Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 97
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: - - -
JUDECĂTOR 1: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S REPREZENTAT PRIN DL.C-, - DISTRIBUȚIE - CENTRUL TG J și - - DTS și cererea de aderare la apel formulată de reclamantul, împotriva sentinței nr.1073 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA DTS.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții - - DTS prin consilier juridic și prin avocat, lipsind apelantele pârâte CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S REPREZ PRIN DL.C-, - DISTRIBUȚIE - CENTRUL TG J și intimata pârâtă PRIMĂRIA DTS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților asupra apelurilor și cererii de aderare la apel.
Consilier juridic, pentru apelanta - - DTS solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând că pe cale de excepție - nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este proprietarul rețelei de apă și canal, aceasta aparținând Consiliul Local DR.Tr S, conform Hotărârii nr.963 din 2002. Contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamant este nul absolut, fiind încheiat cu încălcarea prevederilor Legii 50/1991, fiind autentificat în lipsa certificatului de urbanism absolut necesar. Pe fond solicită exonerarea apelantei de răspundere pentru că - - nu este proprietarul rețelei de alimentare cu apă potabilă și a rețelei de canal ea având -o numai concesionată conform contractului nr.10891/4701/29.08.2003.
Solicită a fi admise apelurile celorlalte pârâte, iar cererea de aderare la apel a reclamantului să fie respinsă ca nefondată.
Avocat pentru apelantul invocă excepția insuficientei timbrări a apelului Consiliului Local Dr.Tr. S cu taxă judiciară, conform Legii nr.146/1997 și solicită anularea acestuia ca netimbrat.
În ce privește celelalte apeluri solicită respingerea acestora învederând că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că este proprietarul terenului în suprafață de 589 mp situat în DTS, str. - nr.11, iar hotărârea Tribunalului Mehedinți este nelegală și netemeinică în ce privește respingerea primului capăt de cerere privind obligarea pârâților - DISTRIBUȚIE -, - și Consiliul Local al Municipiului DTS la mutarea rețelelor de apă, canal și energie electrică. Terenul în cauză a fost retrocedat mamei reclamantului liber de sarcini. Nu a avut cunoștință de existența rețelelor de canal și apă și electrice până la data când a încercat să obțină avizele necesare eliberării autorizației de construcție. Domeniul public nu se poate suprapune peste domeniul privat și nu se poate susține existența unei servituți. Solicită admiterea apelului reclamantului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii și primului capăt de cerere al acțiunii așa cum a fost precizată cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față și a cererii de aderare la apel constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 23 noiembrie 2007, și precizată la data de 20 februarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții DISTRIBUȚIE, Consiliul Local DTS și Primăria DTS, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la ridicarea rețelelor amplasate pe terenul proprietatea sa, ori, obligarea la plata sumei de 3.000 lei/lună, reprezentând contravaloare lipsei de folosință a terenului afectat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că, este proprietarul unei suprafețe de 589. situat în intravilanul municipiului DTS, str. - nr. 11, jud. M, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1607/05.07.2005, vânzătorul dobândindu-l la rândul său prin dispoziția 1149/26.04.2005, emisă de Primăria DTS, în baza Legii 10/2001 și, întrucât era un teren liber, neafectat de construcții a dorit edificarea unei construcții, caz în care a solicitat aviz de amplasament atât de la DISTRIBUȚIE cât și de la, răspunsul fiind negativ cu motivarea că, acest teren este traversat de rețele electrice, de apă și canalizare, caz în care nu se poate edifica vreo construcție provizorie sau definitivă.
Mai mult, i s-a precizat că, dacă dorește devierea lucrărilor, trebuie să suporte contravaloarea acestora, poziție pe care reclamantul o apreciază ca nelegală, întrucât îi nesocotesc dreptul de proprietate cu toate atributele sale, ocupându-i nejustificat și abuziv proprietatea, terenul fiind adus în stadiul de a nu mai putea fi valorificat, fără să existe un temei.
Pârâta, prin întâmpinare, solicitat respingerea acțiunii, pe de o parte pe cale de excepție - a lipsei calității procesuale pasive - întrucât rețelele de apă și canalizare sunt proprietate publică și sunt concesionate de la administrația publică locală a mun. DTS, iar, pe fond, întrucât, conform art.25 din Legea nr. 241/2006, operatorii serviciului de alimentare cu apă și canalizare exercită dreptul de servitute în mod gratuit.
