Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 95/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamanta "" cu sediul în O-S,-, județul H, înregistrată la. H sub nr. J-- și de pârâta "" cu sediul în M C,-, județul H, înregistrată la Registrul Comerțului H sub nr. J--, împotriva Sentinței civile nr. 776 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
La data de 17 decembrie 2009 s-au înregistrat la dosar notele scrise formulate de reclamanta "" la care a atașat un set de acte(132-139).
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din14 decembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 17 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 776/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de "" împotriva pârâtei "" și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 319.940 lei reprezentând contravaloarea echipamentelor livrate și servicii prestate, la care se calculează dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.551 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâta la plata sumei de 319.940 lei contravaloare echipamente lavete și servicii prestate; 196.763,10 lei penalități calculate până la data de 13.02.2009 și în continuare cu 0,15%/zi până la plata efectivă, motivând că aceste sume sunt datorate în virtutea unui contract încheiat cu pârâta privind instalații frigorifice, respectiv asigurarea instalațiilor, montarea lor, punerea lor în funcțiune și serviciul de garanție și post - garanție. În acest sens, reține instanța de fond din motivarea acțiunii, instalațiile frigorifice au fost instalate în anii 2005 și 2006, au fost recepționate, conform documentelor, de pârâtă, reclamanta a efectuat lucrări de montaj, de punere în funcțiune, precum și de service. Conform procesului verbal încheiat la data de 11.12.2006 între cele două părți, s-a consemnat că valoarea totală a lucrărilor este de 478.954,19 lei, consemnându-se de către părți, pretinde reclamanta, și buna executare a lucrării și funcționare corespunzătoare a instalațiilor, termenele de plată fiind de 150.000 lei la 31.03.2007, diferența de 9 rate fiind programate lunar în valoare de 46.660 lei fiecare, începând cu luna aprilie 2007. Contractul de produse cu nr. - 7009/2007 a fost transmis la data de 15.01.2007 alături de factura -/15.01.2007 emisă pentru suma de 50.000 lei din cei 150.000 lei. Pârâta, susține în continuare reclamanta, a achitat suma de 50.000 lei prin virament bancar la data de 17.01.2007 pe ordinul de plată fiind înscris contractul; cu întârziere, după emiterea facturii cu nr. -/10.04.2007, pârâta a achitat suma de 50.000 lei, menționând că plata este pentru contract; ultima din cei 150.000 lei a fost achitată la data de 11.06.2007. Din cele 9 rate lunare, reclamanta arată că pârâta a achitat suma de 100.000 lei, astfel că suma totală achitată a fost de 250.000 lei. Ca atare, reclamanta solicită instanței ca pârâta să fie obligată la plata restului de sumă neachitată, 319.940 lei, la care să se adauge penalitățile contractuale prevăzute la art. 9 din contract, respectiv de 0,15% pe zi de întârziere, cifrate la o perioadă de 410 de zile întârziere la suma de 196.763,10 lei.
În subsidiar, reclamanta a solicitat că dacă nu se ia în considerare, de către instanță, calitatea de parte a contractului cu nr. 7009/15.01.2007, atunci instanța să constate că între părți s-a încheiat un contract în forma simplificată a livrării de mărfuri/prestări servicii urmată de achitarea parțială a acestora și, în temeiul art. 43 Cod comercial, solicită ca pârâta să fie obligată la plata dobânzilor legale începând cu data de 31.12.2007, în sumă de 31.905,13 lei și în continuare până la achitarea debitului.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, a solicitat respingerea acțiunii susținând că nu există un contract semnat cu reclamanta, ci doar o comandă privind produse în valoare totală de 41.282 lei, precum și a unor instalații frigorifice în valoare de 15.827 lei. În ce privește restul materialelor și a instalațiilor montate la punctul de lucru al pârâtei, aceasta susține că fac obiectul unui alt contract, încheiat cu altă firmă, respectiv cu " ", lucrări achitate pe seama acesteia.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că între părți a fost încheiat un proces - verbal de primire - predare, la data de 11.12.2006, la sediul pârâtei, din care rezultă că reclamanta a executat lucrări, a livrat produse și materiale, a montat și a pus în funcțiune utilaje și vitrine frigorifice enumerate, suma totală fiind de 478.954,19 lei + TVA. De asemenea, pârâta a confirmat, în acest proces verbal, buna executare de către reclamantă a lucrărilor și buna funcționare a instalațiilor, însă nu rezultă condițiile de plată și de garanție care urmau să fie stabilite prin contractul de vânzare - cumpărare bunuri și materiale, contract ce însă nu a fost încheiat de părți.
