Opoziție la executare. Decizia 1803/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1803
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea - SRL, cu sediul în P,-, jud. P împotriva deciziei nr. 4 din data de 3 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în P,-, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 8 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care fac parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009, când având în vedere că în perioada 15-16 decembrie 2009 doamna JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana Nițu a lipsit din instanță, fiind în concediu medical, a reamâna pronunțarea la data de 22 decembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- contestatoarea - SRL Paf ormulat în contradictoriu cu intimata - SRL P opoziție la executarea silită biletelor la ordin nr. 149/1.07.2006 și nr. 148/9.07.2006 ce formează obiectul dosarului de executare silită nr.67/2007 al. Prin opoziția la executare, ulterior completată și precizată, contestatoarea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea titlurilor executorii anterior menționate, dar și anularea formelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea opoziției s-a arătat că între contestatoarea - SRL, în calitate de debitor și intimata - SRL s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.12 din 3.05.2004 în temeiul căruia intimata s-a obligat sa livreze produse către debitoarea-contestatoare pe baza comenzilor ferme sau după primirea consimțământului scris expres al cumpărătorului.
Referitor la biletele la ordin contestate a fost invocată ca excepție subiectivă, lipsa raportului fundamental. Astfel, s-a arătat că la data emiterii biletelor la ordin, beneficiarul nu livrase nicio marfă și drept urmare nu se justifică efectuarea vreunei plăți.
În fapt s-a susținut că biletele la ordin au fost emise și vizate de către directorul escu, persoana care ocupa în același timp și funcția de administrator la - SRL contravaloarea acestora urmând a fi dirijate către societatea intimată.
Contestatoarea a mai arătat că biletele la ordin sunt lovite de nulitate, deoarece administratorul firmei - SRL îi interzisese directorului societății - SRL să mai emită bilete la ordin. Pe de altă parte s-a arătat că biletele la ordin emise sub nr. 149/1.07.2006 și cu nr. 148/9.07.2006 nu se regăsesc în evidența generală de corespondență a societății contestatoare, nefiindu-le opozabile.
S-a mai invocat prin intermediul opoziției la executare faptul că lipsește protestul de neplată, care în conformitate cu disp.art.66 din Legea cu nr.58/1934 trebuie dresat de executorul judecătoresc.
Cu referire la actele de executare efectuate de executor, contestatoarea a precizat că onorariul stabilit prin procesul verbal de cheltuieli depășește cuantumul de 10% din valoarea creanței, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.188/2000.
Prin precizarea acțiunii depusă la dosarul cauzei la data de 13.09.2007, contestatoarea a învederat și faptul că aceeași semnătură a domnului escu figurează pe cele două bilete la ordin atât la emitent, cât și la girant; mai mult decât atât, s-a susținut că suma de 77522,13 lei reprezentând contravaloarea facturii -/3.07.2006 a fost achitată integral înainte de data emiterii celor două bilete la ordin nr. 149/1.07.2006 și cu nr. 148/9.07.2006, iar biletul cu nr.149 a fost nelegal emis pentru o factură ce practic nu fusese emisă.
S-a solicitat a se dispune si suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului cu nr.67/2007 aflat pe rolul executorului judecătoresc.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, judecătoria a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de reprezentantul societății intimate și prin încheierea de ședință din data de 4.06.2007 a dispus suspendarea executării ce formează obiectul dosarului cu nr. 67/2007 aflat pe rolul executorului judecătoresc până la soluționarea contestației.
Prin decizia cu nr. 459/6.09.2007 pronunțată de către Tribunalul Prahovaa fost respins ca inadmisibil apelul declarat de către apelanta-intimată - SRL împotriva încheierii de ședință din data de 4.06.2007, cu motivarea că partea are posibilitatea sa conteste încheierea de ședință odată cu sentința ce urmează a se pronunța asupra fondului opoziției la executare.
