Obligatia de a nu face. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta - PRO N SRL, împotriva încheierii comerciale nr. 2461 din 17.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și - CLUB 2000 SRL, având ca obiect obligația de a nu face.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2461 din 17 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C-N, Calea - nr.42, jud.C, împotriva pârâtei - PRO N SRL, cu sediul în C-N,-,.58, jud.
S-a dispus interzicerea folosirii, de care parata - PRO N SRL a semnului distinctiv, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
S-a dispus interzicerea aplicarii de care parata - PRO N SRL a semnului distinctiv pe cupola sau caroseria autoturismelor.
Parata - PRO N SRL a fost obligată la modificarea firmei si emblemei inregistrate la Oficiul registrului Comertului cu nr. J- prin inlaturarea semnului distinctive.
S-a respins ca inadmisibila cererea privind obligarea paratei - PRO N SRL la plata daunelor cominatorii.
S-a luat act de renuntarea reclamantei la judecata actiunii formulate impotriva paratei - CLUB 2000 SRL, cu sediul în C-N,-,.48, jud.
Parata - PRO N SRL a fost obligată sa plateasca reclamantei suma de 1.806,5 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta - SRL, inregistrata la Oficiul National al Registrului Comertului sub nr. /2729/4.09.1991, are ca obiect de activitate prestarea de servicii de taximetrie.
Prin certificatul nr. 48868/27.11.2000, reclamanta si-a inregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, pentru clasa de servicii 39.
Parata - PRO N SRL ( fosta - PRO N SRL, ) inregistrata la Oficiul National al Registrului Comertului sub nr, /208/30.01.2003, are ca obiect principal de activitate transportul cu taxiuri - cod caen 4932.
In speta, reclamanta a solicitat interzicerea folosirii si aplicarii semnului distinctiv pe cupola si caroseriile masinilor folosite de catre parata precum si obligarea acestei al schimbarea denumirii si a emblemei folosite in activitatea sa comerciala.
Marca reclamantei este înregistrată pentru clasele de servicii 39, iar pârâta are în obiectul de activitate prestarea de servicii de taximetrie.
A rezultat cu evidenta faptul ca activitațile celor două societăți sunt identice, ambele prestand aceleasi servicii catre consumator.
Prin urmare, s-a putut reține că există un risc de confuzie atat între produsele celor două societăți cat si intre serviciile oferite de acestea.
Din interpretarea art. 35 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr. 84/1998, a rezultat că actele incriminate sunt cele de folosire a semnului ca marcă, a cărei funcție specifică este aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzător de cele ale altuia, în timp ce numele comercial identifică întreaga activitate a unei societăți comerciale
Ceea ce a solicitat reclamanta prin petitele acțiunii a fost tocmai interzicerea utilizării de către pârâtă a semnului ca marcă.
Instanța a apreciat ca postarea pe masinile folosite pentru taximetrie, de catre parata, a semnului distinctiv, asupra caruia reclamanta si-a inscris anterior drepturile la OSIM poate fi apreciată ca și utilizare ilicită a mărcii înregistrate de către reclamantă, tocmai pentru că respectivele postari se regăsesc pe autoturisme folosite în mod efectiv pentru prestarea de servicii de taximetrie și care ar putea crea confuzie cu privire la apartenența lor față de un utilizator sau altul.
Prima instanță considerat că, în măsura în care aceste postari cu caracter publicitar se referă la servicii oferite de către pârâta, ele pot fi reținute ca făcând dovada unei activități ilicite (de contrafacere) prin raportare la aceeași marcă în condițiile în care serviciul oferit este individualizat prin semnul, fiind evident că aceasta este, pe de-o parte, denumirea societății comerciale prestatoare, iar pe de alta parte, un semn menit să deosebească serviciul acestui prestator de altele similare, oferite de alți comercianți.
Principiile de drept stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție în aprecierea conflictului dintre marcă și nume comercial sunt aplicabile în speță, scopul articolului 5 (1) din Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/, transpus în legislația română prin dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, fiind acela de proteja funcția mărcii de indicare a originii comerciale.