Reclamanta a emis factura cu nr. -/15.01.2007, se arată în continuare în hotărârea atacată, la mențiune pe factură, aceasta prevăzând că suma de 50.000 lei este datorată ca conform contractului nr. 7009/15.01.2007, factură ce a fost achitată de pârâtă, deși contractul în cauză nu a fost semnat. În continuare, reclamanta a eliberat și alte facturi, ce au fost achitate de pârâtă, în total aceasta din urmă achitând suma de 250.000 lei.
Instanța de fond conchide, din această succintă stare de fapt, că deși pârâta contestă existența contractului, între părți a intervenit un contract comercial în valoare totală de 478.954,19 lei + TVA, valoare rezultată din procesul verbal din 11.12.2006, astfel că instanța a obligat pârâta la plata restului de sumă, de 319.940 lei.
Instanța a obligat pârâta și la plata dobânzilor legale, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii date, pentru această sumă, invocând dispozițiile art. 43 Cod comercial.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, apeluri atât pârâta "", cât și reclamanta ""
Pârâta "" a solicitat, instanței, ca prin admiterea apelului să dispună pe fond modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii reclamantei în parte numai cu privire la suma de 7.757 lei. În motive arată că instanța de fond, în hotărârea criticată, nu a avut în vedere o serie de împrejurări pentru aprecierea raportului juridic dintre părți, cum ar fi: în fapt, raportul juridic privind reamenajarea spațiului pârâtei - apelante s-a născut la data de 01.08.2005 și a fost încheiat de aceasta cu " ", căreia i-a achitat, conform copiilor facturilor și a ordinelor de plată depuse odată cu apelul, instalațiile frigorifice, astfel că nu avea niciun temei contractual să achite vreo sumă de bani reclamantei - intimate; nerestituirea contractului 7009/2007, de către apelantă, facturile emise de intimată și plățile făcute nu pot fi interpretate ca o acceptare a contractului pentru că acest contract nu a fost propus de intimată la începutul lucrărilor, că pentru instalațiile frigorifice a făcut comenzi și au fost achitate sume conform contractului din 2005 - dacă s-ar interpreta altfel, susține apelanta, ar însemna că aceasta ar achita de două ori contravaloarea echipamentelor frigorifice; interogatoriul solicitat de apelantă, pentru termenul din 09.04.2009, a fost respins, în opinia apelantei, nejustificat, deși putea clarifica multe aspecte în acest sens. În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea celor susținute, pârâta - apelantă a depus înscrisuri, respectiv ordine de plată și facturi în copie, emise în favoarea " " ( 11 - 84).
Reclamanta "", prin apelul declarat, a solicitat ca prin admiterea acestuia instanța să dispună schimbarea în parte a hotărârii atacate, în principal prin obligarea pârâtei și la plata sumei de 196.763,10 lei cu titlu de penalizări contractuale, calculate la 0,15%/zi din suma datorată începând cu data formulării acțiunii, 13.02.2009, și în continuare până la îndeplinirea efectivă a obligației de plată; în subsidiar, să fie obligată la plata penalităților stabilite de lege (a dobânzilor legale) pentru sumele a căror plată a întârziat-o, dobânzi în sumă totală de 31.905,13 lei, conform calculelor făcute de apelanta - reclamantă.
Reclamanta - intimată "" a formulat întâmpinare împotriva apelului formulat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefundat. În esență, intimata arată că instalațiile frigorifice au fost transportate și montate la sediul apelantei în cursul anilor 2005 și 2006, aceasta din urmă semnând avizele de însoțire a mărfii, că a executat lucrările de montaj și punere în funcțiune, precum și service-ul acestora, remediind toate defecțiunile apărute, conform comenzii primite de la apelanta - pârâtă. De altfel, susține intimata, după derularea acestor operațiuni comerciale, de comun acord au întocmit un punctaj consemnat în procesul verbal din 11.12.2006, în acesta fiind consemnate termenele de plată. Deși, în același proces verbal, s-a consemnat că va fi semnat ulterior contractul, și, deși intimata la 15.01.2007 a transmis acest contract apelantei - pârâte cu nr. - 7009/15.01.2007, însoțit de factura cu nr. -/15.01.2007, factură ce consemna că plata urma a fi făcută în baza acestui contract, această factură fiind achitată de apelantă prin virament bancar cu aceeași mențiune. De asemenea, și plata făcută corespunzător facturii fiscale nr. -/10.04.2007 a purtat aceeași mențiune, respectiv plată corespunzătoare contractului 7009/2007. În continuare, intimata a prezentat aceleași apărări ca cele prezentate în fața instanței de fond. Ca atare, intimata conchide că, prin executarea, chiar dacă parțială, prin plată, în fapt pârâta - apelantă a recunoscut existența contractului.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de apel invocate de ambele apelante, de apărările făcute în contradictoriu, dar și în virtutea principiului devolutiv specific căii de atac ordinare a apelului, instanța reține următoarele:
Apelanta "" tinde a demonstra că, în fapt, nu a avut nicio relație comercială și, deci, nicio obligație comercială cu intimata reclamantă ""
Principala dovadă pe care o aduce în sprijin este un contract aflat în derulare cu o altă societate " " C privind amenajarea spațiului comercial, sugerând că între această societate și intimata reclamantă ar fi existat un contract de subantrepriză. În acest sens, a depus la dosar mai multe ordine de plată, chitanțe prin care se dovedește efectuarea de plăți ritmice de către apelanta "" către " "
Fără îndoială, aceste înscrisuri dovedesc că a existat o relație comercială între apelanta "" și " " Însă, aceste înscrisuri nu dovedesc în niciun fel că ar exista o relație comercială, de subantrepriză, între intimata "" și " " Nicio mențiune din ordinele de plată sau chitanțele depuse la dosar nu specifică că plățile s-ar fi făcut pentru cumpărarea instalațiilor frigorifice, montarea lor, repararea și întreținerea lor. Totodată, nu rezultă din niciun act de la dosar faptul că între aceste două societăți ar exista un contract de subantrepriză.