Pârâta DISTRIBUȚIE, a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea, în principal, a faptului că bunurile la care face referire reclamantul, respectiv cabluri, fac parte din linia electrică subterană care alimentează majoritatea consumatorilor din zonă, fiind puse în funcțiune încă din 31.01.1980 și la data când reclamantul a cumpărat terenul acesta era grevat de aceste sarcini; rețeaua electrică a arătat că este de interes public, astfel că, titlul de proprietate este nul, societatea având un drept legitim și gratuit de a folosi terenul ocupat de instalațiile energetice de distribuție a energiei, conform contractului de concesiune a serviciului de distribuție a energiei electrice, apreciind că, reclamantul își poate exercita prerogativele dreptului de proprietate, însă în limitele determinate de lege - Legea 18/1991, Legea 13/2007.
S-a mai arătat că, amplasamentul poate fi eliberat însă dacă reclamantul suportă integral cheltuielile în acest sens pronunțându-se prin mai multe decizii și Curtea Constituțională.
Consiliul Local DTS și Primăria DTS, au formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că, terenul în litigiu a fost restituit în baza Legii 10/2001, că la momentul reconstituirii era afectat de utilități publice, iar reclamantul a acceptat aceasta, cunoscând faptul că pe teren, nu se poate construi.
Cât privește lipsa de folosință, se apreciază ca nedovedită, atâta timp cât Primăria DTSl -a pus în posesie în baza Legii 10/2001, neputând fi trasă la răspundere pentru faptul că reclamantului poate sau nu să construiască, nefiind culpa acestuia că nu se obțin avizele necesare.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de, solicitând respingerea excepției invocate, întrucât, aceasta exploatează rețeaua de apă și canalizare potrivit contractului de concesiune și chiar dacă nu este proprietar, încasează taxe pentru aceste servicii, textul de lege invocat neputând fi aplicat deoarece este ulterior dobândirii dreptului de proprietate.
Prin sentința nr.1073 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a - - și a Consiliului Local DTS, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei DTS, s-a respins capătul de cerere privind obligația de a face constând în mutarea rețelelor amplasate pe proprietatea reclamantului, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâților DISTRIBUȚIE prin DISTRIBUȚIE - CENTRUL Tîrgu J, Consiliul Local DTS - jud. M și, au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 43.304 lei (RON) echivalent al 11.704 Euro reprezentând contravaloare lipsă folosință pe perioada august 2007 - februarie 2008 pentru terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1607/05.07.2008 și 164 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu întocmirea proiectului de construcție. Totodată, au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2300 lei (taxă timbru aferentă pretențiilor admise, onorariu expert).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 26.04.2005, Primăria mun. DTS, a emis Dispoziția nr. 1149, prin care, în baza actelor depuse de către numita, s-a dispus restituirea, în natură, a imobilului - teren în suprafață de 589. situat în DTS, str. -, nr. 11, cu vecinii: - ogaș, -, - rest proprietăți, - bloc de locuințe, urmând ca, pentru diferența de 5.411. să-i fie acordate măsuri reparatorii, întrucât această suprafață este afectată prin construirea de blocuri și utilități aferente.
Numita, a fost pusă în posesie pe această suprafață prin procesul verbal din 02.06.2005 și înregistrat sub nr. 9575/2005, la Primăria DTS, de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001.
La data de 05.07.2005, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1607, a vândut reclamantului, terenul în suprafață de 589. dobândit prin înscrisul mai sus arătat, teren care nu este grevat de sarcini conform extrasului de carte funciară ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare - cumpărare.
Ulterior, reclamantul a dorit să-și edifice pe acest teren o construcție constând în locuință, comerț și servicii, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosar: certificat urbanism nr. 673/26.06.2007, memoriul tehnic, memoriu prezentare, avizele obținute de la diferite instituții ale statului în acest sens însă, în acest scop nu a putut obține avizele favorabile din partea pârâtelor, deoarece terenul reclamantului este afectat de o rețea de apă și canalizare și pe traseul acestora este interzisă amplasarea de construcții provizorii sau definitive și DISTRIBUȚIE, deoarece prin construcția reclamantului sunt afectate instalațiile CE. MT/JT. DTS existent în zonă: 20 kv. PT.355 și 20 kv. PA. Spital, schimbarea amplasamentului putându-se face, însă, numai pe cheltuiala reclamantului, care va obține și acordurile deținătorilor de teren și a avizelor de principiu, aspect cu care reclamantul nu este de acord.