În toate situațiile în care o marcă anterioară intră în conflict cu un semn folosit în activitatea comercială de către un terț se aplică regulile din articolul 35, indiferent dacă semnul este nume comercial sau nu, tocmai pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii și cel care folosește semnul.
Conform jurisprudenței constante a CJCE, respectiv a deciziei cadru în această materie (cazul C-17/06 ) există patru condiții pentru aplicarea protecției mărcii în conflictul cu un semn, pentru toate cazurile prevăzute la art. 5 lit. a și lit. b, toate acestea fiind îndeplinite în speță.
În situația în care semnul este un nume comercial sunt avute în vedere prevederile art. 6 din Directivă (corespunzător art. 38 din legea română), care impun o condiție suplimentară: verificarea loialității folosirii semnului.
Aplicând aceste principii în speță, instanta a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile menționate.
Astfel nu s-a contestat de niciuna dintre părți că pârâta își folosește numele comercial în activitatea comercială și nici nu s-a afirmat că ar exista consimțământul reclamantei la înregistrare.
Pe de alta parte, s-a dovedit folosirea numelui comercial ( postat pe caroseriile si cupolele autoturismelor ) în legătură cu serviciile oferite, în practica Curții Europene de Justiție neinteresând faptul că semnul respectiv este evident un nume comercial și nu un semn menit să deosebească serviciul unui prestator de al altuia.
A fost de asemenea dovedita si conditia ca folosirea să fie de natură să afecteze funcția mărcii de garantare a originii, nepuntandu-se nega faptul că semnul folosit de pârâta era folosit pentru a desemna originea comercială a serviciilor prestate de ea.
De asemenea, trebuie analizata si condiția comportării oneste față de interesele legitime ale titularului mărcii, din probele administrate rezultând că, la momentul la care pârâta și-a înregistrat numele comercial ( 2003 ), avea cunoștință de existența mărcii reclamantei ( 2000 ), iar folosirea a fost de așa natură încât a creat impresia publicului că există o legătură între serviciile oferite de pârâtă și titularul mărcii.
Astfel, nu s-a contestat că pârâta își folosește numele comercial în activitatea comercială, acest aspect fiind reținut implicit de instanța de apel atunci când s-a referit la anunțurile publicitare ale intimatei. Ca atare, este îndeplinită prima condiție a folosirii însemnului ca nume comercial în activitatea comercială.
Cu atat mai mult, atunci când semnul este fixat pe produsul oferit în mod efectiv, există o folosire a acestuia "în legătură cu bunurile sau serviciile" în sensul Directivei, atunci când un terț folosește semnul într-un asemenea mod încât se stabilește o legătură între semnul care constituie numele comercial al terțului și bunurile comercializate sau serviciile pe care le prestează terțul.
În speță, numele comercial este folosit prin anunțurile publicitare postate pe caroseria si cupolele autoturismelor, tocmai pentru a desemna serviciile prestate de parata, numele comercial fiind astfel folosit în activitatea comercială pentru a face cunoscut potențialilor clienți serviciile prestate.
Și ultima condiție, care privește capacitatea semnului de a afecta funcția mărcii de garantare a originii, este îndeplinită.
În aplicarea condiției menționate se poate face distincție după cum marca și semnul sunt sau nu identice sau numai similare, riscul de confuzie fiind sau nu prezumat și în funcție de identitatea produselor.
Existența sau inexistența riscului de confuzie, ce trebuie stabilită în funcție de identitatea sau similaritatea semnului cu marca este o chestiune distinctă, care nu înlătură aplicarea criteriilor menționate.
Câtă vreme elementele dominante ale mărcii și semnului sunt identice () existența riscului de confuzie nu poate fi pusă la îndoială.
Poate astfel exista conflict între marca anterior înregistrată și numele comercial, de vreme ce cele două semne comerciale au funcții diferite potrivit legii.
