Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 99/
Ședința publică din 28 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta " TRANS" SRL, cu sediul în comuna, sat de,-, jud.M, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.J/-, împotriva sentinței nr. 1489 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.11.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 28.11.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1489 din 26 octombrie 2007, Tribunalul Comercial Mureșa respins acțiunea formulată de reclamanta Trans SRL în contradictoriu cu pârâta SA R - societate în lichidare reprezentată în prezent prin lichidator judiciar Consult SPPI și a respins acțiunea față de pârâta SRL - antecesoarea " T-M și în consecință și cererea accesorie față de aceeași pârâtă. Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea reconvențională promovată de reclamanta reconvențională SA R, prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta reconvențională Trans SRL a de, obligând-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 10.578 lei reprezentând preț neachitat al bunurilor adjudecate la licitația publică din 19 2000, respectiv autotren forestier Reclamant 10215, înmatriculat sub nr. 21 MȘ 2688 și tractor de sub nr. inventar -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că autovehiculele din litigiu au fost valorificate în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SA R, au fost adjudecate de reclamanta - pârâtă reconvențională, nepunându-se în discuție problema prețului deoarece situația reducerii prețului de vânzare a autovehiculului forestier a fost clarificată prin decizie irevocabilă nr. 503 din 5 iunie 2003 Curții de Apel Târgu - S-a reținut faptul că reclamanta a achitat în profitul celor două autovehicule adjudecate suma de 14.000.000 lei vechi, constituită inițial ca garanție de participare la licitație, fără a face dovada achitării diferenței de preț de 98.000.000 lei vechi și a TVA aferentă. S-a reținut, de asemenea, că falita, prin mijlocirea lichidatorilor judiciari desemnați succesiv, au predat cumpărătorului cele două autovehicule fără însă a preda și documentele de identitate solicitate de reclamantă prin prezenta acțiune în justiție. S-a mai avut în vedere că actele de identitate ale autotrenului forestier au fost ridicate de organele de poliție în cursul anului 2000 și au fost restituite la cereri repetate abia în cursul anului 2007, iar potrivit informațiilor furnizate de - Filiala M, tractorul nu este supus omologării în vederea admiterii în circulație, pentru asemenea tip de autovehicul neeliberându-se carte de identitate, chiar dacă a fost anterior înmatriculat. Instanța de fond a considerat relevant faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1322 Cod civil, vânzătorul nu este dator să predea lucrul dacă cumpărătorul nu plătește prețul, iar în cazul dedus judecății, reclamanta-cumpărătoare a avut un termen de plată a prețului de 30 de zile de la data ținerii licitației publice din 19 2000, ținându-se cont și de faptul că prin hotărâre judecătorească a fost respinsă, într-un alt dosar, cererea de reziliere a vânzării celor două autovehicule. Astfel, s-a considerat de către instanța de fond că falita vânzătoare în mod legitim a opus efectele dispozițiilor art. 1322 Cod civil, invocând excepția neexecutării și s-a apreciat că nu poate fi obligat vânzătorul să predea documentele de identitate ale autotrenului forestier, câtă vreme cumpărătorul nu a făcut dovada achitării diferenței de preț de 42.000.000 lei și respectiv 56.000.000 lei vechi, fără TVA, valoarea totală cu TVA fiind de 10.578 lei.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e reclamanta Trans SRL, sat, care a solicitat rejudecarea în sensul admiterii cererii sale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului s-a precizat că i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care la termenul de judecată din 19 octombrie 2007 s-a soluționat cauza pe fond, respingându-se cererea de amânare formulată de avocatul părții care avea o cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție. Apelanta a subliniat greșita înțelegere și aplicare a principiului celerității actului de justiție, practic fiindu-i luată posibilitatea de a formula cereri noi în probațiune, având în vedere stadiul procesual, în urma casării cu trimitere spre rejudecare. S-a mai relevat că părților adverse li s-a îngăduit să prezinte probe care nu i-au fost comunicate reclamantei în maniera procedurală reglementată de art. 112 pct. 5 alin. 2 Cod procedură civilă. Apelanta, pe considerentele legate de încălcarea dreptului la apărare, a cerut anularea sentinței și evocarea fondului cauzei în sensul solicitat de ea.