Potrivit susținerilor și înscrisurilor depuse la dosar de către Primăria DTS, conductele de apă și canalizare aflate pe terenul reclamantului sunt prinse într-un program de reabilitare și administrare, însă, acest fapt nu implică mutarea amplasamentului.
Referitor la primul capăt de cerere al reclamantului, constând în ridicarea rețelelor amplasate (rețele distribuție energie electrică, rețea de apă și canalizare), instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând să fie respins, în condițiile în care, aceste rețele au fost construite anterior restituirii imobilului numitei, la momentul construcției terenul era în proprietatea statului, s-au emis autorizații de construcție și certificat de urbanism, în baza cărora au fost ridicate și deci la momentul construirii au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, rețelele de apă și canalizare deservind blocurile construite în zonă, aspecte din care rezultă buna credință a constructorilor, reclamantul nefiind de acord să suporte contravaloarea mutării.
Analizând cel de-al doilea capăt de cerere așa cum a fost dezvoltat și motivat ulterior, constând în contravaloare despăgubiri ca urmare a imposibilității ridicării unei construcții cu regim de spațiu comercial, cheltuieli efectuate în acest sens, se apreciază că este întemeiat, în parte.
Atât prin dispoziția de restituire a terenului către numita, prin procesul verbal de punere în posesie, cât și prin contractul de vânzare - cumpărare nu s-a făcut vreo mențiune despre existența acestor utilități în măsură să îngrădească prerogativele dreptului de proprietate, singura adnotare din dispoziția de restituire referindu-se la "diferența de 5.411. fiind afectată prin construirea de blocuri și utilitățile aferente", neputându-se reține că atât vânzătorul cât și cumpărătorul au avut cunoștință despre existența acestora și că au acceptat terenul în acest condiții.
Reclamantul a solicitat despăgubiri pe perioada 2005 până în prezent, însă, având în vedere justificarea pentru care se solicită aceste sume și anume, imposibilitatea executării de construcții permanente sau provizorii, în concret, spații comerciale, iar din actele dosarului rezultă că, o perioadă de timp după ce a dobândit dreptul de proprietate reclamantul a stat în pasivitate, adresându-se pârâtelor și DISTRIBUȚIE la 08.08.2007, respectiv 06.08.2007, urmează ca prejudiciul așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, constând în imposibilitatea exploatării unei suprafețe construite de 400. atât cât ar fi avut construcția în situația în care s-ar fi realizat, să-i fie acordat pe perioada august 2007 - februarie 2008, valoarea acestuia ridicându-se la suma de 43.304 lei, precum și a sumei de 164 lei reprezentând cheltuieli efectuate și dovedite pentru întocmirea proiectului de construcție, dreptul de proprietate al reclamantului așa cum este dovedit prin înscrisurile depuse și reglementat de art. 480.civ. fiind afectat în mod substanțial.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă o structură funcțională care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, situație în care excepția invocată de această pârâtă, urmează să fie admisă, primăria neputând sta în judecată în nume propriu.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Local DTS și, în condițiile în care, rețeaua de canalizare și apă ce traversează subteran terenul reclamantului, reprezintă proprietate publică administrată de consiliul local, iar, în baza contractului de concesiune desfășoară activitate de exploatare a acestei rețele în mod direct pe riscul și răspunderea sa încasează contravaloare servicii prestate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DTS, - DISTRIBUȚIE - CENTRUL TG J și - - DTS și a formulat cerere de aderare la apel reclamantul.
Consiliul Local DTSa criticat sentința ca nelegală și netemeinică, susținând că nu are calitate procesuală pasivă, dat fiind faptul că terenul a fost dobândit de reclamant prin cumpărare de la fostul proprietar.