Instanța are obligația de a trata numele comercial ca pe orice semn distinctiv și de a stabili dacă prin modul de folosire al acestuia de către parata, acesta putea fi perceput ca și marcă pentru serviciile oferite clienților.
Numele comercial identifică comerciantul, în mod direct, în relațiile sale cu clienții și partenerii de afaceri, iar marca identifică comerciantul prin prisma produselor și serviciilor acestuia, individualizându- în raport cu alți comercianți.
speței constă în faptul că societatea pârâtă își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor de taximetrie, fără a folosi un semn distinctiv, altul decât numele comercial.
În cazul serviciilor, marca este acel semn pe care comerciantul îl aduce la cunoștința consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza în acest fel o asociere între serviciul oferit și un anumit semn.
Semnul îndeplinește funcțiile specifice mărcii, de individualizare a serviciilor și poate intra în conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru servicii similare, dovedirea funcției de marcă nefiind în acest caz intrinsec legată de operațiunea materială de aplicare a semnului pe produs sau ambalajul acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - PRO N SRL solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive de instanță promovată de reclamanta intimată - SRL
În dezvoltarea motivelor se arată că, un prim motiv de nelegalitate a sentinței apelante constă în aceea că în mare parte, sau mai exact în partea sa esențială, motivarea acestei sentințe constituie o reproducere a considerentelor deciziei civile nr. 4439 din 30 iunie 2008 pronunțată de ÎCCJ.
O hotărâre judecătorească motivată prin reproducerea considerentelor altei hotărâri judecătorești este în realitate nemotivată și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.
ÎCCJ a statuat prin decizia civilă nr. 5237 din 26 septembrie 2008 că:
"Potrivit dispozițiilor art. 5 lit b-d din legea nr. 84/1998 sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate b) mărcile care lipsite de caracter distinctiv; c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații, putând servi în comerț pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora".
Cuvântul Diesel pe care reclamantul intimat l-a brevetat ca marcă de taximetrie nu se bucură de protecția legii și, în mod legal nici nu putea să fie înregistrat ca marcă pentru acest gen de servicii deoarece: este o marcă lipsită de caracter distinctiv; este o marcă compusă exclusiv dintr-un semn, adică dintr-un cuvânt care este uzual în limbajul curent: el este folosit pentru a desemna motoarele diesel, variate colecții de îmbrăcăminte diesel, accesorii diesel, anumite de tipuri de încălțăminte, ceasuri diesel, există chiar o casă de modă Diesel, există un club Diesel etc.
Acest cuvânt a fost preluat de intimat din limbajul cotidian și a fost însușit de el ca marcă pentru serviciile pentru taximetrie fără a-i adăuga anumite elemente de distinctivitate precum o anumită formă a literelor, o anumită culoare a acestora, o anumită mărime a lor, o anumită simetrie a lor prin care să se distingă de modul în care este folosit pe diverse alte produse de către alți comercianți care l-au adoptat la rândul lor ca marcă cu mult înainte de intimat.
Mai mult, pe taximetrele aparținând colaboratorilor societății comerciale a acestuia nici nu este înscrisă marca Diesel ca marcă de comerț. De aceea, orice pericol de confuzie și de inducere în eroare a clientelei prin folosirea aceluiași cuvânt Diesel alături de alte cuvinte de către apelant în denumirea firmei sale "Taxi Diesel Pro N" este cu desăvârșire exclusă.
Nici ipoteza prevăzută la lit baa rt. 83 din Legea nr. 84/1998 nu se regăsește în starea de fapt a cazului dat.
Această ipoteză vizează marca propriu zisă iar nu numele comercial al societății.
În cazul dat apelantul a înscris pe portierele taximetrelor colaboratorilor săi numele comercial al firmei care este - PRO N, iar nu marca Diesel care aparține intimatului.
Faptul că în structura denumirii firmei sale apare și cuvântul Diesel este lipsit de orice relevanță juridică, de vreme ce acest cuvânt este uzual în limbajul cotidian iar marca Diesel brevetată de intimat este la rândul ei lipsită de distinctivitate fiind ea însăși formată dintr-un cuvânt preluat din limbajul uzual, motiv pentru care nu se bucură de protecția juridică specifică mărcii.