În al doilea rând, apelanta a criticat modul în care prima instanță a aprofundat actele și probele dosarului, faptul că s-a raportat la prezumții și concluzii implicite, că practic nu a soluționat pe fond cauza. În plus, a invocat faptul că obligația de predare a bunului nu presupunea doar ceea ce lichidatorul judiciar a înțeles să facă și anume să predea efectiv cele două vehicule ci și obligația de a pune la îndemâna cumpărătorului toate actele necesare în vederea punerii lor în circulație, respectiv a creării condițiilor pentru o corectă și adecvată exploatare a acestor bunuri. Totodată, s-a subliniat că instanța de fond a omis să observe și să analizeze demersurile efectuate în intenția de a stinge pe cale amiabilă litigiul și tranzacția încheiată la 18 septembrie 2001, astfel că suma efectivă rămasă de plată se ridica la 9.063.500 lei. Sub acest aspect s-a relevat că în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 1030/1999 al Tribunalului Mureș, tranzacția menționată nu a fost anulată.
Apelanta a dorit să evidențieze și faptul că excepția neexecutării contractului nu poate fi invocată din moment ce din actele dosarului rezultă fără echivoc culpa societății lichidatoare care trebuia să predea și toate actele necesare transcrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond trebuia să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu falita care este reprezentată atât de fosta lichidatoare cât și de cea care în prezent este lichidatoare, precizând că față de fosta lichidatoare are pretenții proprii derivate din maniera în care s-a achitat de obligațiile legale pe care le avea în momentul realizării licitației și în raport de înțelegerile pe care le-a convenit cu ea în urma repetatelor notificări de conciliere.
Lichidatorul judiciar al SA Raf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, motivând că este nefondată critica legată de lezarea dreptului la apărare, câtă vreme instanța de fond a respectat dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește precizarea formulată la termenul din 19 octombrie 2007, aceasta privea o modificare a cuantumului pretențiilor formulate prin cererea reconvențională, situație în care, potrivit prevederilor art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea nu se socotește modificată iar reclamanta nu a solicitat cereri în probațiune cu respectarea prevederilor art. 112 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Referitor la calitatea de pârâți a ambilor lichidatori judiciari, s-a precizat că, participarea procesuală a fostului lichidator s-a realizat în numele și pe seama debitoarei falite.
În ceea ce privește tranzacția invocată de reclamantă, intimata a subliniat că propunerea de tranzacționare încheiată între lichidatorul judiciar și cumpărător a fost respinsă de creditorii debitoarei falite care s-au opus reducerii prețului vânzării iar problema a și fost tranșată prin decizia nr. 503 din 5 iunie 2003 Curții de Apel Târgu -M, care a statuat că după adjudecarea bunurilor la licitație publică desfășurată în cadrul procedurii de valorificare a bunurilor debitoarei falite, lichidatorul judiciar nu are dreptul să tranzacționeze cu cumpărătorul la un alt preț, o asemenea tranzacție neavând cauză licită.
În concluzie, s-a precizat că, opunerea excepției de neexecutare este întemeiată, câtă vreme reclamanta nu a achitat în întregime prețul autovehiculelor achiziționate la licitație, iar cumpărătoarea nu poate cere celeilalte părți îndeplinirea obligației de predare a actelor aferente autovehiculelor vândute.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, instanța de apel reține ca relevante următoarele aspecte:
Prima instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureșa soluționat cauza în rejudecare în fond, după anularea sentinței nr. 1207 din 7 martie 2005 Judecătoriei Târgu -M și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. În dosarul nr-, instanța a acordat trei termene de judecată și un termen de amânarea pronunțării, timp în care reclamanta putea să-și exercite toate drepturile procesuale, inclusiv dreptul la apărare față de cererea reconvențională, cerere formulată încă în dosarul nr. 6560/2003 al Judecătoriei Târgu -M, pentru termenul din 27 octombrie 2003, termen la care s-a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să studieze întâmpinarea și acțiunea reconvențională.
În rejudecare, la primele două termene de judecată a fost prezent administratorul statutar al reclamantei apelante, d-ul, conform încheierilor de ședință de la filele 8 și 16 dosar nr-, iar pentru termenul din 19 octombrie 2007, s-a depus o cerere de amânare motivată de faptul că avocatul, angajat în cauză doar la data de 18 iulie 2007, are o cauză de susținut la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
În primul rând, împuternicirea avocațială de la fila 21 dosar este pentru avocatul și/sau iar în al doilea rând, din listingul de la fila 22 dosar, nu rezultă că în dosarul aflat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție cu termen la 19 octombrie 2007, nu rezultă că are delegație de reprezentare avocatul. Practic, nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare în instanță a unuia din cei doi mandatari menționați pe împuternicirea avocațială 151 din 18 octombrie 2007, dar, chiar și în asemenea condiții, instanța a dat eficiență prevederilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă și a amânat pronunțarea în vederea depunerii concluziilor scrise, cu precizarea că reclamanta nu a uzitat nici de acest beneficiu procesual, nedepunând la dosar concluzii scrise.