Pe fond, s-a admis acțiunea în mod greșit în condițiile în care trebuia să fie respinsă ca nefondată întrucât prin dispoziția nr.1149/26.04.2005 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 9575/6.06.23005 s-a restituit în natură terenul mamei reclamantului, care a acceptat restituirea fără obiecțiuni și fără a contesta dispoziția menționată. Reclamantul a dobândit terenul prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1607/16.07.2005 având cunoștință la aceea dată că terenul era grevat de sarcini fiind ocupat de cabluri electrice și conducte de apă, situație ce a determinat să nu obțină avizele necesare în vederea obținerii autorizației de construcție în temeiul Legii 50/1991.
De la data dobândirii imobilului reclamantul a stat în pasivitate și nu a făcut dovada că a fost lipsit de folosința terenului de către consiliul local. Mai mult, în 26.06.2007, la cererea acestuia s-a eliberat certificatul de urbanism cu obligativitatea obținerii avizelor necesare eliberării autorizației de construcție însă aceste avize nu există și acest fapt nu este imputabil pârâtului. În mod greșit instanța a reținut concluziile expertizei efectuate în cauză, în condițiile în care din probele administrate nu s-a făcut dovada că pe terenul în litigiu s-ar fi putut construi un spațiu comercial și lipsa de folosință se datorează apelantului pârât.
Cu privire la nivelul chiriei medii pe mp cât și exploatarea ca spațiu comercial expertul a luat în calcul perioada iulie 2005 - decembrie 2007, fără a avea în vedere că reclamantul a solicitat certificatul de urbanism în vederea obținerii autorizației de construcție în data de 26.06.2007 și faptul că imposibilitatea executării construcției s-a datorat neobținerii autorizației de construire.
Obligarea la plata cheltuielilor efectuate cu întocmirea proiectului de construire, este nefondată deoarece nu trebuia să fie obligat câtă vreme acest proiect trebuia realizat numai după obținerea avizelor favorabile de către reclamant.
În ceea ce privește obligarea solidară la plata cheltuielilor de judecată este contrară legii căci, potrivit art. 277. pr.civ. pârâții trebuiau să fie obligați proporțional, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului dintre ei.
Apelanta - - DTSa criticat sentința ca netemeinică și nelegală, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, pentru că nu este proprietarul rețelei de apă și canal pentru DTS, inclusiv cea care traversează subsolul proprietății reclamantului, iar rețeaua este pe domeniul public și proprietar este consiliul local, conform Legii 213/1998 și HG 963/2002.
Hotărârea instanței este nelegală întrucât contractul de vânzare cumpărare nr. 1607/5.07.2005 este nul absolut fiind încheiat cu încălcarea Legii nr. 50/1991- art. 6 alin. 6, pentru că a fost autentificat în lipsa certificatului de urbanism.
Pe fond a susținut că nu pot fi obligată nici să mute rețeaua ce traversează proprietatea reclamantului și nici la despăgubirile pretinse de 3.000lei/lună pentru că actul de dispoziție privind mutarea rețelelor de apă și canal aparține proprietarului Consiliului Local DTS iar la plata despăgubirilor nu poate fi obligată pentru că întreaga rețea de apă și canal i-a fost concesionată conform contractului de delegare a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare prin contractul nr. 10891/4701/29.08.2003, pentru care plătește redevență, conform art. 9 și următoarele din contract.
Faptul că, - - DTS nu a acordat avizul nu a făcut altceva decât să respect prevederile Legii 326/2001, HG nr.1591/2002 și OG 32/2002, modificată prin Legea 241/2006.
Apelanta folosește rețeaua de apă și canal în baza contractului menționat, încheiat la data de 29.08.2003, deci, anterior datei din 05.07.2005 când reclamantul a devenit proprietarul terenului, prin contractul de vânzare cumpărare și câtă vreme nu a pretins de la vânzător certificatul de urbanism, ș-a asumat riscul și a preluat terenul cu sarcinile cu care era grevat chiar anterior datei de 02.06.2005, când a fost pusă în posesia prin procesul verbal 9575/06.06.2005 al Comisiei de aplicare a Legii 10/2001.
Instanța a fost în eroare, când a reținut că a dobândit terenul prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1607/2005 de la conform extrasului de CF și nu era grevat de sarcini, câtă vreme la data de 5.06.2005 nu exista CF pe numele de ci terenul s-a intabulat direct pe numele reclamantului.