Un nume comercial nu poate fi niciodată perceput ca marcă, deoarece între marcă și nume comercial există o diferență majoră.
Nici o dispoziție normativă în vigoare nu interzice folosirea numelui comercial pe produsele sau serviciile comercializate, chiar pentru cazul în care componența lexicală a numelui comercial se află și un cuvânt care coincide de denumirea unei mărci.
Câtă vreme cuvântul brevetat ca marcă, care în speță este Diesel în forma în care a fost brevetat nu conține nici un element de distinctivitate față de același cuvânt din limbajul uzual, nimănui nu-i poate fi interzis să-l folosească ca element component integrat într-un anumit grup de cuvinte care formează numele lui comercial, și tot astfel, nici unui comerciant nu-i poate fi interzisă folosirea numelui său comercial ca element de individualizare a serviciilor sau produselor comercializate.
Inexistența pericolului de confuzie sau de inducere în eroare a clientelei rezultă și din faptul că cele două societăți de taximetrie anume - PRO N SRL și - SRL 953 în cazul primei societăți și respectiv 946 și 947.
Indicativul este înscris pe cupola și pe portierele fiecărui autoturism aparținând colaboratorilor fiecăreia dintre cele două societăți.
Este foarte clar pentru individul de bună credință că nici unul dintre clienții oricăreia dintre cele două societăți nu poate confunda indicativul 953 cu indicativul 946 și 947 câtă vreme pe baza acestui indicativ el, clientul, identifică societatea de taximetrie cu care colaborează taximetristul respectiv.
Despre contrafacere nu poate fi vorba în speța de față deoarece nu sunt întrunite elementele definitorii ale acestui concept.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 21 octombrie 2009 solicită respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată (25-29).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, instanța de fond nu s-a limitat doar la dreptul intern, ci a aplicat și principiile stabilite în jurisprudența CE de Justiție, deoarece conform Directivei Consiliului Europei nr. 89/104/, în aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 referitoare la folosirea neautorizată a unui semn, instanțele trebuie să țină seama de această jurisprudență, respectiv de decizia pronunțată la data de 11 septembrie 2007 în cazul C-17/06, dată în interpretarea art 5 alin 1 din Directiva Consiliului Europei nr. 89/104/, actualmente abrogată prin Directiva nr. 2008/95/CE.
Toate textele de lege menționate, precum și principiile stabilite în jurisprudența CE de Justiție se găsesc în motivarea sentinței comerciale nr. 2461/2009, și această motivare unitară a sentinței demonstrează aprofundarea temeinică a practicii și doctrinei din domeniu.
Art. 1 din Legea nr. 84/1998 prevede "Drepturile asupra mărcilor și indicațiilor geografice sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi".
Pentru a decide dacă o marcă este lipsită de caracter distinctiv sau că o marcă este compusă exclusiv dintr-un semn sau pentru oricare alte motive, Legea nr. 84/1998, a prevăzut care este procedura care trebuie urmată.
Nu în cadrul procesual actual, se discută despre caracterul distinctiv sau nedistinctiv al mărcii Diesel, sau despre faptul că ar fi o marcă compusă exclusiv dintr-un semn sau nu.
Prin al treilea motiv de apel s-a încercat să se demonstreze ideea că folosirea ilegală de către pârâta - PRO N SRL a semnului distinctiv pe caroseria mașinilor colaboratorilor pârâtei,pe documentele firmei, pe pliantele publicitare nu a produs confuzie în rândul clientelei sau nu a indus în eroare această clientelă.
Confuzia este reglementată ca infracțiune de art. 5 lit a din Legea nr. 11/1991, care o definește ca fiind folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant.
Pentru a reliefa reaua-intenție a administratorului care prin intermediul societăților sale a utilizat ilegal marca Diesel trebuie amintit și episodul falimentării și vânzării - CLUB 2000 SRL în anul 2007.