În ceea ce privește precizarea cuantumului pretențiilor formulate prin cererea reconvențională la suma de 10578 lei, aceasta nu echivalează cu o modificare de acțiune, fiind vorba doar de includerea în diferența de preț solicitată pentru cele două autovehicule a TVA-ului aferent. De altfel, această sumă se regăsește chiar în cuprinsul cererii reconvenționale (fila 46 din dosarul Judecătoriei Târgu -M nr. 6560/2003). În plus, prin încheierea din 27 octombrie 2003, în același dosar, reclamanta reconvențională a și fost obligată la plata taxei de timbru aferentă, context în care lichidatorul judiciar a solicitat a se constata că este scutită de la plata taxei de timbru. Este adevărat că abia în precizarea cererii reconvenționale s-a solicitat în mod expres obligarea la plata diferenței de preț, dar, nu se poate ignora faptul că în cererea reconvențională formulată la 27 octombrie 2003, s-a cerut obligarea reclamantei la daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 18 decembrie 2000 și până la îndeplinirea obligației de plată a prețului de vânzare-cumpărare, aspect care trebuia clarificat încă de la acea dată și de care reclamanta - pârâta reconvențională nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință. Prin precizare practic pârâta nu a mai înțeles să solicite daune cominatorii ci doar diferența de preț.
În contextul celor arătate, având în vedere toate ciclurile procesuale parcurse de părți și actele aflate la dosarele aflate pe rolul instanțelor, instanța apreciază că pârâtei reconvenționale nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Actul de identitate al autotrenului forestier, în copie xerox și dovada plății onorariului avocațial (filele 25-27) nu pot fi considerate probe care trebuia să fie aduse la cunoștința reclamantei pentru a se exprima un punct de vedere. Pe de altă parte, avocatul avea delegație de reprezentare și în dosarul Judecătoriei Târgu -M nr. 6560/2003 ( fila 3) la fel și în dosarul Tribunalului Mureș nr-, situație în care nu poate susține că fiind recent angajat nu avea timp să pregătească apărarea clientului său.
În ceea ce privește poziția procesuală a lichidatorului judiciar, acesta acționează pentru și în numele societății debitoare pe care o reprezintă și după ce a fost desemnat în această calitate de către judecătorul sindic, în condițiile strict reglementate de Legea insolvenței. Faptul că în cursul procedurii insolvenței a fost înlocuit lichidatorul judiciar, nu influențează soluția în acest dosar, obligațiile sinalagmatice rezultate din actul vânzării prin licitație a celor două autovehicule nedepinzând de persoana lichidatorului judiciar. Obligațiile reciproce sunt de plată a pretențiilor de către cumpărător și de predare a bunurilor, inclusiv a documentelor însoțitoare de către vânzător. În plus, se face dovada că societatea vânzătoare, prin lichidatorul său judiciar a intrat mult mai târziu în posesia actului de identitate al autotrenului pentru motive obiective.
În cazul dedus judecății nu se discută modul în care lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile legate de vânzarea la licitație publică a celor două autovehicule, ci de modul în care părțile contractante și-au respectat obligațiile de plată a prețului, respectiv predarea bunurilor vândute. Cea care poate fi obligată să predea documentele solicitate de reclamanta cumpărătoare este proprietara bunurilor vândute și anume societatea aflată în faliment SA, care, la rândul său, este reprezentată de lichidatorul judiciar aflat în exercitarea atribuțiilor specifice la momentul predării.
