Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 98A
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului comercial declarat de reclamanta - SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,.1-2, parter, împotriva sentinței civile nr.2440 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - TRANS SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,.1, parter, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2008, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea cauzei la data de 29.10.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2440/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins acțiunea comercială având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - Trans SRL, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 01.06.2005 între părți a intervenit promisiunea de vânzare-cumpărare nr.244/288/01.06.2005 potrivit căreia pârâta se obligă să vândă reclamantei autoturismul marca "Daewoo", model "", iar reclamanta să obligă să-l cumpere la finalizarea contractului de leasing financiar nr.18082/19.05.2005.
În condițiile stipulate în convenție, reclamantei îi revenea obligația să achite integral prețul, astfel cum s-a stabilit prin dispozițiile cap.II, pct.2.1 din promisiunea de vânzare-cumpărare.
Potrivit acestei clauze, prețul autoturismului este valoarea reziduală din contract, la care se adaugă taxele finale obligatorii (, taxe vamale, accize, etc.).
Prețul pe care pârâta l-a pretins reclamantei a cuprins în total suma de 8572,11 lei reprezentând factura nr.-/18.05.2007 emisă de SA, în valoare de 3644,16 lei și valoarea rămasă neamortizată a autoturismului, adică suma de 3.488,06 lei.
Instanța de fond a constatat că pârâta nu a încălcat în nici un fel prevederile convenției, iar în prețul de vânzare se include și valoarea rămasă neamortizată a bunurilor în raport cu dispozițiile legislației fiscale, respectiv disp.art.24 alin.15 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
În raport de aceste considerente a reținut că vina pentru nerealizarea contractului de vânzare-cumpărare, nu aparține pârâtei ci reclamantei prin neplata integrală a prețului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta - SRL, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
- Convenția denumită "promisiune de vânzare-cumpărare" se materializează într-un contract de vânzare-cumpărare ținându-se cont de elementele menționate în cuprinsul acesteia și de buna-credință a părților. Intimata-pârâtă cu rea-credință prin emiterea facturii a solicitat plata și a altor sume decât cele care rezultă din punctul 2.1 din convenție și anume 3488,06 lei, valoare rămasă neamortizată și 1395,19 lei rate leasing, dobândă, asigurare Casco aferentă lunilor ianuarie-aprilie 2007, car nu trebuiau achitate de reclamantă deoarece nu avea raporturi contractuale în acest sens cu societatea emitentă.
Apelanta-reclamantă solicită a se observa că în art.2.1 din convenția de promisiune de vânzare-cumpărare este prevăzut prețul la care se adaugă taxe finale (, accize etc) și nu sunt incluse nici valoarea rămasă neamortizată și nici valoarea vreunei rate de leasing, dobânzi sau asigurare CASCO, care nu sunt elemente de determinare a prețului, ci doar valoarea reziduală la care se adaugă taxele obligatorii. Prețul prevăzut la art.2.1 din convenție este un preț negociat așa cum au înscris părțile în art.3.3 din Convenție.
A menționat că a plătit prețul cu nr.218/01.06.2007 iar ulterior, solicitând emiterea facturii pârâta a restituit suma plătită cu titlu de preț.
A mai menționat că între părți s-au încheiat patru convenții similare cu cea care stă la baza acțiunii deduse judecății în condițiile în care reprezentanții celor două societăți din cauză s-au retras din structura a patru societăți comerciale la care erau împreună asociați, fiecare rămânând asociat în câte două societăți.
În acest context, a arătat că în situațiile în care intimata-pârâtă avea calitatea de cumpărător a acceptat că prețul era constituit doar din valoarea reziduală și eventuale taxe finale obligatorii, iar acolo unde are calitatea de vânzător-promitent, cu rea-credință, solicită includerea în preț atât a valorii rămase neamortizată cât și a unor rate de leasing.