Conform deciziei civile nr. 2164/2009 s-a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunilor efectuate în baza încheierii nr. 5830/22 aprilie 2009, practic s-a radiat denumirea Diesel din numele comercial al pârâtei.
Ultimul motiv de apel s-a axat pe reproducerea definiției cuvântului "contrafacere" dată în online.
Pârâta a susținut că nu sunt întrunite elementele definitorii ale acestui concept.
Conform literaturii de specialitate, "imitarea- apare ca o contrafacere deghizată în materializarea căreia imitatorul reproduce doar trăsăturile esențiale, evidente, sperând cu ajutorul asemănării de ansamblu să inducă în eroare consumatorii, iar cu ajutorul deosebirilor, să se sustragă de la eventualele consecințe prevăzute de lege".
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea, în raport de prevederile art 295 șu urm C pr civ, constată următoarele:
Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca impunând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat.
Limitele acestei obligații pot în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.
Motivarea răspunde cerințelor procesului echitabil dacă apare ca evident că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate ori în prezenta cauză apare cu evidență că toate argumentele au fost analizate, instanța răspunzând în mod distinct aserțiunilor pârâtei - PRO N SRL.
Susținere potrivit căreia un motiv de nelegalitate a sentinței apelante constă în aceea că în mare parte, sau mai exact în partea sa esențială, motivarea acestei sentințe constituie o reproducere a considerentelor deciziei civile nr. 4439 din 30 iunie 2008 pronunțată de ÎCCJ nu poate fi primită întrucât din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate reiese că instanța a preluat doar interpretarea principiilor aplicabile în analizarea concursului dintre marcă și numele comercial procedând la analizarea în concret a incidenței acestora în cauză în raport de elementele concrete ale speței.
Astfel că nu se poate reține că hotărârea judecătorească atacată este motivată prin reproducerea considerentelor altei hotărâri judecătorești și că ar fi ca atare lovită de nulitate absolută, pentru că această sancțiune ar trebui să fie expres prevăzută pentru încălcarea unor norme imperative ceea ce nu poate fi reținut în cauză.
Aserțiunea apelantei referitoare la faptul că intimata preluat cuvântul "diesel" din limbajul cotidian și a fost însușit ca marcă pentru serviciile pentru taximetrie fără a-i adăuga anumite elemente de distinctivitate precum o anumită formă a literelor, o anumită culoare a acestora, o anumită mărime a lor, o anumită simetrie a lor prin care să se distingă de modul în care este folosit pe diverse alte produse de către alți comercianți care l-au adoptat la rândul lor ca marcă cu mult înainte de intimat nu poete fi valorificată în derularea prezentului litigiu aceste elemente fiind analizate de instanțele investite cu soluționarea cererii având ca obiect anularea înregistrării mărcii "" nr 48868 clasa 39, în dosarul înregistrat sub nr -, acțiune soluționată în mod irevocabil prin decizia nr 8170/05.12.2008.
Interpretarea realizată de apelantă în ceea ce privește art 83 lit b din Legea nr 84/1998 nu poate fi primită pentru că nregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, iar ocrotirea acestuia prin dispozițiile invocate se realizează în ipoteza în care faptele constituie infracțiuni.
Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente sa interzică terților sa folosească, in activitatea lor comerciala,: un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acela pentru care marca a fost înregistrată; un semn care, data fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce in percepția publicului un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a mărcii cu semnul; un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urma a dobândit un renume in România si dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească in activitatea sa comerciala: numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; indicații care se refera la specia, calitatea, destinația, valoarea, originea geografică, perioada de fabricație a produsului sau perioada prestării serviciului sub marca, precum si la orice alte caracteristici ale acestora; marca, daca aceasta este necesara pentru a indica destinația produsului sau a serviciului, in special pentru accesorii sau piese detașabile. Dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile, cu condiția ca folosirea elementelor prevăzute la lit. a)-c) sa fie conforma practicilor loiale, în conformitate cu disp. art.38 din Legea nr.84/1998.
Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane; pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, combinații de culori, precum si orice combinație a acestor semne, potrivit prev. art.3 al.1 lit.a din Legea nr.84/1998.
Așadar, nici din această perspectivă alegațiile apelantei nu pot fi primite cuvântul în litigiu fiind apreciat de autoritatea investită cu drept de apreciere în materie ca fiind corespunzător acestor standarde,decizia adoptată fiind păstrată de instanțele investite de pârâta cu litigiul privitor la înregistrarea mărcii.
Existența unei protecții acordată pentru numele comercial nu înlătură protecția acordată pentru semnul distinctiv care a fost înregistrat ca marcă și asigură titularului mărcii dreptul de a cere să fie interzisă terților aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; importul sau exportul produselor sub acest semn; utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Acțiunea în concurență neloială în care este vorba de mijloace de confuzie nu presupune dovedirea unei constatări directe a producerii confuziei.
Cerința legii necesară și suficientă este existența posibilității producerii unei confuzii dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ceea ce în prezenta cauză se regăsește, semnul distinctiv protejat prin marcă fiind folosit pentru produse din aceeași clasă.
Confuzia nu trebuie să se producă, pentru a fi antrenată răspunderea este suficient să se producă în percepția publicului un risc de confuzie incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Analiza înscrisurilor prezentate în probațiune nu evidențiază existența unor elemente figurative total diferite astfel cum a susținut pârâta, ci dimpotrivă, cu excepția culorii fondului reprezentarea emblemelor apare ca fiind similară chiar dacă acestea nu sunt înregistrate în acest format la Oficiul Registrului Comerțului.
Prima instanță considerat corect că, în măsura în care aplicarea emblemelor cu caracter publicitar se referă la servicii oferite de către pârâta, ele pot fi reținute ca făcând dovada unei activități de contrafacere prin raportare la aceeași marcă în condițiile în care serviciul oferit este individualizat prin semnul, fiind evident că aceasta este, pe de-o parte, denumirea societății comerciale prestatoare, iar pe de alta parte, un semn menit să deosebească serviciul acestui prestator de altele similare, oferite de alți comercianți.
Stabilirea fundamentului acțiunii în concurență neloială este deosebit de importantă raportat la regimul juridic diferit pe care le urmează acțiunea în concurență neloială și acțiunea în contrafacere, acțiunea în contrafacere este promovată pentru sancționarea încălcării unui drept real, dreptul la marcă, iar acțiunea în concurență neloială, ca formă a acțiunii în răspundere civilă delictuală, este o acțiune personală.
Cauza acțiunii în contrafacere o reprezintă încălcarea dreptului real al reclamantului, iar cauza acțiunii în concurență neloială este dată de comportamentul pârâtului, care este contrar uzanțelor în activitatea comercială.
Domeniul de aplicare al acțiunii în contrafacere se determină prin raportare la existența unui drept privativ și la existența dispozițiilor legale exprese care legitimează introducerea acesteia.
acțiunilor în contrafacere cu acțiunea în concurență neloială este admis în ipoteza în care se invocă, pe lângă actul de contrafacere, și alte acte contrare uzanțelor cinstite în materie comercială ori analiza acestora s-a realizat în mod corect de prima prin raportare la principiile decantate de jurisprudența CJCE în aplicarea Directivei Consiliului Europei nr 89/104/, utile în interpretarea prevederilor art 35 din Legea nr 84/1998, a căror transpunere sunt.
Toate aceste considerente au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt a interpretat corect probatoriul administrat și a aplicat riguros dispozițiile apreciate ca incidente în cauză, astfel căapelul promovat este nefundat și în temeiul art 296 pr civ va espinge apelul declarat de pârâta - PRO N SRL împotriva sentinței civile nr. 2461 din 17.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Apelanta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească intimatei - SRL suma de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - PRO N SRL cu sediul în C-N-.48 județul C împotriva sentinței civile nr. 2461 din 17.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei - SRL cu sediul în C-N- județul C suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
5 ex./18.01.2010
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan
