Opoziție la executare. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 28/2008
Ședința camerei de consiliu din 09.12.2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - ÎN VEDEREA - recursul formulat de către pârâtele - SRL, - -, împotriva sentinței comerciale nr. 1162/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta - -, pârâtul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, intervenienta în nume propriu - SRL, având ca obiect opoziție.
Se constată că la data de 02.12.2008 pârâtele recurente au depus concluzii scrise iar la data de 03.12.2008, prin fax și prin poștă, au fost depuse concluzii scrise de către reclamanta - -, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
De asemenea, în urma unor note telefonice, au fost acvirate pe cale scurtă dosarele execuționale nr. 129/2004, 154/2004, 155/2004 și 52/2006 ale - -, precum și dosarele execuționale nr. 104/2005, 106/2005, 107/2005 și 51/2006 ale intervenientei - SRL.
Dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2008, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2008, iar apoi pentru data de 9 decembrie 2008, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.162 din data de 26 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă excepția de tardivitate a opozitiei formulata de către intervenienta și a fost admisă opozitia introdusă de către reclamanta, împotriva pârâtilor C-N, - si OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI C, având ca obiect Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/25.05.2007 și în consecință:
A fost anulată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/25.05.2007, publicată în Of. nr. 124/10.01.2008.
De asemenea, a fost dispusă revenirea la situația anterioară adoptării hotărârii anulate, în privința participației la capitalul social al: -100.000 părti sociale (99,9802 % din capitalul social), -10 părti sociale (0,0099% din capitalul social), - 10 părți sociale (0,0099% din capitalul social).
A fost dispusă înscrierea in Registrul Comertului a situației anterior enunțate privind participația la capitalul social al - și a fost respinsă ca tardiv formulată opozitia introdusă de către intervenienta
În final, pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantei a sumei de 8,3 Ron, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10.01.2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 124/10.01.2008, hotărârea nr. 1/25.05.2007 a prin care pârâții, si, în calitate de asociati ai au decis cesiunea celor 100.000 părti sociale aparținând asociatului în favoarea celor doi asociati persoane fizice: 50.000 părti sociale în favoarea pârâtului si 50.000 părti sociale în favoarea pârâtului -.
Impotriva acestei hotărâri a fost formulată opozitie de către creditoarea, depusă la Oficiul Registrului Comertului C la data de 11.02.2008, în conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Având în vedere datele comunicate de către Oficiul Registrului Comertului, opozitia formulată de către creditoare a fost depusă în cadrul termenului de 30 de zile care se calculează pe zile libere, motiv pentru care prin încheierea sedintei publice din data de 19.05.2008, excepția de tardivitate a opozitiei introdusă de către creditoarea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la opozitia formulată de către intervenienta în interes propriu, aceasta a fost depusă la dosarul cauzei în data de 11.03.2008, după expirarea termenului de 30 de zile instituit de textul enuntat. Nu au fost reținute aspectele invocate de către intervenienta prin concluziile scrise, conform cărora prin opozitia introdusă de către creditoarea s-a creat un cadru procesual care are ca obiect opozitia reglementată de dispozitiile art. 61 din Legea nr. 31/1990, iar după admiterea în principiu a cererii de interventie în interes propriu, cadrul procesual a fost extins cu privire la obiect și părti. Mai mult, în opinia intervenientei, după admiterea în principiu a cererii de interventie în interes propriu, a dobândit calitatea de parte în proces, iar în aceste conditii autoritatea de lucru judecat se va răsfrânge și cu privire la intervenientă.
In realitate, instanța de fond a apreciat că afirmatiile intervenientei sunt lipsite de orice fundament juridic. Interventia în interes propriu a intervenientei trebuie tratată ca o cerere de opozitie distinctă de cererea introductivă și trebuie să se supună tuturor rigorilor procedurale incidente, inclusiv celei referitoare la termenul în cadrul căruia poate fi exercitată, 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
In consecință, exceptia de tardivitate invocată din oficiu de către instanță a fost admisă si cererea de interventie în interes propriu având ca obiect opozitia față de hotărârea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Cu privire la efectele autorității de lucru judecat ale hotărârii, solutia care va fi pronuntata cu privire la opozitia introdusă pe cale principală nu-și va produce efectele autorității de lucru judecat față de intervenientă, deoarece opozitia formulată pe cale incidentală nu a fost analizată în fond, ci respinsă ca urmare a admiterii unei exceptii peremptorii.
Cu privire la exceptia lipsei de interes a opozitiei formulată de către creditoarea, aceasta exceptie a fost respinsă ca neîntemeiata la termenul din data de 19.05.2008.
Creditoarea are un interes legitim, născut și actual, constând în intenția de conservare a patrimoniului debitoarei și recuperarea creanței deținute împotriva acesteia, în cuantum de 1.073.347,28 Ron, pentru care s-a început executarea silită. Debitoarea nu a făcut dovada stingerii creantei prin una dintre modalitățile de stingere a obligatiilor acceptate în dreptul privat, situatie în care interesul creditoarei in promovarea prezentului demers dedus judecății a fost apreciat ca fiind pe deplin justificat.
Cu privire la fondul cererii de opozitie, instanta a retinut următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 126 din 10.09.2004 a Judecătoriei Gherla, creditoarea a declansat urmărirea silită asupra debitoarei care emisese anterior, pe numele, un număr de 4 file CEC pentru suma totală de 19.842.394.000 lei vechi. O parte a creantei a fost achitată, însă creditoarea este îndreptatită să continue executarea silită pentru realizarea sumei de 5.996.500.000 lei vechi în dosarul executional nr. 52/2006 și 3.961.566.500 lei vechi neîncasati din dosarul executional nr. 155/2004.
Pentru recuperarea acestei creante deținute împotriva, creditoarea a demarat procedura executării silite imobiliare având ca obiect imobilul înscris în nr. 2.535 compus din hale, grajduri, birouri, clădiri administrative cu suprafata totală de 360.503 mp. executorul judecătoresc a emis somație, comunicată debitoarei, imobilul fiind descris de către executorul judecătoresc într-un proces-verbal de situație enunțat în somația comunicată debitoarei. Somația emisă în cadrul executării silite pornită de către intervenienta a fost înscrisă în cartea funciară, iar dosarele de executare ale celor două creditoare împotriva debitoarei au fost conexate de către executorul judecătoresc legal sesizat.
Executarea silită imobiliară nu s-a putut derula, deoarece, la data de 17.05.2007, a adus ca aport în natură imobilele înscrise în nr. 2.535 și nr. 2.537 la capitalul social al, pârâta din prezenta cauză. Aportul în natură a fost evaluat la suma de 1.000.000 Ron, deși în cadrul executării silite, doar imobilul înscris în nr. 2.535 a fost evaluat la suma de 13.281.081 Ron, diferenta dintre valoarea expertizată a terenului și valoarea la care a fost evaluat cu prilejul transferării imobilului din patrimoniul în patrimoniul dovedind, în opinia instantei o vădită intentie frauduloasă, aceea de sustragere a imobilului de la executare silită.
