Opoziție la executare. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 411/R-COM
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata SC SRL cu sediul în B,-, Sector 4, împotriva deciziei nr.4/A-C/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare, reprezentată de cu sediul în T,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4, 00 lei achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Sectorului 4 B și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin decizia nr.4/A-C din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Comercial Argeș, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de SC SRL și a fost respins apelul formulat de aceasta ca tardiv formulat, intimată fiind.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că prin sentința comercială nr.35 din 30.07.2008 a Judecătoriei Topolovenia fost admisă excepția nulității avalului, a fost anulat avalul emis pentru biletele la ordin emise de SC SRL în favoarea SC SRL pentru biletul la ordin emis la 4 decembrie 2002, pentru suma de 223.185 Euro, scadent la 25.01.2007, pentru biletul la ordin emis la 31.03.2005, pentru suma de 113.102 Euro, scadent la 25.01.2007, pentru biletul la ordin emis la 31.03.2005, pentru suma de 241.697, scadent la 25.01.2007; au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul nr.53/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc -; sub motiv că a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC SRL, anularea somației emise la 28.05.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc - și anularea avalului emis pentru cele 3 bilete la ordin, invocându-se faptul că avalul este nul, fiind semnat, în calitate de administrator al societății emitente, de și nu în nume propriu.
Tribunalul a mai constatat că judecătoria a reținut nulitatea avalului, întrucât cambia și biletul la ordin pot fi folosite numai de comercianți, iar nu are această calitate.
De asemenea,tribunalula constatat că la 18 august 2008 SC SRL a declarat apel împotriva sentinței comercială nr.35/30.07.2008, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Verificând respectarea termenului de depunere a apelului,tribunalula pus în discuția părților excepția de tardivitate a declarării apelului.
De asemenea,tribunalula mai constatat că după rămânerea în pronunțare pe excepția de tardivitate arătată mai sus, apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, iar pentru verificarea acestei cereri a fost repusă cauza pe rol.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că în motivarea cererii de repunere pe rol s-a invocat faptul că sentința primei instanțe a fost pronunțată la 30.07.2008 și înainte de expirarea termenului de apel calculat de la pronunțarea acesteia, la 5.08.2008 a fost comunicată hotărârea motivată, în hotărâre menționându-se că termenul de apel curge de la comunicare derutând-o astfel pe apelantă cu privire la momentul de la care se calculează termenul de declarare a apelului.
Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a apelului,tribunalula constatat că aceasta este neîntemeiată.
S-a reținut că, potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934, modificată prin OG nr.39/2008, hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare și că eroarea în care s-a aflat apelanta nu este o cauză temeinică care să justifice repunerea în termenul de declarare a apelului în sensul art.19 din Decretul nr.167/1958 și art.103 Cod pr.civilă.
În consecință, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Cu privire la excepția de tardivitate a declarării apelului, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934, termenul de apel este de 15 zile de la pronunțare.
Cum, în speță, acest termen se împlinea la 15 august 2008, iar apelanții au depus la Oficiul Poștal apelul la 18 august 2008, tribunalul a constatat că apelul este tardiv declarat și a decis respingerea acestuia pentru motivul arătat.
La 5 ianuarie 2009, SC SRL Bad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Se susține că instanța de apel nu a făcut nicio referire la apărarea acesteia prin care a solicitat să se constate că termenul de apel curge de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțarea ei.
În realitate, susține recurenta, termenul de declarare a apelului curge de la comunicarea sentinței și nu de la pronunțare. În acest sens se arată că pe site-ul legislativ al Camerei Deputaților, unde este postată și Legea nr.58/1934, nu există nicio prevedere referitoare la atacarea sentinței prin care a fost soluționată opoziția, ceea ce conduce la concluzia că se aplică dreptul comun și că actul normativ afișat pe site-ul arătat este cel oficial.
Se mai arată, de asemenea, că niciunul din actele normative care au modificat Legea nr.58/1934 nu prevede momentul de la care curge termenul de declarare a apelului.
