1997, a art.12 alin.1 lit.b și art.14 alin.1 din Legea nr.346/2004, a Ordinului Ministrului Culturii și cultelor nr.2461/28.10.2004, apelanta a învederat că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând următoarele:
1.Pentru ca o hotărâre să fie motivată în sensul art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civ. este necesar ca instanța de judecată să demonstreze în scris de ce s-a oprit la soluția dată, presupunând totodată, examinarea în mod real a problemelor esențiale cu care a fost investită.
În dezvoltarea acestui motiv apelanta a arătat că, deși temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art.27 din G nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr.44/1998, ale art.12 din Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, art.969 - 970, art.1073 și următoarele Cod civil, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra motivării în fapt și în drept din cererea de chemare în judecată, și nici cele pentru care s-au înlăturat susținerile sale.
2.Mai mult, instanța de fond, interpretând în mod eronat și dispozițiile art.12 lit.b din legea nr.346/2004 "constată că art.12 lit.b din Legea nr.346/2004 instituie obligația pârâtei de a vinde la un preț negociat iar nu obligația de a vinde necondiționat".
În dezvoltarea acestui motiv după redarea dispozițiilor art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.346/2004, apelanta a arătat că dreptul său de a solicita vânzarea activului deținut în baza contractului de închiriere se naște, corelativ obligației regiei de a vinde acest activ, în temeiul legii, legiuitorul stabilind în mod expres condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a beneficia de aceste dispoziții legale precum și etapele necesare a fi parcurse în vederea finalizării procedurii de vânzare.
Apelanta a mai arătat că stabilirea prețului vânzării, astfel cum rezultă din dispozițiile art.12 alin.1 lit.b, se realizează, în urma negocierilor, prin raportul de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți.
Or, în speță, la dosarul cauzei, a fost depus raportul de evaluare nr.1729/2005 întocmit de - EXPERT, expert acceptat de ambele părți, stabilindu-se, astfel valoarea investițiilor realizate și prețul vânzării acestui activ.
3.Pe lângă faptul că instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat în cauză, iar în legătură cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu face nici o referire la acestea, de parcă nici n-ar exista, aceasta interpretează în mod eronat actul juridic dedus judecății.
În dezvoltarea acestui motiv apelanta a arătat că, prin emiterea de către intimata-pârâtă a ofertei sale de a proceda la vânzarea activului prin notificarea nr.019/19.11.2004 și parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege pentru vânzarea activului, pe de o parte, și prin acceptul său prin adresa nr.055/24.11.2004 vizând încheierea unei tranzacții cu acest obiect în condițiile prevăzute de lege, pe de altă parte, au luat naștere drepturi și obligații reciproce în sarcina ambelor părți, adică a ofertantului - "ROMÂNIA " și a destinatarului - - CLUB, după acceptarea ofertei fiind în prezența unui contract format în privința căruia se vor aplica regulile privind puterea obligatorie a contractului.
Apelanta a mai arătat că, oferta de a contracta, poate fi precedată de negocieri, acestea neconstituind însă, o condiție de realizare a acordului de voință. În speță, dreptul său de a solicita cumpărarea spațiului deținut în temeiul contractului de închiriere, corelativ obligației intimatei-pârâte de a vinde acest activ, s-a născut în temeiul Legii nr.346/2004, lege specială de imediată aplicare.
A mai arătat că soluția instanței de fond este nelegală, toate elementele necesare pentru a permite încheierea contractului de vânzare-cumpărare fiind cuprinse în Ordinul nr.2461/2004, respectiv aprobarea "" cuprinzând activele disponibile și efectuarea expertizei imobiliare, la cererea intimatei-pârâte, pentru stabilirea prețului vânzării.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod pr.civ. dispozițiile art.27 din G nr.88/1997, ale art.12 din Legea nr.346/2004, ale art.969 - 970, art.1073 și următoarele cod civil și art.274 Cod pr.civ.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă F - ROMÂNIA a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
La solicitarea părților Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei părțile au depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, apelanta-reclamantă se prevalează în demersul său de dispozițiile art.27 alin.1 din G nr.88/1997, ale art.12 alin.1 lit.b din Legea nr.346/2004 și ale Ordinului Ministrului Culturii și Cultelor nr.2461/2004, invocând că aceste dispoziții îi conferă vocația de a solicita vânzarea-cumpărarea activului denumit cinematograful "", situat în Pitești, str.-, Județul
Curtea reține că atât art.27 alin.1 din G nr.88/2007 cât și art.17 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr.2461/2004, instituie pentru intimata-pârâtă doar facultatea de a vinde activele disponibile și nu obligația acesteia de a încheia acte de vânzare-cumpărare cu privire la acestea.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus menționate reglementează vânzarea-cumpărarea activelor disponibile prin negociere directă cu locatarii sau asociații în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele utilizate reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestora.
Curtea mai reține că pentru activele disponibile aflate în patrimoniul "ROMÂNIA ", procedura de vânzare-cumpărare a fost stabilită în mod distinct prin Normele Metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr.2461/2004, în vigoare la momentul inițierii ofertei de vânzare-cumpărare a activului denumit Cinematograful "", situat în Pitești, str.-, Județul
În speță, deși apelanta-reclamantă a invocat raportul de evaluare nr.1729/2005 întocmit de - EXPERT RL. nu a probat că s-au declanșat toate procedurile reglementate de acest ordin, respectiv: întocmirea dosarului de prezentare a activului și aprobarea de către Consiliul de administrație al intimatei-pârâte a raportului de evaluare în baza căruia urma a fi stabilit prețul de ofertă, numirea de către Ministerul Culturii și Cultelor a comisiei pentru organizarea și conducerea negocierii, precum și pentru examinarea și evaluarea ofertelor.
De asemenea, apelanta reclamantă nu a probat prezentarea dovezii achitării debitelor datorate Regiei (intimata-pârâtă) și nici a documentelor prevăzute în mod expres la art.13 din Normele Metodologice, în special a dovezii care să ateste calitatea sa de întreprindere mică și mijlocie.
Ori, potrivit art.13 alin.2 din aceste norme metodologice, atestarea calității de întreprindere mică sau mijlocie se putea face doar pe baza documentelor emise de organismele abilitate în acest sens.
Pe acest aspect, Curtea reține că nici în fața instanței de fond și nici în apel, apelanta reclamantă nu a probat calitatea sa de întreprindere mică și mijlocie, cu documente emise în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate.
În contextul celor arătate, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a probat îndeplinirea obligației de a negocia prețul vânzării-cumpărării și, pe cale de consecință nici stabilirea de către părți a elementelor esențiale contractului de vânzare-cumpărare, instanța de judecată neputându-se substitui voinței părților.
Pe de altă parte, Curtea reține că la acest moment Cinematograful "", situat în Pitești, str.-, Județul A, nici nu mai este un activ disponibil în înțelesul dispozițiilor Legii nr.346/2004, nemaifigurând pe lista activelor disponibile, listă avizată de intimata pârâtă prin Comitetul director, stabilirea și întocmirea listelor cuprinzând activele disponibile fiind atributul exclusiv al acesteia conform art.13 alin.4 și 5 din Legea nr.346/2004.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă - CLUB cu sediul ales la Cabinetul de Avocat " " din B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10487/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Regia Autonomă a Distribuției și () ROMÂNIA, cu sediul în B,--14, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