Reținerea de către instanța de fond a faptului că apelanta-reclamantă ar fi refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare și că intimata-pârâtă a avut disponibilitatea de a perfecta actul este eronată și reprezintă o analiză superficială a probatoriului administrat.
Instanța de fond a interpretat convenția limitându-se la prevederile punctului 2.1, nefăcând o interpretare coordonată a clauzelor convenției așa cum prevede art.982 civ.
În mod netemeinic și nelegal s-a reținut culpa apelantei-reclamante în neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare deoarece nu a plătit prețul cerut, și anume, o sumă mai mare decât cea rezultată prin stabilirea prețului conform dispozițiilor convenției promisiunii de vânzare-cumpărare.
A menționat că părțile au stabilit expres că prețul este compus din valoarea reziduală la care se adaugă taxele finale obligatorii, iar neincluderea în mod expres ca element de alcătuire a prețului valorii rămase de amortizat a fost voința părților, pentru că, luând în considerare valoarea rămasă de amortizat, aceasta este mai mare decât valoarea reziduală și trebuia să fie indicată în mod expres în cadrul elementelor de determinare a prețului.
Reținând aplicabilitatea art.24 alin.15 din Codul fiscal, instanța a adăugat la convenție o clauză care nu a fost negociată de părți și fața de care nu a existat intenția părților să o prevadă în Convenție.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei-pârâte să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca Daewoo model cu prețul de 3644,16 lei sub sancțiunea plății de daune cominatorii în valoare de 500 lei RON pe zi de întârziere.
Legal citată, intimata-pârâtă - Trans SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
A arătat, în esență că, instanța de fond în mod corect a reținut că societatea pârâtă a fost de bună credință, respingând dispozițiile convenției încheiate, singura vinovată de neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare fiind reclamanta.
A susținut că imediat ce s-a finalizat contractul de leasing și a devenit proprietara autoturismului, la data de 30.05.2007, a procedat la emiterea facturii proforma nr.237 prin care a comunicat reclamantei prețul și termenul în care aceasta urma să îl achite astfel încât să poată perfecta vânzarea-cumpărarea.
Faptul că reclamanta a refuzat în mod nejustificat achitarea prețului nu este de natură a atrage culpa sa.
În ceea ce privește prețul a solicitat a se constata că în mod corect instanța de fond a reținut că prețul stabilit prin convenție este determinabil, la punctul 2.1 fiind inserate doar câteva din elementele ce urmau a fi avute în vedere la stabilirea prețului.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la perfectarea contractului la prețul dorit de ea este nejustificată și nelegală.
Dacă prețul ar fi fost determinat, acesta ar fi trebuit să fie exprimat într-o sumă de bani și nu prin indicarea doar a câtorva elemente pe baza cărora cuantumul prețului să poată fi stabilit în viitor cum este cazul în speță.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare a depus la dosarul cauzei în copie factura proforma din 30.05.2007, factura fiscală nr.-/18.05.2007 emisă de -, fișa mijlocului fix "".
Apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin convenția intitulată "promisiune de vânzare-cumpărare" încheiată la data de 01.06.2005, intimata-pârâtă - Trans SRL în calitate de promitent vânzător s-a obligat să vândă apelantei reclamante - SRL, în calitate de promitent-cumpărător autoturismul marca Daewoo, model "", nr. înmatriculare 15. după finalizarea contractului de leasing financiar nr.18082/19.05.2004 și dobândirea de către - Trans SRL
Prin art.2.1 din convenția încheiată, prețul autoturismului ce face obiectul convenției este egal cu valoarea reziduală din contract la care se adaugă taxele finale obligatorii (, taxe vamale, accize etc), urmând a fi achitat integral de promitentul-cumpărător până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că prețul vânzării, determinabil în funcție de elementele pe care părțile de comun acord l-au stabilit este în sumă de 3644,16 lei reprezentând valoare reziduală din contract și astfel cum rezultă din factura fiscală nr.-/18.05.2007 emisă de - SA.