Aspectele legate de pretinsa tranzacție încheiată de cumpărătoarea reclamantă cu fostul lichidator judiciar, a făcut obiectul altor cauze deduse judecății, fiind relevant faptul că la pronunțarea sentinței nr. 298 din 30 ianuarie 2002, judecătorul sindic a reținut în considerente că, creditorii care dețin majoritatea creanțelor nu au fost de acord cu consfințirea acestui proiect de tranzacție, motiv pentru care s-a și trecut la administrarea probelor pentru soluționarea acțiunii în reziliere a contractului de vânzare-cumpărare și a acțiunii reconvenționale în modalitatea care rezultă din actul aflat la dosarul nr. 6560/2003 al Judecătoriei Târgu -M (filele 21-22). Prin urmare, nu se poate accepta apărarea reclamantei privind efectele tranzacției respective, în condițiile în care aspectele legate de prețul autovehiculului au fost tranșate irevocabil prin decizia nr. 503/R/5 iunie 2003 Curții de Apel Târgu -M, aflată în copie la filele 68-70 din același dosar de fond al Judecătoriei Târgu -
Relevant este și faptul că în rejudecare, instanța de fond, potrivit încheierii de ședință din 21 septembrie 2007, stabilit ca fiind părți în proces Trans SR, în calitate de reclamantă și SA, prin Consult SPPI, în succesiunea lichidatorului judiciar SRL, în calitate de pârâtă, obiectul judecății constituindu-l obligarea pârâtei prin mijlocirea lichidatorului judiciar la acordarea concursului privind înmatricularea celor două autovehicule. La aceeași dată, apărătorul ales al pârâtei susține că reclamanta are de achitat suma de 105 milioane lei vechi, la acea dată fiind prezent și administratorul statutar al reclamantei, care astfel a luat act de pretențiile pârâtei reconvenționale precizate în scris la un termen ulterior.
Este evident că reclamanta susține în mod eronat că lichidatorul judiciar este răspunzător pentru nerespectarea sarcinilor din procesul verbal de licitație, ignorând practic faptul că autovehiculele le-a cumpărat nu de la lichidator, ci de la societatea aflată în procedura insolvenței, reprezentată prin lichidator, în condițiile procedurale prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată, iar răspunzător pentru îndeplinirea obligației de predare a bunului vândut este societatea vânzătoare, oricare ar fi reprezentantul acesteia.
Instanța de fond, în mod corect a stabilit că reclamanta are obligație de plată a prețului, dar a ignorat obligația corelativă de predare a bunului și documentelor însoțitoare și față de efectele contractelor sinalagmatice, apelul reclamantei este fondat în ceea ce privește dreptul acesteia, în calitate de cumpărătoare a autovehiculelor de a i se înmâna actul de identitate pentru autotrenul forestier supus înmatriculării, dar, condiționat de îndeplinirea obligației principale ce-i incumbă acesteia, acea de plată a diferenței de preț. Nu se justifică acordarea în favoarea reclamantei a daunelor cominatorii în condițiile în care ambele părți s-au aflat în culpă pentru neîndeplinirea în totalitate a obligațiilor rezultate din actul vânzării, cumpărătoarea neplătind prețul în întregime deși a intrat în posesia autovehiculelor iar vânzătoarea nepredând documentele necesare operației de înmatriculare, fiind relevant și faptul că, potrivit afirmațiilor prezentului lichidator judiciar, necontestate practic de cumpărător, actele de identitate au fost ridicate de organele de poliție în anul 2000 și restituite în 2006, deci după formularea cererii de chemare în judecată.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 1361 Cod civil, potrivit cărora principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul în timp ce potrivit art. 1322 cod civil vânzătorul nu este dator să predea bunul dacă cumpărătorul nu plătește prețul, dar, în condițiile în care bunul, respectiv cele două autovehicule au fost predate, devin incidente prevederile art. 1325 Cod civil potrivit cărora obligațiile de predare a bunului cuprinde accesoriile sale și pentru ce a fost destinat la uzul său perpetue, instanța va admite apelul pârâtei și va schimba în parte hotărârea atacată. Astfel, ținând cont și de poziția procesuală a intimatei, văzând și prevederile art. 297 Cod procedură civilă, instanța va admite acțiunea reclamantei Trans SRL în contradictoriu cu pârâta SA, prin lichidator judiciar, pe care o va obliga să predea cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autotrenului forestier, vehicul supus omologării, dar, condiționat de dovada plății sumei de 10578 lei de către reclamant cumpărătoare - pârâta reconvențională Trans SRL, sat.
Cheltuielile de judecată vor fi compensate, potrivit art. 276 Cod procedură civilă, iar restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi păstrate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta intimată va fi obligată la plata sumei de 4,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Trans SRL cu sediul în comuna, sat de,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1489 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Trans SRL, sat în contradictoriu cu pârâta SA R - societate în lichidare judiciară reprezentată în prezent de lichidatorul judiciar Consult SPPI T-M, pe care o obligă să-i predea reclamantei cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autotrenului forestier Reclamant - 10215- 21 MȘ 2688, condiționat de dovada plății sumei de 10578 lei în beneficiul reclamantei reconvenționale SA R - prin lichidator judiciar.
Compensează cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pârâta intimată să-i plătească apelantei 4,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/6ex
Jud.fond:
-9.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