Ulterior, prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat opozitia dedusă judecății în prezentul dosar, debitoarea cedează celorlalti doi asociati persoane fizice părtile sociale detinute în cadrul, cu intentia vădită de a bloca astfel orice posibilitate de urmărire silită a imobilului.
Conform art. 61 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței obligarea societății sau a asociaților la repararea prejudiciului cauzat.
Opoziția, așa cum este reglementată prin textul enunțat este mijlocul procedural prin care creditorii pot ataca o hotărâre a asociatilor. Aceasta acțiune are ca scop anularea actului sau a măsurii luate, stoparea efectelor actului și chiar revenirea la situatia anterioară ( - Sectia Comerciala, decizia nr. 1.214 din 28.02.2003).
(aici fiind incluși și creditorii) pot formula acțiune în constatarea nulității absolute ori de câte ori justifică un interes, dar pot face și opoziție împotriva acelor hotărâri care-i prejudiciază, având în vedere că există hotărâri legale sau conforme cu actul constitutiv, cu privire la care nu pot fi invocate motive de nulitate absolută, dar care, totuși, prejudiciază terții. Opoziția presupune o condiție în plus față de acțiunea în anularea hotărârii: opoziția nu presupune doar un simplu interes, ci presupune existenta unei vătămări, a unui prejudiciu cert.
In cazul concret dedus judecății, instanța de fond a apreciat că prejudiciul constă în suma de bani datorată de către debitoarea a cărei executare silită nu poate fi realizată datorită înstrăinării bunurilor imobile din patrimoniul debitoarei la o valoare derizorie, de 13 ori mai mică față de cea reală, stabilită prin expertiză. Mai mult, prin hotărârea față de care s-a formulat opozitie, debitoarea a înstrăinat în favoarea celorlalti asociati părtile sociale ale societății comerciale în al cărei patrimoniu a adus imobilele subevaluate. Prin aceste manopere, debitoarea și-a mărit starea de insolvabilitate și a diminuat șansele de recuperare a creanței.
In cazul concret analizat, unica modalitate efectivă de reparare a prejudiciului constă în anularea hotărârii asociaților și păstrarea situatiei anterioare privind procentul de participare al asociaților la capitalul social al pârâtei, oferind astfel creditoarei posibilitatea de a-și realiza creanța prin executarea părților sociale deținute de către creditoarea în cadrul. Obligarea debitoarei la plata unei sume de bani echivalenta cu prejudiciul suferit a constituit, în opinia instantei de fond, o reparare iluzorie a prejudiciului, deoarece înscrisurile depuse la dosar au dovedit faptul că demersurile întreprinse împotriva debitoarei în vederea recuperării unor sume de bani prin executarea silită a unor CEC-uri au fost ineficiente.
Mai mult, a apreciat instanța de fond, formularea opoziției a fost prilejuită tocmai de imposibilitatea recuperării unei sume de bani, iar a obliga încă o dată debitoarea la plata aceleiasi sume nu ar constitui o reparare efectivă a prejudiciului, ci doar o perpetuare a unei situatii frustrante pentru creditoare.
In baza art. 274 alin. 1.pr.civ. instanța de fond a obligat pârâții, în solidar la plata sumei de 8,3 Ron reprezentând taxă de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții - SRL, - -, și, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, solicitând suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului; admiterea recursului astfel cum este formulat și motivat și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei Tribunalului Comercial Cluj spre rejudecare; în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii introductive.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâții au arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 127 din Constituția României, art. 121, alin. 1 Cod procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 304/2004 (republicată), ședințele de judecată sunt publice, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dispozițiilor art. 62 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), opoziția se judecă în camera de consiliu. Or, după cum rezultă din încheierile de ședință precum și din cuprinsul sentintei recurate, prima instantă a solutionat cauza în sedință publică.
Pârâții au mai invocat și practica judiciară, arătând că principiul publicității ședinței de judecată cunoaște excepții, în situațiile expres prevăzute de lege, iar încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la procedura de judecată în fața instantei este de natură a atrage nulitatea hotărârii pronuntate în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 Cod procedură civilă și de a determina casarea acesteia, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
S-a relevat faptul că este proprietarul tabular al imobilului înscris în nr. 2.535, care a fost adus ca aport în natură la capitalul său social de către fostul asociat - liber de orice sarcini si procese. Față de această stare de fapt, pârâții au apreciat că în măsura în care acest imobil ar fi fost urmărit de către intimate pentru realizarea unor creanțe împotriva, în evidențele de publicitate imobiliară ar fi trebuit să fie înscrisă cel puțin somația prevăzută de art. 497 Cod procedură civilă dar, o astfel de somație nu a fost înscrisă nici anterior și nici ulterior dobândirii de către a dreptului de proprietate, astfel încât reținerile primei instanțe că intimata a demarat împotriva procedura executării silite imobiliare având ca obiect imobilul în discuție sunt neîntemeiate.
De asemenea, au arătat pârâții că afirmațiile intimatei în sensul că ar fi înscris la data de 10.08.2007 somația de executare silită imobiliară asupra imobilului este nu numai nedovedită, în condițiile art. 1.169 Cod civil, dar și falsă. Având în vedere că dreptul de proprietate al asupra imobilului în discuție este înscris în cartea funciară în baza încheierii de întabulare nr. 2.817/17.05.2007, nu se poate susține că s-ar fi înscris asupra sa la data de 10.08.2007 o somație de executare silită imobiliară pentru realizarea unei pretinse creanțe pe care ar deține-o împotriva unei alte persoane decât proprietarul tabular.
Având în vedere motivele ce preced, pârâții au apreciat că nici unul dintre intimați nu au calitatea de creditori ai și nu pot justifica absolut nici un interes în promovarea și susținerea opoziției admise prin sentința recurată.
Pârâții au criticat și reținerile instanței de fond, contrar evidenței și contrar înscrisurilor existente la dosarul cauzei, referitoare la faptul că ar fi creditorul pentru o creanță în cuantum de 9.958.066.500 RON și că, pentru realizarea acestei creanțe, ar fi declanșat procedura de executare silită imobiliară asupra imobilului în discuție, nefăcând în nici un fel dovada celor pretinse.