Prin sentința civilă nr.9042 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimata - SRL.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între societatea - SRL și intimata - SRL, în calitate de
vânzătoare, s-a încheiat la data de 3.05.2004 contractul de vânzare - cumpărare cu nr.12, în temeiul căruia intimata s-a obligat să livreze produse către debitoarea-contestatoare pe baza comenzilor ferme sau după consimțământul expres al cumpărătorului. Contractul, deși prevăzut inițial a fi valabil până la data de 31.12.2005, a fost prelungit convențional și în cursul anului 2006.
Referitor la plata produselor ce urmau a fi cumpărate, părțile au prevăzut ca prețul să fie achitat în termen de 45 de zile de la data livrării, folosindu-se ca instrumente de plată CEC-uri și ordine de plată. În derularea raporturilor comerciale, plățile au fost efectuate parțial numerar și pe bază de bilete la ordin întocmite și semnate de reprezentantul legal al societății debitoare.
Pentru plata debitelor datorate către societatea creditoare - SRL au fost emise de către - SRL și biletele la ordin cu nr.148 la data de 5.07.2006 și cu nr. 149 la data de 1.07.2006, care au fost prezentate la plată după data scadenței, fiind refuzate din cauza lipsei disponibilului necesar.
Prin încheierea pronunțată la data de 23.11.2006 de Judecătoria Ploieștia fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus învestirea cu formulă executorie a celor două bilete la ordin, contestate și emise de către debitoarea - SRL, reținându-se că sunt îndeplinite cerințele reglementate de disp.art.106 rap. la art.61 alin.3 si ale art.104-108 din Legea cu nr. 58/1934 astfel cum a fost modificată prin Legea cu nr. 83/1994 si OG nr. 11/1993.
Referitor la cererea de chemare în judecată astfel cum a fost ulterior completată în temeiul disp.art.132 pr.civ. prima instanță a apreciat că susținerile referitoare la persoana care, în concret a procedat la semnarea biletelor la ordin nu au relevanță juridică în cauză, atâta timp cât la momentul emiterii, aceasta era mandatată a reprezenta societatea debitoare, având drept de semnătură înregistrat la bancă, retragerea mandatului survenind ulterior, la data de 7.08.2006. Împrejurarea că împotriva administratorului societății creditoare a fost formulată o plângere penală de către - SRL nu putut fi reținută că produce efecte juridice în cauză, în cadrul căreia se pune în discuție respectarea condițiilor legale privind valabilitatea titlurilor de valoare, atât timp cât nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească prin care să se constate ca sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penala.
Neîntemeiată s-a apreciat a fi și susținerea referitoare la lipsa raportului fundamental. Din analiza actelor contabile a celor două societăți comerciale si din concluziile expertului tehnic s-a reținut faptul că la data emiterii biletelor la ordin cu nr.148 si 149, - SRL înregistra un debit către creditoarea - SRL în suma de 156 331,96 lei. S- precizat că nu există vreo dispoziție legală care să condiționeze valabilitatea titlurilor de valoare de condiția înscrierii de date privitoare la ceea ce reprezintă suma pentru care au fost emise biletele la ordin iar acestea cuprind în conținutul acestora elementele obligatorii prev.de art.104 din Legea cu nr.58/1934.
Mai mult, s-a constatat că plățile ce au fost efectuate de către debitoare în derularea relațiilor comerciale cu societatea intimată, aveau la bază soldul curent și nu o ordine prestabilită cronologic a facturilor emise. În acest sens, înscrisurile depuse de societatea contestatoare prin care s-a susținut că ar fi fost achitată în întregime factura cu nr. -/3.07.2006 anterior emiterii biletelor la ordin, nu
sunt de natură a caracteriza lipsa unui raport fundamental, în condițiile în care nu se precizează în mod expres obiectul plăților și nu există o evidență clară în contabilitatea societății debitoare.
În privința lipsei protestului de neplată s-a precizat că aceasta ar putea constitui o condiție prealabilă exercitării acțiunilor cauzale întemeiate pe natura raporturilor fundamentale stabilite între părți și nicidecum o condiție esențială de validitate a titlurilor de valoare. Prin exercitarea opoziției se poate pune în discuție doar valabilitatea titlului, în speță, respectarea condițiilor de formă și de fond Biletelor la Ordin emise de - SRL. Or, apărările formulate în cauză de către opozantă nu vizează excepții cambiale care să pună în discuție obligația cambială - stabilită strict intre emitent și beneficiar, ori titlul.
