Opoziție la executare. Decizia 1306/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1306/R-cont
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare contestația în anulare formulată deSC SRL,, cu sediul în B, sector 4,-, împotriva deciziei nr. 411/R - Com/15 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata domiciliată în T,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C pentru contestatoare în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și avocat pentru intimată în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației pe fond.
Avocat C, având cuvântul pentru contestatoare, solicită admiterea contestației pentru motivele expuse pe larg în scris, pe care le susține oral în ședință publică și fixarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea recursului. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii pronunțată în recurs ca fiind temeinică și legală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.4/A-C din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Comercial Argeș, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de SC SRL și a fost respins apelul formulat de aceasta ca tardiv formulat, intimată fiind.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că prin sentința comercială nr.35 din 30.07.2008 a Judecătoriei Topolovenia fost admisă excepția nulității avalului, a fost anulat avalul emis pentru biletele la ordin emise de SC SRL în favoarea SC SRL pentru biletul la ordin emis la 4 2002, pentru suma de 223.185 Euro, scadent la 25.01.2007, pentru biletul la ordin emis la 31.03.2005, pentru suma de 113.102 Euro, scadent la 25.01.2007, pentru biletul la ordin emis la 31.03.2005, pentru suma de 241.697, scadent la 25.01.2007; au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul nr.53/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc -; sub motiv că a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC SRL, anularea somației emise la 28.05.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc - și anularea avalului emis pentru cele 3 bilete la ordin, invocându-se faptul că avalul este nul, fiind semnat, în calitate de administrator al societății emitente, de și nu în nume propriu.
Tribunalul a mai constatat că judecătoria a reținut nulitatea avalului, întrucât cambia și biletul la ordin pot fi folosite numai de comercianți, iar nu are această calitate.
De asemenea, tribunalul a constatat că la 18 august 2008 SC SRL a declarat apel împotriva sentinței comercială nr.35/30.07.2008, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Verificând respectarea termenului de depunere a apelului, tribunalul a pus în discuția părților excepția de tardivitate a declarării apelului.
De asemenea, tribunalul a mai constatat că după rămânerea în pronunțare pe excepția de tardivitate arătată mai sus, apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, iar pentru verificarea acestei cereri a fost repusă cauza pe rol.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că în motivarea cererii de repunere pe rol s-a invocat faptul că sentința primei instanțe a fost pronunțată la 30.07.2008 și înainte de expirarea termenului de apel calculat de la pronunțarea acesteia, la 5.08.2008 a fost comunicată hotărârea motivată, în hotărâre menționându-se că termenul de apel curge de la comunicare derutând-o astfel pe apelantă cu privire la momentul de la care se calculează termenul de declarare a apelului.
Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
S-a reținut că, potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934, modificată prin OG nr.39/2008, hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare și că eroarea în care s-a aflat apelanta nu este o cauză temeinică care să justifice repunerea în termenul de declarare a apelului în sensul art.19 din Decretul nr.167/1958 și art.103 Cod pr.civilă.
În consecință, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Cu privire la excepția de tardivitate a declarării apelului, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934, termenul de apel este de 15 zile de la pronunțare. Cum, în speță, acest termen se împlinea la 15 august 2008, iar apelanții au depus la Oficiul Poștal apelul la 18 august 2008, tribunalul a constatat că apelul este tardiv declarat și a decis respingerea acestuia pentru motivul arătat.
La 5 ianuarie 2009, SC SRL Bad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare s-a arătat că instanța de apel nu a făcut nicio referire la apărarea acesteia prin care a solicitat să se constate că termenul de apel curge de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțarea ei.
A susținut recurenta că termenul de declarare a apelului curge de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțare. În acest sens se arată că pe site-ul legislativ al Camerei Deputaților, unde este postată și Legea nr.58/1934, nu există nicio prevedere referitoare la atacarea sentinței prin care a fost soluționată opoziția, ceea ce conduce la concluzia că se aplică dreptul comun și că actul normativ afișat pe site-ul arătat este cel oficial.
Se mai arată, de asemenea, că niciunul din actele normative care au modificat Legea nr.58/1934 nu prevede momentul de la care curge termenul de declarare a apelului.
S-a criticat decizia și deoarece instanța de apel nu a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
S-a arătat că mențiunea făcută în hotărârea primei instanțe, privind curgerea termenului de declarare a apelului de la comunicare, este un motiv justificat de admitere a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului.
În susținerea recursului au fost depuse mai multe copii de pe actele normative referitoare la Legea nr.58/1934.
Prin decizia nr. 411//15 aprilie 2009, CURTEA DE APEL PITEȘTI, SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a respins ca nefondat recursul declarat de intimata SC SRL, împotriva deciziei nr.4/A-C/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, reprezentată de cu sediul în T,-, județul
Pentru a pronunța această soluție curtea a reținut că u este fondată prima critică, instanța de apel analizând implicit susținerile apelantei potrivit cărora termenul de apel curge de la comunicare.