DISTRIBUȚIE A-CENTRUL TG.J a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, întrucât la momentul construirii rețelelor electrice pârâta a fost de bună credință, acestea au fost realizate anterior restituirii imobilului lui, terenul fiind în proprietatea statului, fiind respectate normele legale în vigoare privind amplasarea, existența certificatelor de construire și de urbanism. Reținerea instanței că în dispoziția de restituire a terenului către cât și în contractul de vânzare cumpărare încheiat între aceasta și reclamant nu s-a făcut vreo mențiune despre existența acestor utilități, este neîntemeiată, întrucât rețelele de distribuție sunt vizibile, în sensul că există borne /plăcuțe montate pe direcția rețelelor, iar în momentul restituirii emiterii dispoziției de restituire emise de Primăria DTS aceștia aveau la dispoziție planul de situație al orașului, inclusiv planul terenului în cauză unde figura traseul rețelelor.
Instanța nu a ținut cont de actele normative invocate de apelantă, respectiv Legea 13/2007, care în art. 53 alin.3 prevede că terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție, la data intrării în vigoare sunt și rămân în proprietatea statului, prevederile Legii 219/1998, Legii 18/1991, Legii 10/2001 care în art. 10 pct. 2 prevede că pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 41 din Legea 13/2007, prin care reclamantul are posibilitate să schimbe amplasamentul rețelei electrice în cazul în care dorește acest lucru dar pe cheltuiala sa.
Printr-o serie de decizii - nr.203/2004, 284/2004, 167/2004, 168/2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității unor articole din Legea energiei electrice, și a statuat că, conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege fapt ce este în concordanță cu prevederile art. 1 paragraf 2 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin lege, folosința bunurilor conform interesului general. Ori, înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora, reprezintă fără putință de tăgadă, un interes major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate.
În plus, apelanta este beneficiara contractului de concesiune a serviciului de distribuire a energiei electrice nr.6/2005 încheiat de statul român prin Ministerul Economiei și Comerțului și acesta la art. 2 pct.2.2 garantează societății în calitate de concesionar dreptul de folosință gratuită asupra rețelelor de distribuție și a terenurilor ocupate de acestea, inclusiv a terenului proprietate publică a statului iar potrivit HG nr.627/2000 și HG nr.1342/2001, apelanta a primit de la statul român în administrare gratuită terenul ocupat de instalațiile electrice astfel că dreptul reclamantului trebuia apreciat potrivit art. 481. civil în care se arată că proprietatea este dreptul care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".
Cum apelanta nu a amplasat în mod ilegal aceste cabluri pe terenul în cauză, la data poziționării instalației terenul aparținea domeniului public, lucrarea fiind făcută legal, terenul a ieșit din domeniul public fără respectarea Legii nr.10/2001 și nu poate fi obligată la plata lipsei de folosință.
Reclamantul a formulat cerere de aderare la apelul declarat de cei trei apelanți, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru respingerea primului capăt de cerere privind obligarea celor 3 pârâți la ridicarea / mutarea rețelelor de apă, canal și energie electrică. Fundamentarea soluției se face pe invocarea bunei credințe a însă se nesocotește dreptul său de proprietate câtă vreme pe terenul respectiv sunt menținute aceste rețele. Prin dispoziția de restituire și contractul de vânzare cumpărare s-a dobândit un drept asupra unei suprafețe de teren liber de sarcini, iar în condițiile date nu-și poate exercita atributele specifice dreptului de proprietate. Invocarea bunei credințe a pârâților este lipsită de temei, devreme ce statul român a stăpânit acest teren în urma preluării abuzive, iar rețelele pot fi mutate pe cheltuiala pârâților și nicidecum a reclamantului.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate. Susținerea apelantei - - DTS în legătură cu lipsa calității procesuale pasive este neîntemeiată, deoarece pârâta exploatează potrivit contractului de concesiune rețeaua de apă și canalizare din DTS. Ori, referirea că rețeaua de apă este domeniul public este irelevantă pentru că el nu a solicitat revendicarea rețelei ori demolarea bunului ci mutarea amplasamentului și plata unei sume de bani, fiind în imposibilitatea de a-și exercita atributele dreptului de proprietate care presupune și dreptul de folosință asupra terenului în cauză și este posibil a fi mutată rețeaua întrucât există un program de reabilitare a rețelei în municipiul DTS.