S-a mai reținut că aspectele pe care le învederează societatea contestatoare nu vizează neregularități de natură să atragă desființarea actelor de executare săvârșite în cauză, în condițiile în care prin prisma motivelor invocate pe calea opoziției la executare instanța nu a constatat că la momentul emiterii titlurilor de valoare ar fi fost nerespectate dispozițiile legale ce reglementează condițiile de formă și fond ale biletului la ordin.
Raportat la obiectul titlurilor executorii ce formează obiectul dosarului de executare nr.67/2007, dar având în vedere și limitele minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, prevăzute în Ordinul Ministerului Justiției cu nr.2550 din 14.11.2006, instanța constat neîntemeiate și susținerile privind nelegalitatea modalității de calcul a onorariului de expert stabilit prin procesul verbal din data de 23.03.2007, în condițiile în care acesta nu depășește plafonul maximal impus de lege.
Împotriva sentinței judecătoriei a formulat apel contestatoarea - SRL P care a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivele de apel au fost dezvoltate de apelantă în două cereri depuse la dosar, după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării sentinței, prevăzut de art.287 alin.4 cod procedură civilă, împrejurarea că inițial cererea de apel a acesteia a fost calificată greșit de tribunal drept recurs, neavând nici o consecință din acest punct de vedere.
Față de împrejurarea că motivele de apel nu au fost depuse în termen, tribunalul s-a pronunțat, pe baza celor invocate la prima instanță conform art. 292 alin.2 cod procedură civilă, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 295 alin.1 cod procedură civilă. De altfel, în motivele de apel apelanta a invocat apărările din opoziție și completarea formulate la prima instanță.
Astfel s-a susținut că s-a pornit executarea silită împotriva contestatoarei - P fără somație cambială și punere în întârziere conform art. 61 alin.5 din Legea 58/1934 și art. 1079 cod civil. actele de executare fiind lovite de nulitate conform legii cambiale.
Contestatoarea a mai pretins că biletele la ordin nu puteau fi emise înainte de primirea mărfii și că aceasta a făcut dovada achitării facturii nr. -/3.07.2006 emisă de intimată, anterior biletelor la ordin, astfel că a reiterat
excepția potrivit căreia biletele la ordin din cauză nu au corespondent în raportul obligațional.
Întrucât relațiile părților erau reglementate de contractul nr. 12/2004 plata se făcea în ordinea facturilor emise și nu a soldului curent.
S-a mai apreciat în sensul susținerilor din cererea de chemare în judecată, că protestul este obligatoriu și în cazul incapacității de plată conform capit. 8 punctul 357 din Normele cadru nr. 6/1994 ale Băncii Naționale, în caz contrar biletele la ordin fiind lovite de nulitate; fiind titluri de credit a căror esență în materie comercială este formalismul, nerespectarea formalismului conduce la nulitatea titlurilor de credit.
S-a apreciat de către apelantă în cele din urmă că executarea silită pornită împotriva acesteia în baza titlurilor de credit nule de drept cât și în lipsa somației cambiale este nelegală.
Prin decizia nr.4 pronunțată în data de 3 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare - SRL în contradictoriu cu intimata - SRL și a obligat apelanta -contestatoare să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în perioada în care au fost emise biletele la ordin nr.149/01.07.2006 și 148/9.07.2006 pentru -. SRL, d-ul escu îndeplinea funcția de director al acestei societăți și avea drept de semnătură, având mandatul de a asuma astfel de obligații în numele societății și prin urmare nu s-a putut reține susținerea apelantei în sensul că emiterea celor două bilete la ordin nu a avut ca bază existența unor raporturi comerciale fundamentale.
S-a constatat de asemenea că biletele la ordin îndeplinesc toate condițiile formale, respectiv forma scrisă și mențiunile prevăzute de art.104 din Legea 59/1934, fiind astfel valabile și producând efectele prevăzute de lege.
În virtutea caracterului autonom al biletelor la ordin, dreptul și obligația corelativă care decurg din acestea sunt independente față de actul juridic din care decurg; prin urmare, trăgătorul este obligat la îndeplinirea obligației stipulate în înscris indiferent de modul în care s-au derulat, independent de acesta, raporturile fundamentale.
Așadar, nu a fost reținută nici susținerea apelantei în sensul că s-au achitat în altă modalitate datoriile rezultând din raporturile comerciale fundamentale dintre părți, respectiv prin compensare sau plăți făcute către creditorii intimatei.
Legea impune ca pentru executarea cambială, să fie îndeplinite condițiile generale pentru exercitarea acțiunilor cambiale directe sau de regres, pe baza unor cambii valabile sub aspect formal, îndeplinirea condițiilor pentru declanșarea regresului, prin prezentarea cambiei la plată și întocmirea protestului pentru neplată, cel care folosește această cale de valorificare a drepturilor cambiale să fie în posesia cambiei, iar drepturile cambiale să nu fie prescrise.
Această cale, aleasă în speță de intimată pentru valorificarea drepturilor ce rezultă din biletele la ordin, nu presupune însă întocmirea protestului de neplată, celelalte condiții, enumerate mai sus fiind îndeplinite și că, titlurile de valoare emise chiar de partea care se obligă, biletele la ordin, nu sunt supuse condiției acceptării,
astfel că nu este necesară emiterea protestului de neacceptare, în condițiile art. 66-69 din Legea 59/1934.
de neacceptare sau de neplată are menirea de a proteja pe debitorii de regres și legea permite ca ei să renunțe la dresarea protestului. În cazul în care posesorul cambiei nu respectă termenele fixate pentru facerea protestului de neplată acesta este decăzut din dreptul de a mai exercita acțiunile de regres împotriva giranților, trăgătorului și a celorlalți obligați de regres, el păstrează însă acțiunile directe împotriva acceptantului și avalistului său.
Potrivit art. 107 alin.1 din Legea 58/1934, emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii și prin urmare, acesta, ca debitor principal poate fi acționat direct nefiind necesar protestul de plată în privința lui.
S-au îndeplinit în cauză și formalitățile de executare, în sensul că s-a comunicat debitoarei somația de executare prev de art. 60 din lege, cum rezultă din dovezile de comunicare depuse în apel.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentința judecătoriei este temeinică și legală, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal contestatoarea - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul cererii de recurs se invocă aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor ce reglementează depunerea motivelor de apel, apreciindu-se că acestea au fost înaintate în termenul stipulat de codul d e procedură civilă.
O altă critică se referă la depunerea în termen de către intimată a întâmpinării și nerespectarea prevederilor art.284 alin.1 și 287 Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost puse în discuția părților, încălcându-se astfel dreptul la apărare al părților.
În cuprinsul ultimului motiv de recurs se arată că instanța de fond a făcut confuzii între modul în care se formulează opoziția și executarea cambială, pronunțându-se practic asupra altui obiect decât cel dedus judecății.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs în sensul nerespectării dispozițiilor legale ce vizează depunerea motivelor de apel, în termen, se apreciază că instanța de apel a procedat în mod corect raportat la data comunicării hotărârii, 06 februarie 2009 și depunerea motivelor de apel, 26 februarie 2009.
Dispozițiile art.287 alin.4 Cod procedură civilă sunt imperative și au fost aplicate ca atare de către instanța.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare prin faptul că nu au fost puse în discuția părților art.284 alin.1 și 287 Cod procedură civilă, se apreciază că nu s-a realizat o astfel de încălcare în condițiile în care normele sunt imperative, iar apelanta le-a încălcat.
Susținerile recurentei cu privire la examinarea fondului cauzei de către instanța de fond au fost examinate de către instanța de apel, în considerentele deciziei pe baza probelor administrate, chiar dacă motivele de apel nu au fost depuse în termen.
Reținând că decizia recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea - SRL, cu sediul în P,-, jud. P împotriva deciziei nr. 4 din data de 3 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
4 ex./ 21.01.2010
ds.fond -;
jud. fond; -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