S-a reținut că tribunalul a reținut că textul oficial al art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934 este cel în al cărui cuprins se prevede că termenul de apel curge de la pronunțare.
Curtea a mai reținut că site-ul legislativ al Camerei Deputaților nu constituie sursa originală a legislației României, singura instituție acreditată să publice textele oficiale ale legislației României fiind Monitorul Oficial. Ca atare, invocarea capturii de site-ul arătat nu constituie un argument convingător pentru a se reține că, în realitate, textul art.62 din Legea nr.58/1934 nu ar prevedea termenul de la care curge calea de atac. S-a arătat că înscrisul depus de recurentă la dosar, invocat ca fiind captură de pe site-ul Camerei Deputaților, nu are valoare juridică, cu atât mai mult cu cât el nu poate fi verificat căci pe site-ul arătat nu a fost găsită legea invocată de recurentă. Mai mult, pe acest site se menționează că documentele nu au un caracter oficial. În concluzie captura invocată de recurentă nu poate fi reținută ca fiind textul de lege oficial.
Curtea a constatat că, prin enumerarea actelor normative ce au modificat Legea nr.58/1934, nu se aduce niciun argument prin care să fie susținută teza recurentei, în textul inițial al Monitorului Oficial din anul 1934 fost prevăzută calea de atac și momentul de la care curge termenul de declarare a apelului, cel al pronunțării hotărârii.
S-a reținut că art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934 prevede căhotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțareși aceasta figurează în toate programele legislative.
În ce privește repunerea în termen s-a reținut că verificând existența unui motiv temeinic în acest sens curtea a constatat că tribunalul a reținut corect că apelanții nu pot să invoce mențiunea greșită din hotărârea primei instanțe privind curgerea termenului de declarare a apelului de la comunicare. Curtea a considerat că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și că, în speță, nu se pune problema unei interpretări a legii, care ar putea să justifice un motiv scuzabil de necunoaștere a legii, ci doar de citire a legii, întrucât în textul art.62 din Legea nr.58/1934 se prevede expres că termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei și în urma rejudecării admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Topoloveni.
În motivare se arată că instanța a omis să examineze motivul de recurs prin care s-a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art.288 alin.1 Cod procedură civilă, cu privire la curgerea termenului de apel d e la comunicarea hotărârii ca urmare a abrogării prin Decretul nr.132/1952 a dispozițiilor art.62 alin.3 din Legea nr.59/1934 și a inexistenței unui text legal care să fi reintrodus în acea lege calea de atac a apelului și dispoziția privitoare la curgerea termenului de apel d e la pronunțarea sentinței.
Se susține că după adoptarea Decretului nr.132/1952 nu a fost adoptat un alt act normativ prin care să se instituie o derogare de la prevederile art.288 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenul de apel curge de la comunicarea sentinței. Decretul menționat a desființat calea de atac a apelului, situația rămânând neschimbată, iar instanța de recurs cu ignorarea criticii formulate și-a întemeiat soluția pe o dispoziție legală abrogată prin art.III alin.1 din Decretul nr.132/1952.
Se arată că instanța de recurs s-a referit doar la ultima parte a expunerii din cererea de recurs, referitor la faptul că după abrogarea menționată nu a mai fost adoptat un alt act normativ care să introducă apelul în Legea nr.58/1934.
Se fac mențiuni cu privire la înlocuirea clandestină a textului Legii nr.59/1934, recurentul dovedind că legea nu conținea dispoziții relative la apel.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar decretul menționat, Legea nr.58/1934, extras, concluzii scrise depuse de recurent în dosar nr.-/2008, cerere de recurs, decizia atacată, decizia de apel.
Analizând contestația în anulare formulată, instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 teza a II-a cod procedură civilă, contestația în anulare este admisibilă atunci când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Întreaga argumentație a instanței de recurs, la punctul 1, are în vedere momentul de la care curge termenul de apel în temeiul art.62 din Legea nr.58/1934, ținând seama de forma textului în vigoare la momentul pronunțării sentinței atacate (30.07.2008).
Instanța de recurs s-a raportat la motivul 1 dezvoltat în cererea de recurs fără a expune succesiunea de acte normative menționate începând cu anul 1935 până la adoptarea nr.OUG39/2008, însă a răspuns criticilor aduse, reținând că încă de la momentul apariției Legii nr.58/1934 până în prezent termenul de apel împotriva hotărârii prin care a fost soluționată opoziția curge de la pronunțare.
Ca atare, nu se poate reține incidența dispozițiilor art.318 teza a -II-a Cod procedură civilă, instanța lămurind implicit aspectul curgerii termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluționată opoziția.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de SC SRL, cu sediul în B, sector 4,-, împotriva deciziei nr. 411/R - Com/15 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata,domiciliată în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/04.12.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