Pârâții au relevat că prin încheierea civilă nr. 1.266/10.09.2004 pronunțată de Judecătoria Gherla în soluționarea dosarului nr. 3.182/2004, s-a încuviințat cererea de executare silită a împotriva sa, în baza fostelor dispoziții ale art. 3731alin. 2 Cod procedură civilă, în baza titlului executoriu fila CEC nr. -, dar aceasta nu a determinat indisponibilizarea imobilului situat în și nu a dat naștere nici unui drept în favoarea pretinsei creditoare asupra cestui imobil, deținând în original titlul executoriu invocat de către pretinsa creditoare.
Față de aceste considerente, pârâții au arătat că prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la această apărare și a făcut complet abstracție de faptul că, înafară de fila CEC, nr. -, nu a mai invocat, prezentat sau depus la dosarul cauzei absolut nici un alt titlu, instanța de fond reținând, în mod total nejustificat, existența unei creanțe împotriva, calitatea de creditor a și, implicit, interesul acestei societăți în promovarea și susținerea opoziției.
Pârâții au mai criticat și faptul că prima instanță a reținut, contrar evidenței, că prin ieșirea imobilului din patrimoniul această societate nu mai detine bunuri urmăribile, fapt ce o împiedică pe intimata să-și realizeze creanța.
În privința acestor aspecte, pârâții a apreciat că această teză este falsă, întrucât, deține suficiente bunuri imobile urmăribile, astfel încât să își poată realiza pretinsa sa creanță.
Prin completarea la motivele de recurs, pârâta susține, de asemenea, netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate, iar unul dintre principalele motive este faptul că instanța nu a verificat dacă creanța intimatei este certă, și exigibilă și dacă prin hotărârea a căror desființare se solicită s-a cauzat pretinsului creditor vreun prejudiciu.
S-a susținut că creanța pretinsă nu este certă lichidă și exigibilă, iar așa cum rezultă din Contractul nr. 002 din 14.01.2004, obiectul contractului consta în livrarea din Ucraina, către vânzătorul PROMOX Germania în favoarea cumpărătorului, plata trebuind a fi făcută vânzătorului PROMOX Germania, prin transfer bancar.
În continuare, pârâta a arătat că pentru garantarea plății a emis 4 file CEC în favoarea comisionarului vânzătorului - și anume către intimata B, conform contractului de comision nr. 40/2003, iar aceasta trebuia să depună spre executare filele CEC primite numai în situația în care A nu ar fi achitat porumbul importat în condițiile contractuale.
Prin notificarea din data de 23.11.2006 transmisă de PROMOX Germania intimatei, societatea germană a revocat contractul de comision din 2003 și a interzis intimatei inițierea, continuarea sau finalizarea oricărei proceduri de executare silită a societății în baza filelor de CEC emise în temeiul contractului nr. 002/14.01.2004. Această notificare fiind apreciată ca o dovadă în plus a faptului că nu a avut niciodată calitatea de creditor al societății, iar în prezent nu se mai poate prevala nici măcar de contractul de comision pentru a justifica demersurile abuzive și nelegale.
u toate acestea și în contra stipulațiilor contractuale intimata a început executarea silită a CEC-urilor.
Societatea a emis 4 file CEC după cum urmează: fila CEC /- în valoare de 3.250.000.000 ROL ( dosar execuțional nr. 129/2004 ); fila CEC /- în valoare de 4.756.894.000 ROL (dosar execuțional nr. 128/2004); fila CEC /- În valoare de 5.839.000.000 (dosar execuțional nr. 155/2004); fila CEC /- în valoare de 5.996.500.000 ROL (dosar execuțional nr. 52/2006 ).
În ceea ce privește dosarele execuționale nr. 129/2004, 154/2004 și 155/2004 s-a precizat că executarea a fost finalizată, o dovadă recuperării creanței și în concordanță cu prevederile legale conform cărora, titlurile executorii executate (CEC-urile) se restituie debitorului, filele CEC din dosarele nr. 129 și 154/2004 aflându-se în posesia sa.
În ceea ce privește fila CEC /-, executorul refuză să o înmâneze, cu toate că I-a notificat de mai multe ori.
În ceea ce privește dosarul execuțional nr. 52/2006 se arată că întocmirea acestuia nu este legală, deoarece societatea a achitat direct societății PROMOX Germania în cursul anului 2004, suma de 179.997,21 USD ( echivalentul a 5.963.900.179 ROL la cursul din ziua plății) conform extraselor de cont din data de 19.03.2004, din data de 11.06.2004 și din data de 12.08.2004.
Având în vedere cele de mai sus, toate sumele pentru care au fost emise CEC-urile amintite au fost achitate, intimata, cu rea-credință introducând opoziția fără a deține o creanță certă, lichidă și exigibilă conform prevederilor legale, fapt pentru care a și formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave.
S-a subliniat și faptul că opoziția, astfel cum este reglementată prin art. 62 din Legea 31/1990, este o veritabila acțiune în răspundere civilă delictuală, astfel, că intimata trebuie să facă dovada prejudiciului suferit, a faptei ilicite si a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de aceste considerente și având în vedere că la data la care intimata a introdus opoziția, aceasta nu avea o creanța față de societatea pârâtă, creanța fiind stinsă prin plată, nu se justifică un prejudiciu care să-i fi fost cauzat, astfel încât, actul de cesiune nu constituie un act ilicit din partea societății și nici nu a fost făcut în detrimentul creditorilor, deținând multe imobile cu o valoare net superioară pretinsei creanțe, care să fi fost urmărite de intimată, situație în care nu este îndeplinită condiția existenței vreunui prejudiciu, iar neexistând un fapt ilicit și nici un prejudiciu cauzat prin actele atacate nu se poate justifica nici raportul de cauzalitate.
În aceste condiții, intimata nu si-a dovedit nici un moment prejudiciul suferit prin actul de cesiune.
În motivarea sentinței nu se face nici o referire la aceste considerente în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea 31/1990 a societăților comerciale "creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociați lor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție".
Prin hotărârea a societății atacată prin promovarea opoziției, nu s-a făcut nici o modificare a actului constitutiv al societății, întrucât prin această hotărâre s-a modificat doar actul constitutiv al societății
Cu atât mai mult, intimata a solicitat anularea hotărârii -, dar cesiunea părților sociale deținute de în societatea Laf ost hotărâtă exclusiv și printr-o decizie distinctă de către acționarii, ca ulterior, în baza acestei ultime hotărâri să fie redactată hotărârea atacată, a Or, Hotărârea a societății nu a fost atacată de către intimată, intimata neavând nici un raport juridic și în consecință neavând calitatea de creditor al C nu se justifică nici interesul intimatei în promovarea opoziției față de hotărârea acestei societăți.