Chiar dacă apelanta nu deține proprietatea rețelelor de apă, încasează taxe pentru prestarea serviciilor și exploatează rețeaua de apă și canalizare.
Pe cale de excepție se invocă nulitate contractului autentificat sub nr. 1607/2005 care derivă din lipsa certificatului de urbanism la data autentificării, însă, nu este vorba de o excepție ci despre o cerere incidentală făcută direct în apel și este inadmisibilă căci nu se putea face decât prin cerere reconvențională în fața primei instanțe.
Obligarea pârâtei, la plata sumei rezultate în urma expertizei, reprezintă o respectare a dreptului său de proprietate și o consecință a garantării sale de către legislația română, pentru că timp de trei ani terenul a fost folosit de pârâți. În condițiile în care este vorba de un teren intravilan, a solicitat eliberarea unui aviz de amplasament, cererea fiind înregistrată la - - DTS sub nr. 5360/6.08.2007 și i s-a răspuns printr-un aviz nefavorabil cu adresa nr.5630/13.08.2007, astfel că nu i se permite edificarea vreunei construcții.
Referitor la apelul declarat de DISTRIBUȚIE susține că nu avut cunoștință de amplasarea rețelei de energie electrică, deoarece aceste rețele sunt subterane, nu sunt vizibile, iar amplasarea de plăcuțe pe borne nu are relevanță, iar la momentul deciziei de restituire nu avea obligația de a studia planul de situație al rețelelor electrice; invocarea Legii 18/1991, Legii 10/2001 Legii 13/2007 se înscrise pe aceeași linie de contestare a dreptului său de proprietate, de asemenea se invocă nulitatea actelor sale de proprietate aspect inadmisibil, deoarece a îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară, dreptul său fiindu-i opozabil de la data înscrierii în CF iar terenul a intrat în circuitul civil prin acte translative de proprietate, pe când pârâta nu a îndeplinit nici o formă de publicitate a dreptului său.
A invocat apelanta existența unei servituți legale gratuite care nu-i este opozabilă, trebuia înscrisă în CF iar această obligație incumba beneficiarului servituții.
Apreciază că pretențiile sale au fost dovedite suma fiind stabilită și în mod corect apreciază că trebuie achitată.
În ceea ce privește apelul Consiliul Local DTS arată că dreptul de proprietate s-a născut în patrimoniul autoarei sale la data de 26.04.2005 data emiterii dispoziției 1140/ 2005 emisă de Primăria municipiului DTS, și transmis prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1607/2005 astfel că nu i se poate impune existența unei servituți în baza art. 25 alin.2 din Legea 241/2006 pentru că acest act normativ nu poate retroactiva, el a dobândit un teren liber de sarcini, astfel că nu i se poate reține vreo culpă, iar apelantul în calitate de proprietar al rețelei de apă și canal de îndată ce a aprobat planul de reabilitare a rețelei de apă și canal trebuia să aibă în vedere și respectarea drepturilor persoanelor care sunt titulare a dreptului de proprietate.
Apelanta pârâtă - -, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantului de aderare la apel, întrucât a făcut dovada că rețeaua de apă și canal constituie domeniul public al comunității din Mun.Tr.S, fiind inventariat și publicat în MO nr.678 bis/12.09.2002 și că a fost construită cu respectarea legislației în vigoare.
Apelanta pârâtă plătește consiliului local redevență conform contractului nr.10891/4701/29.08.2003.
Cererea de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.1607/2005 este întemeiată pe dispozițiile 50/1991 și nu poate fi calificată ca o cerere incidentală căci nulitatea absolută este chestiune de ordine publică care poate fi invocată și din oficiu.
Curtea în legătură cu apelurile menționate și cererea de aderare la apel reține următoarele:
În legătură cu excepția insuficienței timbrării, invocată de reclamantul apelant, se reține ca fiind nefondată, întrucât la fila 91 dosar apel, există OP nr. 445/4.03.2009 din care rezultă că s-a plătit 4 lei, taxa de timbru în dosarul nr- și 0,15 lei timbru judiciar, deci ambele taxe au fost achitate de apelantă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată atât de - - DTS și Consiliul Local DTS în mod corect a fost soluționată de către instanța de fond în sensul că ambele au calității procesuale pasive, Consiliul Local DTS fiind proprietarul rețelelor de apă iar - - DTS fiind administratorul acestora în baza contractului de concesiune, iar litigiul se poartă în legătură cu conductele respective.
Pe fond vor fi admise apelurile pârâtelor și respinsă cererea de aderare la apel a reclamantului pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 1149 Primăriei municipiului DTS, emisă la dat de 26.04.2005, s-a restituit în natură mamei reclamantului imobilul teren în suprafață de 598mp situat în intravilanul municipiului DTS, str. - nr. 11, jud. M cu învecinările: - ogaș, -, - rest proprietăți, - bloc de locuințe, urmând ca, pentru diferența de 5.411. să-i fie acordate măsuri reparatorii, întrucât această suprafață este afectată prin construirea de blocuri și utilități aferente. Tot în această dispoziție se menționează la art.4 că "prezenta dispoziție face dovada proprietății asupra imobilului după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Punerea în posesie se va face după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, prin proces verbal de punere în posesie."
Contrar acestei dispoziții procesul verbal de punere în posesie s-a încheiat la 2 iunie 2005, iar formalitățile de publicitate au fost îndeplinite ulterior, planul de amplasament întocmit de executant datează din 23iunie 2006, iar în data de 04.07.2005, așa cum rezultă din încheiere de la Oficiul de Cadastrul și Imobiliare, mama și-a făcut cerere de intabulare a dispoziției primăriei, iar la data de 5.07.2005 se încheie contractul de vânzare cumpărare nr. 1607/2005 care este intabulat în CF la data de 6.07.2007 conform încheierii Oficiului de cadastru și Imobiliare.
Aceste acte menționate nu precizează că terenul este grevat de sarcini, însă, față de modul în care s-a făcut punerea în posesie, fără respectare dispoziției primăriei de a se face mai întâi formalitățile de publicitate imobiliară, de împrejurările în care s-a încheiat actul de vânzare cumpărare, când cererea de înregistrare cadastrală a vânzătorului era în curs de soluționare și în două zile consecutive se înscriu drepturile de proprietate ale vânzătorului și cumpărătorului, față de faptul că, contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat fără a avea la bază certificatul de urbanism, față de faptul că terenul restituit este în prelungirea terenului în suprafață de 5.411mp cu blocuri de locuit, și așa cum rezultă din planul de amplasament și de limitare a corpului de proprietate în acest plan sunt menționate la limita de proprietate conducte termo, este neverosimilă susținerea reclamantului că nu avut cunoștință că pe acest teren ar fi fost conducte de apă sau rețele electrice. Mai mult, rețelele de distribuire a energiei electrice sunt vizibile, existând borne/plăcuțe montate pe direcția rețelelor și este culpa reclamantului că nu le-a observat după cum este în culpă că la încheierea actului de vânzare cumpărare nu a solicitat certificatul de urbanism pentru a fi în cunoștință de cauză asupra a ceea ce cumpără.
Deci, cele menționate dovedesc faptul că reclamantul a cunoscut și în caz contrar cu minimul de diligență, putea să cunoască că terenul cumpărat este afectat de servituți.
Susținerea reclamantului că terenul a intrat în mod abuziv în proprietatea statului și trebuia restituit fără servituți este nefondată, căci în dispoziția nr.1149/26.04.2005 a Primăriei municipiului Tr.S la pct. a) s-a consemnat că "imobilul a trecut cu titlul valabil în proprietatea statului, în temeiul decretului de expropriere nr.155/1987".
A cerut apelanta constarea nulității actului de vânzare cumpărare dar aceasta nu este o excepție de procedură ci de drept substanțial deci o cerere incidentală ce trebuia să fie formulată de către apelantă la fond și nu pentru prima dată în recurs, o asemenea cerere fiind inadmisibilă a fi formulată pentru prima dată în apel așa cum arată dispozițiile art. 294. pr.civ.
Însă, au fost evidențiate mai sus împrejurările încheierii actului arătat pentru a reliefa că reclamantul și-a asumat riscul cumpărării unui teren care să fie grevat de sarcini, și această fapta culpabilă a sa nu poate fi invocată față de apelante.