În concluzie, susține recurenta, termenul de apel împotriva hotărârii prin care a fost soluționată opoziția la executarea biletului la ordin curge de la comunicarea acesteia.
2. Greșit instanța de apel nu a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Se arată că mențiunea făcută în hotărârea primei instanțe, privind curgerea termenului de declarare a apelului de la comunicare, este un motiv justificat de admitere a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului.
În susținerea recursului au fost depuse mai multe copii de pe actele normative referitoare la Legea nr.58/1934.
La 18 martie 2009, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
Este adevărat că instanța de apel nu a analizat în mod expres teza apelantei prin care aceasta susținea că termenul de apel curge de la comunicare. Ea a făcut-o însă implicit reținând că textul oficial al art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934 este cel în al cărui cuprins se prevede că termenul de apel curge de la pronunțare.
Verificând argumentele recurentei prin care susține că, în realitate, termenul de apel curge de la comunicare, curtea constată că site-ul legislativ al Camerei Deputaților nu constituie sursa originală a legislației României. Singura instituție acreditată să publice textele oficiale ale legislației României este Monitorul Oficial.
Așa fiind, invocarea capturii de site-ul arătat nu constituie un argument convingător pentru a se reține că, în realitate, textul art.62 din Legea nr.58/1934 nu ar prevede termenul de la care curge calea de atac.
Pe de altă parte captura de pe un site nu conferă caracterul de autenticitate, întrucât pe astfel de capturi se pot face oricând intervenții în text.
În consecință, înscrisul depus de recurentă la dosar, invocat ca fiind captură de pe site-ul Camerei Deputaților, nu are valoare juridică, cu atât mai mult cu cât el nu poate fi verificat căci pe site-ul arătat nu a fost găsită legea invocată de recurentă. Mai mult, pe acest site se menționează că documentele nu au un caracter oficial. În concluzie captura invocată de recurentă nu poate fi reținută ca fiind textul de lege oficial.
Cu privire la argumentul că prin actele normative ulterioare Legii nr.58/1934, nu se face nicio precizare relativă la momentul de la care curge termenul de declarare a apelului, așa cum susține recurentul.
Curtea constată că, prin enumerarea actelor normative ce au modificat Legea nr.58/1934, nu se aduce niciun argument prin care să fie susținută teza recurentei. A contrario, din argumentele recurentei se poate trage concluzia că în textul inițial al Monitorului Oficial din anul 1934 a fost prevăzută calea de atac și că momentul de la care curge termenul de declarare a apelului este cel al pronunțării hotărârii.
Curtea conchide că, încă de la momentul apariției legii arătate și până astăzi, textul art.62 din Legea nr.58/1934 a prevăzut că apelul împotriva hotărârii prin care a fost soluționată opoziția, curge de la pronunțare.
Acest text, art.62 alin.3 din Legea nr.58/1934 potrivit căruia hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare figurează în toate programele legislative.
În concluzie, tribunalul a reținut corect că apelanta a declarat tardiv apelul prin faptul că aceasta a calculat termenul de declarare a apelului începând cu momentul de la care a fost comunicată hotărârea și nu de la momentul pronunțării, așa cum era corect.
2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă.
Verificând existența unui motiv temeinic pentru repunerea în termenul de declarare a apelului, curtea constată că tribunalul a reținut corect că apelanții nu pot să invoce mențiunea greșită din hotărârea primei instanțe privind curgerea termenului de declarare a apelului de la comunicare.
Curtea consideră că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și că, în speță, nu se pune problema unei interpretări a legii, care ar putea să justifice un motiv scuzabil de necunoaștere a legii, ci doar de citire a legii, întrucât în textul art.62 din Legea nr.58/1934 se prevede expres că termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
În concluzie, se va respinge și această critică ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata SC SRL cu sediul în B,-, Sector 4, împotriva deciziei nr.4/A-C/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, reprezentată de cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
05.05.2009
Red.DV
EM/2 ex.
Jud.apel.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