Prin concluziile scrise formulate, intimata B și-a menținut punctul de vedere exprimat pin întâmpinarea formulată în calea de atac a recursului precum și argumentele pe care și-a întemeiat și motivat acțiunea introductivă de instanță.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
În primul rând, prin recursul declarat de către pârâți, se solicită casarea sentinței tribunalului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în condițiile în care, deși acțiunea introductivă a fost întemeiată în drept pe prev. art. 61-62 din, judecata cererii s-a făcut la fond în ședință publică.
S-a mai arătat că principiul publicității ședinței de judecată cunoaște excepții, în situațiile expres prevăzute de lege, iar încălcarea dispozițiilor imperative privitoare la procedura de judecată în fața instantei este de natură a atrage nulitatea hotărârii pronunțate, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 Cod procedură civilă.
Curtea consideră că acest motiv de recurs nu poate fi reținut, întrucât modalitatea de judecată a unei cauze având ca obiect "opozitie hotărâre ", în ședință publică sau în cameră de consiliu atrage o sancțiune a nulitătii relative, iar nu absolute, nulitate care poate fi invocată numai de partea care pretinde că i s-a adus prin aceasta o vătămare și în măsura în care poate argumenta și demonstra vătămarea pricinuită.
Astfel, în mod corect, în analiza acestui aspect, al vătămării care ar fi putut fi pricinuită pârâtelor-recurente, reclamanta a relevat că ea nu există, antamând următoarele argumente:
- cauza a fost soluționată de către o instanță specializată, și anume Tribunalul Comercial Cluj, reprezentanții pârâților necontestând susținerile părții adverse, conform cărora la dezbateri nu a mai participat nicio altă persoană, datorită modului în care completul învestit a înțeles să gestioneze acest dosar;
- din prev. art. 720 indice 6 alin. 2 pr.civ. rezultă că regula în materie comercială este "camera de consiliu", "ședința publică" fiind excepția;
- părtile au fost asistate de avocati, care au exercitat o apărare calificată și profesională, nefiind invocată pe parcursul derulării judecătii în fond a cauzei ca vătămătoare mențiunea de "ședință publică" a ședinței de judecată, cuprinsă în încheierile termenelor anterioare, iar nu de "cameră de consiliu".
În acest context, Curtea achiesează la ideea conform căreia invocarea de către pârâți, în acest context, a acestui motiv de recurs nu s-a făcut cu bună-credință și cu respectarea prev. art. 129 alin. 1 și art. 723 pr.civ. fiind astfel aplicabile și disp. art. 108 alin. 4 pr.civ. scopul urmărit fiind specularea acestei erori, pentru ca în situatia în care "opozitia" s-ar admite să aibă motive, mai mult sau mai putin întemeiate, de recurs.
De asemenea, în mod corect se relevă de către reclamantă prin concluziile scrise faptul că atitudinea procesuală a recurenților-pârâți s-a demonstrat și în calea de atac a recursului, în care, deși cauza a fost menționată pe lista de ședință a "camerei de consiliu", dacă instanța nu întreba și nu insista asupra îndepărtării din sala de ședință a tuturor persoanelor care nu aveau legătură cu cauza, recurenții, prin reprezentanții lor legali, nu ar fi solicitat această măsură.
În concluzie, nesocotirea prev. art. 62 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 se constituie într-un motiv de nulitate relativă, conform art. 105 alin. 2 teza I și art. 108 alin. 2 și 3 pr.civ. iar în condițiile în care nu s-a dovedit vreo vătămare și, cu atât mai puțin, faptul că ea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, acest motiv de recurs este nefondat.
În al doilea rând, s-a relevat prin recurs că. este proprietarul tabular al imobilului înscris în nr. 2.535, care a fost adus ca aport în natură la capitalul său social de către fostul asociat - liber de orice sarcini și procese. Față de această stare de fapt, pârâții au apreciat că în măsura în care acest imobil ar fi fost urmărit de către intimate pentru realizarea unor creanțe împotriva, în evidențele de publicitate imobiliară ar fi trebuit să fie înscrisă cel puțin somația prevăzută de art. 497 Cod procedură civilă.
Curtea apreciază că acest motiv nu poate fi reținut, întrucât prejudiciul reclamantei este dovedit prin prisma faptului că este debitoare și față de A, fiind urmărită silit în dosarele execuționale nr. 104, 106, 107/2005 și nr. 51/2006, la data de 10.08.2007 creditoarea solicitând OCPI C - Biroului de cadastru și publicitate imobiliară G notarea în cartea funciară a somației din dosarele execuționale menționate, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 5.493 din 10.08.2007 ( 23 dosar fond). Faptul că ulterior această somație a fost radiată, tocmai din cauza faptului că a avut loc transferul de proprietate asupra imobilului între cele două societăți comerciale, nu poate fi interpretat în favoarea recurentelor, ci atestă tocmai conivența lor frauduloasă.
De asemenea, de reținut este că la data de 4 februarie 2008, intimata a solicitat executorului conexarea dosarelor proprii de executare la dosarele nr. 104, 106, 107/2005 și 51/2006 apartinând creditoarei, cerere solutionată favorabil de către organul de executare.
În acest context și indiferent de neregularitățile procedurale existente în dosarele execuționale, ca efect al conexării dosarelor de executare ale celor două creditoare, înscrierea somației din data de 25.07.2008 poate fi invocată în sprijinul apărărilor reclamantei.
De asemenea, este de menționat faptul că asupra imobilului înscris în CF 2535, la cererea creditoarei-interveniente, a fost întocmit un raport de evaluare încă din luna ianuarie 2008 ( 99 și urm. dosar fond).
Mai mult, dovada prejudiciului suferit de către reclamantă nu se rezumă numai la împrejurarea legată de modul în care a fost derulată procedura de executare silită, ci ea reiese din întreg contextul stării de fapt mai jos expuse și a relațiilor existente între pârâți.
Apoi, pârâta - - a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în susținerea cererii, întrucât ea nu are calitatea de creditoare a în susținerea acestor excepții, au fost invocate o serie de argumente a căror analiză necesită o detaliere a stării de fapt care a dus la promovarea prezentei acțiuni, după cum urmează:
La 14 ianuarie 2004 se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.002, în baza căruia - - a achiziționat de la vânzătoarea PROMOX, cantitatea totală de 3.832,13 tone porumb furajer, din totalul de 4000 tone convenit în contract, pentru care - - a achitat numai suma de 179.872,21 USD, din valoarea totală de 670.622,75 USD, a mărfii cumpărate. Conform contractului, plata trebuia făcută vânzătorului PROMOX Germania, prin transfer bancar.
De asemenea, la capitolul PLATA din acest contract, în alin. (2) se prevede că: "Plata va fi garantată de Cumpărător cu CEC-uri semnate de Cumpărător, emise de o bancă de prim din România, în favoarea firmei - -, care este comisionarul Vânzătorului în cadrul acestui contract. "
Reclamanta s-a prevalat de faptul că, fiind titulară al - urilor emise de pârâta-debitoare, - - a devenit creditorul acesteia în baza Legii nr.59/1934, în această materie obligațiile fiind întotdeauna autonome și independente de orice alt fapt sau act juridic.
Deși se invocă în recurs că reclamanta nu ar avea calitatea de creditoare a - -, întrucât cec-urile au fost emise nu ca instrumente de plată, ci ca instrumente de garantare, Curtea apreciază că aceste aspecte nu pot fi reținute, din cel puțin două considerente: ele au fost învestite cu formulă executorie de către Judecătoria Gherla, în baza prev. art. 373 indice 1 pr.civ. devenind astfel titluri executorii, iar toate opozițiile la executare promovate de către pârâtă au fost respinse în mod irevocabil.
Pe de altă parte, în doctrină s-a relevat că, chiar în situația în care titlul de plată a fost emis pentru garantare, beneficiarul îl poate încasa și el poate servi la demararea procedurilor execuționale, atunci când obligația garantată nu a fost executată.
Revenind la starea de fapt, Curtea reține că pentru garantarea plății, societatea - a emis 4 file CEC în favoarea comisionarului vânzătorului - și anume către societatea - din B, conform contractului de comision nr. 40/2003, după cum urmează:
- fila CEC /-, în valoare de 3.250.000.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 129/2004 al BEJ;
- fila CEC /-, în valoare de 4.756.894.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 154/2004 al BEJ;
- fila CEC /-, în valoare de 5.839.000.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 155/2004 al BEJ;
- fila CEC /-, în valoare de 5.996.500.000 ROL, care a stat la baza constituirii dosarului execuțional nr. 52/2006 al BEJ.
Ca atare, reclamanta -. a declanșat procedura de executare silită a debitoarei în virtutea realizării obligațiilor contractuale asumate față de PROMOX, în calitate de comisionar.
Prin recursul de către pârâți, se antamează faptul că rin p. notificarea din data de 23.11.2006 transmisă de PROMOX Germania către intimata-reclamantă, societatea germană a revocat contractul de comision din 2003 și a interzis intimatei inițierea, continuarea sau finalizarea oricărei proceduri de executare silită a societății, în baza filelor de CEC emise în temeiul contractului nr. 002/14.01.2004 ( 67-68 dosar fond). Această notificare este o dovadă în plus a faptului ca - - nu a avut niciodată calitatea de creditor al societății - -, neputându-se prevala de contractul de comision pentru a justifica demersurile abuzive și nelegale.
Curtea achiesează, în principiu, la poziția conform căreia revocarea mandatului constituie o manifestare de voință unilaterală și irevocabilă, în urma căreia a încetat calitatea de comisionar a reclamantei.
Nu pot fi însă ignorate susținerile acesteia conform cărora a dosarul cauzei au fost depuse copii de pe două înscrisuri care atestă calitatea de creditor față de debitoarea și poziția PROMOX față de executarea silită declanșată, respectiv notificarea din 19 aprilie 2007 transmisă de PROMOX către - -, din conținutul căreia se reține că se "declară completă și finală compensarea datoriei noastre de 727.411,78 EURO (461.193,12 EURO datorie și 266.218,6 EURO cheltuieli de executare) notificată dvs. prin adresa noastră nr.84/21.08.2006, iar în această situație suma împrumutată de către PROMOX în 2002, care a dat naștere garanției, va fi compensată în totalitate cu datoria -, inclusiv toate cheltuielile făcute în timpul executării".( 299 și urm. dosar recurs).
Această operațiune juridică de compensare, intervenită între comitent și comisionar este atestată și prin procesul-verbal al adunării generale a acționarilor PROMOX din 3 mai 2007, prin care " este de acord cu propunerea de soluționare menționată, inclusiv cu preluarea tuturor costurilor aferente. PROMOX și renunță la toate pretențiile reciproce" ( 303 dosar recurs).
Din conținutul acestor acte și a "addendum-ului" nr. 3/20.01.2004 la contractul de comision nr. 40/2003 ( 272 dosar recurs), rezultă că plata către furnizorul ucrainean a contravalorii porumbului livrat pârâtei - s-a realizat dintr-un împrumut acordat societății germane de către reclamantă, în calitate de acționar majoritar, în cursul anului 2002, "urmând ca suma să fie reîntregită după încasarea de la beneficiarul român".
Conform art. 4 din acest act adițional, - și-a asumat "riscul pentru neîncasarea sau încasarea cu întârziere a contravalorii mărfii, urmând ca obligația de restituire de către Promox a sumei din contractul de împrumut datat 28 octombrie 2002 să fie diminuată corespunzător", iar în cazul neplății prețului, Promox și-a rezervat "dreptul ca, la prima sa cerere, să compenseze drepturile de încasare ale contravalorii mărfii de la beneficiarul român cu obligația sa de restituire a sumei din creditul către -.".
Deși relațiile contractuale dintre comitent și comisionar nu au decurs conform clauzelor contractuale, fapt atestat de corespondența purtată între ei și de notificarea pe care se întemeiază acest motiv de recurs, din conținutul adresei expediate la data de 19 aprilie 2007, rezultă că ele s-au încheiat printr-o operațiune de compensare a prețului porumbului rămas neachitat cu creditul acordat de către reclamantă societății germane în anul 2002, în baza dreptului conferit comitentului de prev. art. 4 din actul adițional la contractul de comision.
Mai mult, în privința efectelor executării contractului de comision față de terți, art. 412 com. prevede că, de regulă, comisionarul răspunde față de comitent pentru încheierea actelor juridice cu terțul, iar nu și pentru executarea lor. Excepția este instituită prin prev. alin. 2 al aceluiași articol, conform căruia, în cazul în care în contract s-a stipulat o obligație de garantare a executării din partea comisionarului, ca în speța de față, acesta va fi ținut personal la executare.
Această convenție de garantare a solvabilității a fost asimilată, ca procedeu tehnic, cu fidejusiunea din dreptul civil, iar conform art. 1669 alin. 1 Cod civil, dacă fidejusorul a plătit datoria, el se poate întoarce împotriva debitorului șiaceasta chiar în situația în care a garantat fără știința lui, pe temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit, potrivit art. 1108 pct 3 și art. 1670 civil.
Or, în condițiile în care reclamanta a plătit datoria pârâtei, prin acceptarea compensării cu suma împrumutată vânzătorului, s-a subrogat în temeiul legii în drepturile lui, fără a fi nevoie de vreo notificare, întrucât mecanismul este altul decât al cesiunii de creanță și poate urmări cumpărătorul până la realizarea integrală a creanței, cuprinzând și cheltuielile de executare, conform art. 371 indice 5 pct. a pr.civ.
