Opoziție la executare. Decizia 1247/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1142/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1247
Ședința publică de la 20 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier: - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC SA împotriva deciziei comerciale nr.394/26.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 5 și intimata prin consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că SC SA are calitatea de contestatoare și nu recurentă.
Intimata prin consilier juridic depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar părții adverse.
Contestatoarea prin apărător arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatoarea prin apărător solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului formulat potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă. În opinia contestatoarei nu ne aflăm în sfera de apreciere greșită a probatoriului. În realitate contestatoarea a învederat că instanța nu a motivat ceea ce a dispus prin hotărâre. Cu privire la împrejurarea că încheierea unei tranzacții nu se regăsește în excepțiile prevăzute expres și limitativ de art.6.3 din Legea nr.58/1934, așa cum se menționează în considerentele sentinței, este contrazisă de profesorul care a stabilit în Tratatul de drept comercial Editura din 1998 că excepțiile întemeiate pe raporturile juridice ulterioare creării biletelor la ordin, de exemplu stingerea raportului juridic fundamental se încadrează în această excepție. De asemenea, conform Codului d e procedură civilă Editura Universul Juridic 2007, autorii dr. și dr.G se precizează greșeala materială pag.281 decizia 440/1979 a Tribunalului Suprem - Secția Civilă.
Astfel, se discută aprecierea asupra actului pe care l-ai omis sau nu și în sfera contestației în anulare care prevede o situație limitativ prevăzută de lege, instanța arată că nu se încadrează în situația respectivă și nici nu motivează acest aspect, motiv pentru care intervin dispozițiile art.318 Cod procedură civilă. Admiterea contestației în anulare nu ar face decât să îndrepte o eroare judiciară. Motivarea instanței contrazice un autor care a scris în acest domeniu și care este recunoscut unanim. Într-adevăr nu s-a observat de către instanță că tranzacția se încadra în acele excepții raportat la Legea nr.58/1934 și nemotivarea acestora face necesară aplicarea dispozițiilor art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea contestației în anulare. Astfel, nu poate fi admis textul de lege prevăzut de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă întrucât acestea se referă la efectuarea unor greșeli materiale. În ce privește greșelile formale, dl. în Tratatul de procedură civilă se referă la cele de ordin procedural. Cu privire la al doilea motiv al contestației, textul prevăzut de art.318 Cod procedură civilă nu trebuie interpretat extensiv ci se referă la aspecte formale ale judecății. Instanța de recurs a avut în vedere un text de lege pe care a pronunțat decizia, respectiv art.63 din Legea nr.58/1934.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la nr- din 12.iunie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială, contestatoarea SC SA cu sediul procesual ales în Baf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei comerciale nr. 394/26.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în municipiul F Județul A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.90/A din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
În motivarea contestației au fost invocate prevederile articolului 318 alin. 1 Teza I Cod procedură civilă,susținându-se că dezlegarea dată în cauză este rezultatul unei greșeli materiale și că greșeala esențială pe care o comite instanța, greșeală determinantă în soluționarea cauzei, constă în aceea că nu se observă că tranzacția, ca act juridic prin care s-a stins obligația de plată din biletul la ordin și prin care se modifică raporturile juridice fundamentale, se regăsește în excepțiile prevăzute de Legea nr. 58/1934 a cambiei și a biletului la ordin.
A susținut că problema de drept care se ridică în speță este aceea de a stabili unde se termină aprecierea instanței și unde începere eroarea la care fac referire dispozițiile articolului 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect contestatoarea a susținut că în stabilirea existenței erorii, esențial este dacă instanța a argumentat în vreun fel respectiva eroare, pentru că, în caz afirmativ, nu se pune problema erorii, ci problema aprecierii instanței. Raportându-se la speță,contestatoarea a susținut că în decizia contestată argumentele nu există, instanța bazându-și hotărârea nu pe o apreciere, ci pe o constatare eronată, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că instanța a fost în eroare.
A susținut și că instanța trebuia doar să constate dacă situația învederată se încadrează sau nu în excepțiile prevăzute de legea specială, nefiind vorba de interpretarea greșită a legii, precum și că eroarea de încadrare săvârșită în cauză, este una de natură a atrage incidența dispozițiilor articolului 318 Cod procedură civilă, ea reprezentând o greșeală în legătură cu un aspect formal al judecății. Sub același aspect, a invocat lucrarea Prof. Universitar dr. - Tratat de Drept Comercial, editura, pg. 507, 1998.
În ce privește accepțiunea noțiunii de greșeală materială, a arătat că în Explicativ al Române este explicată doar noțiunea de greșeală sau eroare, reținută ca încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu sau a unei norme, că practica judiciară a scris mult pe această temă, indicând în acest sens lucrarea Codul d e procedură civilă comentat și adnotat, Ed. universul Juridic, 2007, pg. 916 al autorilor Dr. și dr. G, în care se indică drept greșeală materială și neobservarea de către instanță a unui act, susținându-se în schimb că atunci când instanța a cunoscut actul, dar făcut asupra lui o apreciere, nu mai este loc de greșeală materială. Din această perspectivă, a reiterat susținerea despre lipsa oricărei aprecieri a instanței asupra actului sau asupra a ceea ce a dispus.
La 20 2008, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, susținând în esență că dispozițiile legale pe care este fundamentată contestația în anulare au în vedere greșeli materiale cu caracter procedural efectuate de instanța de recurs, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât nu există oroare evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății,respectiv cu problemele de procedură.
A susținut că dispozițiile articolului 318 Cod procedură civilă vizează o situație de excepție, care nu trebuie interpretată extensiv,pentru că altfel s-ar ajunge pe cale ocolită la rejudecarea recursului și că prin prezenta contestație în anulare contestatoarea solicită de fapt o nouă interpretare a probelor, ceea ce este inadmisibil, deoarece ar deschide calea unui recurs la recurs.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Prin decizia comercială nr.394/26.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Comercială în dosarul nr- a fost admis recursul formulat de reclamanta pârâtă SC SRL, împotriva deciziei civile nr.90/A din 4 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA. A fost modificată decizia recurată, în sensul că apelul a fost respins, ca nefondat, iar intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 11.900 lei către recurenta.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că obiectul litigiului îl constituie opoziție la executarea unor bilete la ordin,iar față de acest obiect instanța avea obligația să analizeze incidența în cauză a prevederilor articolului 63 din Legea nr. 58/1934 și a normelor de aplicare nr.6/1995 emise de A mai reținut că, potrivit dispozițiilor articolului 63 din Legea nr.58/1934, pe calea opoziției la executare nu pot fi invocate decât excepții privitoare la nulitatea titlului, potrivit dispozițiilor articolului 2, precum și excepțiile care nu sunt oprite de articolul 19 din lege, existența tranzacției încheiate de părți la 25.aprilie 2003, în care se menționează stingerea oricăror creanțe pe care SC SRL le are asupra SC SA neregăsindu-se în excepțiile prevăzute expres și limitativ de textul de lege sus-invocat.
A făcut aplicarea dispozițiilor articolului 304 pct.9, 312 alin. 1 coroborat cu articolul 296 și cu articolul 274 Cod procedură civilă.
În raport considerentele hotărârii de recurs contestate și de prevederile articolului 318 alin. 1 Teza I Cod procedură civilă, invocate expres de contestatoare, Curtea apreciază contestația în anulare ca neîntemeiată cu motivarea de esență că toate aspectele precizate de contestatoare, referitoare la neobservarea unui act, precum și la lipsa de apreciere asupra "actului sau a ceea ce a dispus instanța" nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială prevăzută de articolul 318 alin.1 Cod procedură civilă.
Într-adevăr,așa cum a susținut și intimata, în sfera noțiunii de greșeală materială intră toate acele erori privitoare la probleme de procedură și la aspecte formale ale judecății, fiind evident că în contestația de față ceea ce se atacă este raționamentul instanței, aspect care în orice caz nu se poate circumscrie greșelii materiale, nici în situația în care s-ar admite că nu există o motivare a măsurii luate, nici în situația în care s-ar admite că instanța nu a observat o dispoziție legală.
Mai mult, Curtea reține că trimiterile făcute la doctrină și la practica judiciară nu sunt incidente în speță, pe de o parte pentru că nu se poate asimila greșelii materiale neobservarea sau neadoptarea unei poziții din doctrină, iar pe de altă parte pentru că în cauză nu este vorba despre neobservarea unui act, ci despre aprecierea că actul respectiv nu se regăsește printre situațiile de excepție reglementate de un act normativ, ceea ce, așa cum s-a reținut deja în precedent, ține de judecata propriu-zisă, nu de aspectul formal al judecății.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite în cauză cerințele articolului 318 alin.1 Teza I Cod procedură civilă referitoare la greșeala materială determinantă în pronunțarea unei soluții, contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SA împotriva deciziei comerciale nr.394/26.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2ex.
15.12.2008
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