Așadar, instanța constată că apărările apelantei pârâte "", prin care aceasta tinde să demonstreze că nu existe contract comercial între ea și reclamanta intimată și că de fapt ar exista un contract de subantrepriză între aceasta din urmă și " " nu sunt pertinente, nici concludente, astfel că nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 1169 Cod civil, și anume ca cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
Dimpotrivă, starea de fapt corectă, așa cum se desprinde din actele, înscrisurile de la dosar, depuse de reclamanta apelantă "" este că a existat o relație comercială directă, complexă (de vânzare - cumpărare și de prestări servicii) între reclamanta apelantă și intimata pârâtă ""
Câteva elemente de fapt sunt concludente, în acest sens: procesul verbal încheiat de părți la data de 11.12.2006 ( 34 - 36 dosar Trib. H) consemnează fără putință de tăgadă relația comercială, contractuală și, de aici, și obligațională, între părți prin:
- descrierea obiectului contractului, respectiv ". executarea lucrărilor, livrarea produselor și a materialelor, precum și montarea și punerea în funcțiune ale utilajelor și vitrinelor frigorifice.";
- descrierea amănunțită a bunurilor ce concretizează obiectul contractului, pentru fiecare bun în parte fiind prevăzută suma corespunzătoare;
- obligațiile prezente și viitoare ale părților,"Părțile semnează prezentul proces - verbal, confirmând prin aceasta buna executare a lucrării și funcționarea corespunzătoare a instalațiilor"și"Condițiile de plată și de garanție ale celor enumerate vor fi stabilite în contractul de vânzare - cumpărare bunuri și materiale semnate de ambele părți".
Este adevărat că, întocmit fiind contractul cu nr. - 7009/15.01.2007 a fost refuzat să fie semnat de către pârâta intimată "" ( 37 - 39 dos. Trib. H).
Însă, facturile emise de reclamanta apelantă "" poartă mențiunea, la obiectul produselor sau serviciilor, că plata solicitată este contravaloare parțială a contractului cu nr. - 7009/15.01.2007 ( 40, 43, 47, 54, 55 dos. Trib. H). Mai mult, însăși documentele de plată emise de intimata pârâtă "" poartă fie mențiunea facturii emise de reclamanta apelantă - deci nu contestă realitatea plății și a obiectului acesteia -, fie chiar poartă mențiunea contractului cu nr. - 7009/15.01.2007 ( 41, 44, 46, 50, 52 dos. Trib. H).
Or, apelanta pârâtă "" face, în mod voit, o eroare logică în a-și explica lipsa de culpă în executarea totală a contractului, respectiv plata întregului preț convenit prin procesul verbal din 11.12.2006 (478.954,19 lei) sugerând că doar forma scrisă a contractului comercial ar fi dovedit existența convenției dintre părți și a obligațiilor comerciale.