Așadar, după revocarea comisionului și până la data de 19 aprilie 2007, reclamanta a acționat în dosarele execuționale în temeiul gestiunii de afaceri, a cărei utilitate nu poate fi contestată și care, de altfel, a fost ratificată prin manifestarea de voință a vânzătorului, în sensul compensării datoriilor reciproce, iar după această dată s-a subrogat în drepturile lui, datorită faptului că a garantat executarea contractului de vânzare-cumpărare, putând continua executarea silită începută în calitate de comisionar.
În consecință, sunt nefondate susținerile din recurs conform cărora faptul că CEC-urile s-au emis în favoarea intimatei, nu-i conferă acesteia calitatea de titular a vreunei creanțe ce ar deține-o față de - -, - - având calitate procesuală activă, datorită împrejurărilor în care s-a ajuns ca cele două imobile aportate la capitalul social al - SRL să fie sustrase executării silite și să rămână sub controlul exclusiv al membrilor familiei.
În continuare, în susținerea recursului se relevă că na din condițiile opoziției o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide si exigibile, cerință neîndeplinită în speță, în sensul în care reclamanta ar fi început executarea silită a CEC-urilor, în contra stipulațiilor contractuale, conform celor mai sus redate, iar, în ceea ce privește dosarele execuționale nr. 129/2004, 154/2004 și 155/2004, executarea a fost finalizată, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 138/2007 pronunțată de Judecătoria Gherla.
Curtea nu contestă faptul că, în cursul executării, au fost recuperate creanțele ce au făcut obiectul dosarelor 129 și 154/2004, titlurile executorii executate (CEC-urile) fiind restituite debitorului și aflându-se în posesia pârâtei.
În ceea ce privește fila CEC /-, care a stat la baza constituirii dosarului nr. 155/2004, instanța constată că susținerile din recurs sunt nereale, întrucât creanța constatată a fost stinsă doar parțial, fapt atestat de procesul verbal de adjudecare încheiat în dosarul execuțional nr. 129/2004 în data de 22.12.2004, conform căruia din suma de 5.839.000.000 lei, din dosarul 155/2004, s-au achitat doar 1.877.433.500 lei, rămânând un rest de 3.961.566.500 lei ( 89 dosar fond).
Întrucât pârâta recurentă nu a făcut dovada faptului că acest act de executare ar fi fost desființat pe calea contestației la executare, el se impune părților implicate în prezenta procedură, cu semnificația și forța probantă a unui act autentic.
Instanța consideră că aceste aspecte nu sunt contrazise nici chiar de către sentința civilă nr. 138/2007 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosar nr. 2.102/2006 ( 260 și urm.), întrucât în dispozitivul acestei hotărâri se face referire doar la faptul că se constată încetată executarea silită prin plata debitului datorat, conform CEC-ului BE.312 -, care a constituit titlul executoriu doar pentru dosarul execuțional nr. 154/2004, iar nu și pentru dosarul 155/2004.
Ca atare, această hotărâre nu poate fi interpretată în sensul dorit de către debitoare, aceasta relevându-și, încă o dată, reaua-credință, importantă fiind, în opinia Curții, referirea la titlul executoriu, iar nu la numărul dosarului execuțional. Mai mult, datele din motivarea instanței de executare, în ceea ce privește suma pentru care s-a emis CEC-ul din dosarul ex. nr. 155/2004 nu corespund realității, ceea ce constituie un argument în plus în sensul în care s-a constatat doar o stingere parțială a creanței din acest dosar, poziție care coincide cu cea adoptată de către reclamantă și care este în concordanță cu procesul verbal de adjudecare.
Ca atare, nu pot fi reținute ca probe în sprijinul recursului nici celelalte înscrisuri depuse în probațiune la filele 145 și urm. din dosarul de recurs, respectiv copia filei din registrul executorului, prin care, în opinia pârâtei, se confirmă finalizarea executării din dosarul 155/2004, întrucât chiar din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că mențiunea din registrul general de dosare a fost făcută în urma comunicării sentinței 138/2007 a Judecătoriei Gherla, interpretarea dată de către C contrazicând poziția organului de executare și fiind în concordanță cu starea de fapt.
De altfel, chiar atitudinea executorului judecătoresc este oscilantă, în condițiile în care, prin somația din 01.10.2007, a stabilit în sarcina debitoarei - - suma de 1.073.347.28 RON, reprezentând debit, cheltuieli de executare, taxe judiciare etc, cuantum care nu se poate explica decât prin luarea în considerare și a restului rămas de executat din dosarul nr. 155/2004 ( 61 dosar fond).
Pe de altă parte, instanța ia act de neregularitățile existente în dosarele execuționale ale debitoarei - - și de poziția oscilantă a executorului judecătoresc, fără însă ca acestea să aibă impact asupra temeiniciei prezentei acțiuni sau să poată fi invocate, cu rea credință, în sprijinul apărărilor pârâtei, cu atât mai mult cu cât tribunalul nu a fost învestit cu o contestație la executare, astfel încât nici Curtea nu este ținută a se pronunța asupra probității profesionale a organului de executare sau asupra cuantumului exact pentru care este îndreptățită reclamanta - - să continue executarea debitoarei.
Esențial este doar că nu se poate nega, logic, existența unui rest de executat în dosarul nr. 155/2004, la care se adaugă cheltuielile constând în onorariu și taxe avansate de către creditor, suma exactă a acestora neinteresând în prezentul dosar, după cum sunt lipsite, de altfel, de relevanță și referirile la plângerile penale existente împotriva executorului și a prepusului reclamantei sau la urmărirea penală începută împotriva organului de executare.
În ceea ce privește dosarul execuțional nr. 52/2006, în recursul declarat se arată că întocmirea acestuia nu este legală, societatea pârâtă achitând direct societății PROMOX Germania în cursul anului 2004, suma de 179.997,21 USD ( echivalentul a 5.963.900.179 ROL la cursul BNR din ziua plății), conform extraselor de cont din data de 19.03.2004, din data de 11.06.2004 și din data de 12.08.2004.
Este adevărat că reclamanta a recunoscut plata acestei sume, însă nu este mai puțin adevărat că aceste aspecte nu trebuie deslușite în acest cadru procesual, în care nu contează cuantumul exact al creanței reclamantei, iar imputația plăților efectuate ar putea fi realizată numai în cadrul unei proceduri judiciare declanșate în legătură cu acest dosar execuțional, pârâta nefiind în măsură să depună la dosar vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi anulat titlul executoriu sau actele de executare, pe motiv că debitul ar fi fost stins.
În concluzie, Curtea consideră că sunt reale susținerile conform cărora creanța creditoarei - - este certă, lichidă si exigibilă față de debitoarea sa, - -, aceste aspecte fiind stabilite și prin hotărâri judecătorești, în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat.