Cum rețelele atât de apă și canalizare cât și cele electrice au fost construite anterior restituirii terenului și încheierii actului de vânzare cumpărare pe baza autorizației de construcție, a certificatului de urbanism în condițiile respectării dispozițiilor în vigoare la aceea dată, în mod corect instanța a respins primul capăt de cerere al reclamatului, constând în ridicarea rețelelor amplasate pe terenul său.
Exercitarea dreptului de proprietate se face în limitele determinate de lege potrivit cu dispozițiile art. 481. pr.civ. și în acest sens prin mai multe decizii Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că "conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege fapt ce este în concordanță cu prevederile art. 1 paragraf 2 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților care recunosc dreptul statelor de a reglementa, prin lege, folosința bunurilor conform interesului general. Ori, înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora, reprezintă fără putință de tăgadă, un interes major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate".
În art.41 alin 7 din Legea 13/2007 s-a prevăzut că titularul dreptului de proprietate poate obține mutarea rețelelor electrice de interes public, construite înainte de intrarea în vigoare a legii, dar pe propria cheltuiala, însă refuză să o facă.
Aceeași situație este și în cazul pârâților Consiliul Local DTS și - - DTS, iar aici este de precizat că nu incumba pârâtelor obligația cuprinderii în planul de reabilitare a rețelelor de apă și canal și a celor din terenul proprietatea reclamantului.
Deci, cererea de aderare la apel a reclamantului este nefondată, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind ridicarea rețelelor menționate.
În ceea ce privește obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pe perioada august 2007 - feb 2008 și la contravaloarea proiectului de construcție în mod greșit instanța a soluționat această cerere, fără a ține seama de faptul că rețelele au fost construite pe terenul reclamatului cu bună credință, când terenul era în proprietatea statutului (intrat în mod legal, cum s-a arătat), pârâtele având autorizațiile legale, iar reclamantul la data cumpărării terenului cunoștea că terenul este afectat de servituții.
nu le este imputabilă neacordarea avizele necesare stabilite prin certificatul de urbanism în vederea obținerii unei autorizații de construcție de către reclamant fiind constructori de bună credință. Mai mult există posibilitatea mutării acestor rețele, dar pe cheltuiala reclamantului, și cum acesta refuză să o facă este în imposibilitate de a obține avizele și pe cale de consecință și obținerea autorizației de construcție, aceasta fiindu-i imputabilă reclamantului și nu pârâtelor.
Deci, cum această situație nu este imputabilă pârâtelor, în mod greșit au fost obligate la despăgubiri, reprezentând chiria pe care ar fi încasat-o reclamantul în cazul în care pe terenul respectiv ar fi existat o construcție (ori, pe acest teren nu există construcții).
De precizat că rețelele sunt subterane și nimic nu l-a împiedicat pe reclamant să și fi folosit, de la data dobândirii, terenul cumpărat în alte moduri.
De asemenea, în mod greșit au fost obligate pârâtele la plata contravalorii proiectului de construcție căci din moment ce nu a obținut avizele favorabile necesare emiterii autorizației de construcție, pentru considerentele arătate, nu trebuia să pășească la întocmirea proiectului de construcție astfel că această cheltuială este imputabilă reclamantului.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. vor fi admise apelurile celor trei pârâte și respinsă cererea de aderare la apel a reclamantului, va fi schimbată sentință, respinsă acțiunea reclamantului în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția insuficientei timbrări a apelului formulat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DTS invocată de.
Admite apelurilor formulate de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DTS cu sediul în Dr.Tr. S,-, Județul M, - - Dr.Tr.S cu sediul în Tr.S,-, Județul M și DISTRIBUȚIE - - CENTRUL TG J cu sediul în Tg J,-, Județul G împotriva sentinței nr.1073 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIMĂRIA DTS cu sediul în Dr. Tr.S, Județul M și respinge cererea de aderare la apel a reclamantului cu domiciliul ales în Dr.Tr.S, str.- nr.51 A Județul
Schimbă sentința. Respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu - - | JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu - - |
GREFIER, - - |
Red.EM/22.05.2009
Jud.fond.
Tehnored. FS/7ex
06 Mai 2009
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