Art. 46 Cod comercial, însă, nu cere existența unui contract scris între părți pentru executarea obligațiilor comerciale, probațiunea existenței acestora putându-se face printr-o serie de înscrisuri, apte în opinia legiuitorului să facă dovada existenței acestor obligații. În cazul de față, în limitele art. 46 Cod comercial, instanța apreciază că dovada existenței convenției comerciale și a obligațiilor reciproce între părți este pe deplin făcută prin actele și înscrisurile mai sus amintite, înscrisuri care descriu pe larg obligațiile reciproce, dar și dovedesc pe de-o parte, în ce-o privește pe reclamanta apelantă "", îndeplinirea tuturor obligațiilor de vânzare a bunurilor, de montare, de reparare și de întreținere a lor și, pe de altă parte, faptul că pârâta apelantă "" și-a executat parte din obligații, respectiv plata sumei, în tranșe, de 250.000 lei și că mai rămâne de plată suma de 319.940 lei ca obligație neexecutată. De altfel, suma totală de 478.954,19 lei plus TVA este inserată în procesul verbal din 11.12.2006 și acceptată, prin semnătură, dar și prin plată parțială, de pârâta intimată "", astfel că instanța constată că în ce-o privește pe pârâtă aceasta este obligația contractuală ce rezultă indubitabil din înscrisurile de la dosar.
Sigur, instanța ia act de existența convenției între părți, astfel cum a fost ea consemnată de părți în procesul verbal din 11.12.2006, însă, așa cum se arată în acest act, urma ca în viitorul apropiat să se prevadă condițiile de plată și de garanție, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât pârâta intimată "" a refuzat să semneze contractul.
Din această perspectivă, fără îndoială că înscrisul depus de reclamanta apelantă "", respectiv contractul - 7009/15.01.2007, nu poate face dovada existenței clauzelor inserate în acest act, în concret a penalităților de 0,15% pentru nerespectarea termenelor de plată prevăzută (art. 10 din contract - 38 dos. Trib. H), tocmai prin faptul că nu se dovedește că și-a asumat pârâta clauzele acestui contract prin semnătură.
Așadar, concluzionând, obligația de bază pentru pârâta intimată "", de plată a sumei totale de 478.954,19 lei, din care a plătit parțial suma de 250.000 lei, este dovedită de procesul verbal din 11.12.2006, dar și de plățile parțiale făcute; însă, obligația subsecventă, cea a penalităților de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere la plată, nu este îndeplinită, nerezultând din actele de la dosar asumarea de către pârâta intimată a acestei obligații.
Pentru aceste motive, sintetizând, instanța va respinge apelul pârâtei "", pentru motivele pe larg arătate mai sus. De asemenea, va respinge apelul reclamantei "" în ce privește plata penalităților de 0,15% cu titlu de penalizări contractuale pentru plata cu întârziere a plăților ca fiind netemeinic și nefondat.
Însă, instanța constată că este întemeiat apelul reclamantei "" în ce privește obligarea pârâtei intimate "" la plata dobânzilor legale, pentru perioada 01.01.2008 - 13.02.2009, în sumă totală de 31.905,13 lei, conform calculului corect întocmit de apelantă ( 116 dosar apel).
În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 43 din Codul comercial, care prevăd că"Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile", acestea fiind exigibile de la data la care au fost predate bunurile și efectuate serviciile (totuși, reclamanta apelantă a solicitat plata acestora începând cu 01.01.2008, dată relevantă pe care instanța, date fiind disponibilitatea părților în purtarea procesului, o va avea în vedere). Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile art. 2 și 3 din OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, ce prevăd că dacă obligația este purtătoare de dobânzi (fiind vorba de un contract comercial, evident că este purtătoare de dobânzi - art. 2 din OG9/2000) și dacă nu se prevăd aceste dobânzi, se datorează dobânda legală ce se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
Ca atare, instanța urmează a admite apelul "", va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga intimata pârâtă "" și la plata dobânzilor legale în sumă totală de 31.905,13 lei urmând a menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Apelanta "" a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în apel. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, în condițiile în care apelanta pârâtă, intimată în același timp, "" se află în culpă procesuală prin declanșarea și purtarea prezentului proces, în apel, va obliga această parte la plata sumei totale de 13.071,50 lei constând în taxa judiciară de timbru (874 lei conform chitanței emise cu nr. - PJ/ 0 - 125 dosar apel) și onorariu avocațial (suma de 12.197,50 lei conform facturilor cu nr. -/15.06.2009, -/16.06.2009, -/16.06.2009, -/17.08.2009, -/15.09.2009, -/15.10.2009 și -/16.11.2009 - 133 - 139 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul "", cu sediul în O-S,-, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr. 776/16.04.2009 a Tribunalului Harghita - secția civilă, dosar nr- și, în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă intimata "", cu sediul în M C,-, județul H și la plata dobânzilor legale în sumă totală de 31.905,13 lei.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Respinge apelul formulat de pârâta
Obligă apelanta-intimată la plata sumei de 13.071,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - apelantă ""
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./01.02.2010
Jud.fond. Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