Apoi, în susținerea excepțiilor de ordine publică invocate prin recurs, se relevă că, in dosarele execuționale acvirate la prezentul dosar, reiese în mod cert faptul că executarea silită efectuată de către executorul judecătoresc este perimată și, prin urmare, termenul general de prescripție a dreptului de creanță s-a împlinit înainte de introducerea acțiunii introductive. Deoarece de la data emiterii titlurilor executorii până în prezent au trecut mai mult 4 ani, dreptul de creanță este prescris, depunerea cererii de executare care s-a perimat, nefiind susceptibilă de a întrerupe prescripția.
Curtea consideră că cele relevate nu sunt reale, întrucât, deși principiile susținute sunt corecte, în principiu, ele ignoră faptul că termenul de prescripție a executării silte se întrerupe în cazurile prev. de art. 405 indice 2 alin. 1 pr.civ. iar de la data fiecărui act de executare, întocmit în baza prev. art. 389 alin. 3 pr.civ. începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
Astfel, dreptul de a cere executarea silită a sumei ce a rămas de recuperat de la pârâta - - nu s-a prescris până la data introducerii acțiunii principale, întrucât actul de adjudecare din data de 22.12.2004, prin care se atestă achitarea parțială a creanței din dosarul nr. 155/2004, a întrerupt termenul de prescripție, cu consecința curgerii unui nou termen de 3 ani, care a fost întrerupt, la rândul său, prin somația din 01.10.2007 a, emisă pentru suma de 1.073.347.28 RON, reprezentând debit, cheltuieli de executare, taxe judiciare etc, cuprinzând și creanța restantă din dosarul nr. 155/2004.
Mai mult, cererea de executare silită din dosarul 52/2006 a fost depusă în cursul lunii mai a anului 2006, fiind ulterior emisă somația din 1.10.2007, astfel încât dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris până la data de 20.02.2008, când a fost introdusă cererea principală.
Din această perspectivă, nu au relevanță susținerile privind modul nelegal în care a procedat executorul judecătoresc la conexarea dosarelor execuționale, efectul întreruptiv de prescripție al actelor de executare neputând fi negat.
În legătură cu același motiv de recurs, e mai precizează că dosarele execuționale care se află la executorul judecătoresc sunt dezinvestite, în condițiile în care au fost retrase titlurile executorii ale reclamantei.
Curtea apreciază că aceste aspecte nu au relevanță în economia cauzei, retragerea originalelor cec-urilor din dosarele execuționale fiind făcută în contextul în care acestea au fost predate altui executor și în care, anterior, a fost constatată starea de insolvabilitate și imposibilitatea continuării executării silite.
Ca atare, sunt nereale susținerile din recurs conform cărora prima instanță ar fi făcut complet abstracție de faptul că, în afară de fila CEC, nr. -, nu a mai invocat, prezentat sau depus la dosarul cauzei absolut nici un alt titlu, acest lucru fiind contrazis de înscrisurile depuse în probațiune pe parcursul derulării judecății și, în consecință, tribunalul a reținut, în mod total justificat, existența unei creanțe împotriva, calitatea de creditor a și, implicit, interesul acestei societăți în promovarea și susținerea opoziției.
Apoi, prin recursul declarat, pârâții au mai criticat și faptul că prima instanță a reținut, contrar evidenței, că, prin ieșirea imobilului din patrimoniul, această societate nu mai detine bunuri urmăribile, fapt ce o împiedică pe intimata să-și realizeze creanța.
În privința acestor aspecte, pârâții au apreciat că această teză este falsă, întrucât deține suficiente bunuri imobile urmăribile, astfel încât să își poată realiza pretinsa sa creanță.
În speță, de reținut este că situația patrimonială a debitoarei, care a dus la imposibilitatea recuperării creanței reclamantei, până în prezent, a fost dovedită prin probațiunea administrată, după cum urmează:
- prin hotărârea nr. 3 din data de 15 februarie 2007 a -, s-a decis participarea acesteia cu aporturi în natură la capitalul social al unor societăți deja înființate sau care vor fi înființate ulterior, fiind enumerate un număr de 14 imobile;
- prin otărârea nr.2 din data de 16 aprilie 2007 -, s-a decis diminuarea capitalului social cu suma de 840.125 lei, prin retragerea din capitalul social a unui activ, constând în teren situat în C-N, cu supraedificatele înscrise în CF nr.30361 C-N sub A2, cu nr. top 15872/1, 15873/2/1.
- din probele depuse la dosarul cauzei rezultă, de asemenea, că debitoarea are datorii și față de alți creditori care o execută silit, printre care și creditori bugetari, din informațiile publice ale DGFP C rezultând că, la sfârșitul semestrului 1 al anului 2008, debitoarea - - se menține între primii 10 datornici la bugetul asigurărilor pentru șomaj, asigurări de sănătate și asigurări sociale;
- în extrasul ONRC depus ca probă la dosar se face mențiunea că pârâta s-a aflat sub incidența Legii nr.85/2006 și că bilanțul anual este nedepus la registrul comerțului pe anul 2006;
Din cele mai sus expuse, rezultă cu claritate că înstrăinarea imobilelor a fost făcută în vederea sustragerii lor de la executarea silită, iar la momentul promovării acțiunii, pârâta nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unor bunuri ce ar putea fi valorificate pentru recuperarea creanțelor, prejudiciul suferit fiind astfel evident.
De asemenea, din analiza dosarelor execuționale rezultă că cele două creditoare au depus toate diligențele în vederea realizării creanțelor lor, iar imobilele în litigiu erau, la momentul respectiv, singurele care mai puteau fi executate.
La dosarul cauzei au fost depuse de către pârâtă extrase CF ale altor imobile (156 și urm. dosar recurs), însă acestea nu fac dovada inexistenței vreunui prejudiciu creat reclamantei, întrucât ele nu sunt actualizate, intimata relevând că există, la momentul actual, notate sarcini care fac improbabilă, sau chiar imposibilă, recuperarea creanței sale, aspecte care nu au fost contestate, astfel încât demersurile întreprinse de către executorul judecătoresc pe lângă autorități, în vederea identificării unor bunuri ce sunt proprietatea debitoarei și pot fi valorificate au rămas fără rezultat.
De asemenea, din dosarele execuționale rezultă că situația juridică a terenului din nu este clară, existând pe rolul instanțelor un litigiu legat de dreptul de proprietate asupra acestuia.