În determinarea prețului la care s-a convenit să aibă loc vânzarea-cumpărarea autoturismului, părțile au precizat în promisiunea de vânzare-cumpărare două elemente și anume, valoarea reziduală și taxele finale obligatorii.
Pentru cel de-al doilea element în funcție de care se determină prețul, respectiv taxele finale obligatorii părțile au înțeles să enumere cu titlu de exemplu genul de taxe la care se referă acest al doilea element.
Acestei enumerări care se referă, fără echivoc, la conținutul taxelor finale obligatorii (ca și element determinant al prețului) nu i se poate adăuga valoarea rămasă neamortizată a autoturismului în cuantum de 3.488,06 lei.
Aceasta deoarece, prin ea însăși această sumă nu poate fi asimilată celui de-al doilea element stabilit de părți în determinarea prețului și anume taxelor finale obligatorii.
Valoarea rămasă neamortizată ar fi trebuit să constituie un element distinct în determinarea prețului pe care părțile ar fi trebuit să îl precizeze expres în convenția încheiată alături de celelalte două elemente (valoarea reziduală și taxele finale obligatorii). Cum valoarea rămasă neamortizată nu este menționată ca și element de determinare a prețului, susținerea intimatei-pârâte în sensul că și această valoare trebuie inclusă în prețul autoturismul este străină acordului de voință al părților concretizată prin convenția privind promisiunea de vânzare-cumpărare.
În mod greșit, instanța de fond a considerat că în prețul de vânzare trebuie inclusă și valoarea rămasă neamortizată invocând în acest sens disp.art.24 alin.15 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile legale invocate de instanța de fond nu au relevanță în cauză ținând seama și de conținutul convenției părților.
Art.24 alin.15 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede următoarele: "câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală".
Prevederile legale nu au legătură cu convenția părților acestea având relevanța sub aspectul tratamentului fiscal privind impozitul pe profit al societății vânzătoare în sensul că pierderile sau câștigurile rezultate din cedarea autovehiculului se calculează pe baza valorii fiscale a acestuia iar diferența între valoarea fiscală de intrare și amortizarea fiscală este cheltuiala efectuată în scopul realizării de venituri.
Prin urmare, nu există nici o dispoziție legală cu caracter imperativ care să oblige societatea-pârâtă să includă în prețul de vânzare valoarea rămasă neamortizată. Prețul bunului ce constituie obiectul vânzării a fost determinat prin convenția părților prin două elemente (valoarea reziduală și taxele finale obligatorii) astfel că intimata-pârâtă va fi obligată în temeiul art.1.1. coroborat cu art.2.1 și 2.2 din promisiunea de vânzare-cumpărare să vândă apelantei-pârâte bunul ce face obiectul convenției (autoturism marca DAEWOO, model, serie motor -, nr. înmatriculare 15.) la prețul de 3644,16 lei (valoare reziduală și ).
Fiind vorba de o obligație de a face ce presupune faptul personal al intimatei-pârâte aceasta va fi constrânsă să o aducă la îndeplinire prin stabilirea în sarcina sa a daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere.
Ca parte căzută în pretenții, intimata-pârâtă, fiind vinovată de nerespectarea obligațiilor contractuale asumate și de declanșarea litigiului, va fi obligată în temeiul art.274 pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2494 lei ocazionate de judecata în fața instanței de fond și în apel (onorariu avocat și taxe judiciare de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,.1-2, parter, împotriva sentinței civile nr.2440 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,.1-2, parter, în contradictoriu cu pârâta - Trans SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,.1, parter, și în consecință:
Obligă pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta, prin care să înstrăineze autoturismul marca Daewoo model înmatriculată sub nr. 15. cu prețul de 3644,16 lei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.
Obligă pârâta-intimată către apelanta reclamantă la 2494,6 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored:/ 08 2008/ 4 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