Ca atare, sunt pertinente afirmațiile creditoarei legate de faptul că ultimele bunuri a căror executare ar fi dus, cu certitudine, la recuperarea creanței reclamantei, au fost înstrăinate în mod fraudulos de însăși debitoare și sunt cele înscrise în CF 2535 și 2537; mai mult, asupra lor, în calitate de creditoare, intervenienta a solicitat efectuarea unei expertize evaluatorii, în luna ianuarie 2008, valoarea rezultată fiind de 13 ori mai mare decât cea la care s-a făcut evaluarea aportului în natură.
Legat de aceleași aspecte, prin recursul declarat s-a subliniat și faptul că opoziția, astfel cum este reglementată prin art. 62 din Legea 31/1990, este o veritabilă acțiune în răspundere civilă delictuală, astfel că intimata trebuie să facă dovada prejudiciului suferit, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui ce l-a cauzat.
În susținerea acestui motiv de recurs, s-a relevat că, față de cele anterior expuse și având în vedere că la data la care intimata a introdus opoziția, aceasta nu avea o creanța față de societatea pârâtă, creanța fiind stinsă prin plată, nu se justifică un prejudiciu care să-i fi fost cauzat, astfel încât, actul de cesiune nu constituie un act ilicit din partea societății și nici nu a fost făcut în detrimentul creditorilor.
Curtea urmează a respinge aceste susțineri, întrucât, raportat la toate cele mai sus expuse, rezultă și că terenurile aduse ca aport social în SRL-ul membrilor familiei administratorului debitoarei, au fost subevaluate, raportat la valoarea cuprinsă în raportul de evaluare întocmit pe parcursul executării silite, nefăcându-se dovada că cesionarea părților sociale la valoare nu ar fi fictivă, suma de bani nefiind achitată de cesionarul și încasată de
Există, în egală măsură, și fapta ilicită a celor două pârâte-societăți comerciale, în condițiile în care ele au acționat concertat, în vederea fraudării intereselor creditorilor, conivența lor frauduloasă fiind pe deplin dovedită.
În acest sens, cu titlu de exemplu, Curtea consideră că trebuie menționată împrejurarea că, în urma probatoriului administrat în recurs, recurentele-pârâte nu au fost în măsură să depună convocatorul adunării și procesul-verbal al ședinței, neexistând astfel de înscrisuri nici în privința hotărârii pe care, anterior cesiunii părților sociale ale - -, acționarii acesteia ar fi trebuit să o adopte în acest sens.
În fapt, acțiunea concertată a pârâtelor s-a materializat în următoarele acte: prin hotărârea AGA nr. 1 din data de 15 februarie 2007 a - -, publicată în Monitorul Oficial nr.1369 din 3 mai 2007, s-a decis înstrăinarea imobilelor aparținând pârâtei de rândul II, înscrise în CF 2535 și 2537, prin aducerea lor ca aport în natură la capitalul social al pârâtei de rând I; prin hotărârea AGA nr. 2 din 18 aprilie 2007, - SRL publicată în Monitorul Oficial nr.1974 din 3 iulie 2007, a fost cooptată, în calitate de asociat, - -; prin hotărârea AGA nr.1 din 25 aprilie 2007 a - SRL publicată în Monitorul Oficial nr.124 din 10 ianuarie 2008, - -, în calitate de acționar majoritar, și-a cesionat părțile sociale astfel obținute unor persoane fizice, membrii ai familiei administratorului unic al pârâtei de rând II.
Ca atare, actele ilicite constau în aducerea ca aport social a bunurilor din patrimoniul - în cel al SRL, urmat de înstrăinarea rapidă a acestora către societatea cu răspundere limitată, prin cesionarea de către mamă către propriii copii a părților sociale ale - către SRL, cu acest prilej pârâta de rând II ieșind definitiv din SRL, iar ele au condus cu certitudine la micșorarea patrimoniului debitoarei.
Ambele părți, prin membrii lor de familie, au cunoscut că actele de înstrăinare au fost făcute tocmai pentru împiedicarea creditorilor în executarea creanței și au urmărit cu bună știință conservarea patrimoniului debitoarei, cu atât mai mult cu cât prețul cesiunii a fost unul cu mult sub valoarea de piață a imobilelor.
Prin aceste manevre frauduloase, s-au diminuat considerabil, dacă nu chiar s-au neutralizat, șansele reclamantei de a-și recupera creanța, în timp ce era executată silit, fiind dovedită complicitatea la fraudă și reaua credință a - SRL, care este ținută, de asemenea, să răspundă solidar, în baza art.998 civ.
În concluzie, are calitate și interes în promovarea unei astfel de cererii introductive de instanță, în calitate de creditoare a pârâtei C, intenția sa fiind aceea de conservare a patrimoniului debitoarei și de recuperare a creanței deținute împotriva acesteia, pentru care s-a început executarea silită.
În acest context, se justifică "opoziția la Hotărârea " prin care debitoarea, de conivență cu ceilalți pârâți, subevaluând un bun asupra căruia reclamanta are pornită executarea silită imobiliară, l nstrăinează, tocmai pentru a zădărnici executarea silită.
De asemenea, nu are nicio relevanță faptul că, la momentul actual, bunurile se află în patrimoniul - SRL, cu privire la care reclamanta nu deține titlu executoriu, întrucât prezenta cauză are ca obiect obligarea pe cale judecătorească a debitoarei C să rămână asociat în cadrul pârâtei C și nicidecum executarea silită a bunurilor imobile aportate, așa cum se dorește a se crea impresia de către recurente.
Interesul reclamantei pentru susținerea prezentului demers judiciar este relevat și de împrejurarea că aceasta a arătat că dorește să prevină situatia în care recurenta ar înstrăina aceste imobile sau ar contracta o datorie garantată cu ele, care sunt, aparent, proprietatea sa; în acest caz, nu ar mai putea demonstra frauda intereselor sale de creditor, deoarece recurenta nu este debitoarea sa, iar debitoarea nu mai este asociat în cadrul societății.
În plus, în susținerea soluției de respingere a recursului pârâților, în baza prev. art. 312 pr.civ. cu consecința menținerii în întregime a soluției primei instanțe, Curtea a apreciat și că nu poate fi susținută teza conform căreia reclamanta ar fi trebuit să apeleze la prev. art. 132 din, întrucât achiesează la poziția tribunalului conform căreia creditorii pot formula acțiune în constatarea nulității absolute ori de câte ori justifică un interes, dar pot face și opoziție împotriva acelor hotărâri care-i prejudiciază, având în vedere că există hotărâri legale sau conforme cu actul constitutiv, cu privire la care nu pot fi invocate motive de nulitate absolută, dar care, totuși, prejudiciază terții.
De asemenea, instanța va lua act de faptul că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, și - împotriva sentinței civile nr. 1.162 din 26 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - AL - - -
Red.
Dact./2 ex./9.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Simona Hajjar, Mirela Budiu
