Opoziție la executare. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 633
Ședința publică de la 05 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr. 1991/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, avocat pentru pârâta intimată - -, avocat pentru reclamantul recurent, lipsă fiind pârâtul intimat Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul pârâtei intimate depune la dosar Convocator al - -, Procesul-verbal al din 03.03.2007, adresă din partea - SRL, Notă din partea Cabinetului individual de expertiză contabilă, audit financiar și evaluări " " și Registrul acționarilor datat 20 septembrie 2008.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, adresă de la Înalta Curte de Casație și Justiție, adresă din partea depozitarului central, Hotărârea nr.2/22.12.2003, Programul de distribuire a acțiunilor și Încheierea din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Solicită suspendarea cauzei conform art.244 pct.1 pr.civ.
Avocat arată că instanța s-a pronunțat pe cererea de suspendare, nefiind vizată în cauză plângerea penală și solicită așadar, respingerea acestei cereri.
Susține faptul că opoziția este la îndemâna creditorilor, însă acțiunea în anularea hotărârii AGA a fost pornită la un an și J după introducerea cererii de opoziție la divizare.
Avocat arată că la din 03.03.2007 au fost prezenți și au semnat doar 2 acționari și, recurentul nu a fost prezent și nu a semnat, astfel că s-a comis un fals.
Mandatarul - - solicită să se aprecieze că, în realitate este vorba de două acțiuni: acțiunea principală introdusă de - - care este admisibilă și cererea de intervenție formulată de, care este tardivă, asupra cărora instanța ar trebui să se pronunțe.
Mandatarul reclamantului recurent depune la dosar Hotărârea de divizare nr.1/03.03.2007.
Mandatarul pârâtei intimate arată că prin divizarea - Sa a rezultat - SRL, care este societatea recurentului.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de suspendare și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, întrucât la data judecării acesteia reclamantul a fost lipsit de apărare, apărătorul ales fiind în concediu, iar dacă se trece peste aceasta, solicită admiterea cererii de opoziție la divizare.
Învederează instanței că proiectul de divizare a fost întocmit în fals, în act s-a trecut 30%, când de fapt recurentul deținea 62 %, numărul de acțiuni este trecut greșit, producându-se astfel un prejudiciu iremediabil.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului.
Reiterează faptul că există două acțiuni: - - formulează opoziție prin, însă conform art. 243 alin.1 din Legea nr.31/1990 numai creditorii societății au calitate de a face opoziție la divizare. În aceste condiții, - - nu are calitate procesuală activă, fiind chiar societatea care s-a divizat, astfel că acțiunea acesteia este inadmisibilă.
Nici nu mai putea să introducă cerere de intervenție, față de data publicării în Monitorul Oficial al României - 14.11.2007, aceasta fiind tardivă.
Celelalte acțiuni promovate nu sunt de competența curții de apel.
Susține că reclamantul recurent a fost prezent la dizolvare, a semnat și și-a trecut bunurile în - SRL, fiind astfel vorba de rea intenție. Legalitatea hotărârii de dizolvare nu poate fi antamată în prezentul dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința comercială nr. 1991/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins opoziția formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - - D și ORC A, prin care a solicitat suspendarea executării divizării societății până când aceasta va face dovada plății datoriilor.
Prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea cererii de intervenție formulate de către aceeași persoană prin care a solicitat anularea Hotărârii nr.1/3 martie 2007 și a proceselor-verbale din 3 martie și 5 martie 2007.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul, în calitatea sa de asociat și administrator al societății supusă divizării, nu a probat în niciun fel, în contextul art. 61 din Legea nr.31/1990, în ce fel este prejudiciat, el personal ori o altă persoană, prin actul de divizare, posibilitatea cam în viitor, societatea să aibă unele datorii, nefiind relevantă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că la data judecării cauzei a fost lipsit de apărare, instanța respingând în mod nejustificat o cerere de amânare formulată de reprezentantul său legal, care era în concediu.
Pe fondul cauzei, se solicită a se avea în vedere că respectivul proiect de divizare, atacat prin prezenta opoziție, îi încalcă drepturile societare, fiind avute în vedere niște cote procentuale contrare cu realitatea, reclamantul fiind vădit prejudiciat prin faptul că proiectul nu a fost întocmit conform cu acțiunile pe care le deține în societate, respectiv 62% din totalul acțiunilor. În acest context se susține inclusiv faptul că se impunea judecarea împreună a prezentei cereri cu cererea de intervenție.
P e de altă parte, se susține că însăși divizarea societății este contrară intereselor sale față de împrejurarea că pe rolul instanțelor judecătorești există numeroase acțiuni având ca obiect unele acte ale societății apreciate ca fiind înfăptuite cu încălcarea legilor în vigoare și cu încălcarea drepturilor sale de acționar.
Prin întâmpinare, - "" - solicită respingerea recursului în condițiile în care reclamantul nu are calitate de a reprezenta societatea nici în cererea de opoziție și nici în cererea de intervenție care a fost disjunsă. De altfel, se apreciază că inclusiv această din urmă cerere are natura unei cereri de opoziție, ambele fiind tardiv formulate față de dispozițiile art.62 din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, se apreciază că reclamantul a fost de acord atât cu divizarea cât și cu proiectul de divizare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele:
Sub un prim aspect, nu se poate susține că reclamantului i-a fost încălcat, în primă instanță dreptul la apărare în condițiile în care a avut cunoștință despre acest proces, pe care, de altfel, l-a și provocat, în calitate de reclamant și de intervenient, pe parcursul procesului, de peste 6 luni de zile, în mod efectiv a putut depune actele necesare și a putut formula toate cererile și apărările specifice. În aceste condiții, faptul că a lipsit la termenul la care cauza s-a dezbătut în fond este fără relevanță, mai ales că, cu acea ocazie, nu s-au relevat aspecte noi, necunoscute în cauză.
Soluția este, de altfel, în concordanță și cu textul art.312 alin.5 teza a II-a pr.civ. potrivit cu care casarea unei hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lipsa părții la judecată este posibilă doar în situația în care aceasta nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, ceea ce, așa cum se observă, nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în mod întemeiat, prima instanță a respins cererea de amânare formulată de reclamant, prin mandatarul său, dat fiind, pe de o parte, caracterul urgent al cererii, dedus din dispozițiile art.60 și următoarele ale Legii nr.31/1990 aplicabile în cauză, cât și faptul că motivul invocat în cerere, respectiv că avocatul ales al intervenientului este în concediu legal, era neîntemeiat, în condițiile în care nu poate constitui un motiv de împiedicare obiectivă de a participa la proces.
În al doilea rând, în condițiile în care - "" -, în calitate de pârâtă, pe care reclamantul pretinde că o reprezintă în calitate de reclamantă în cererea de opoziție, îi contestă această calitate, reclamantul era obligat să facă dovada contrară, respectiv că la data formulării cererii de opoziție, adică la 7.12.2007, avea puterile de reprezentare necesare, lucru pe care, însă nu l-a dovedit. Dimpotrivă, din datele furnizate de ORC H, la data de 8.11.2007 (fila 29) și 13.02.2008 (fila 31) rezultă că o altă persoană deținea puterile de administrare, ceea ce face ca cererea formulată de reclamantul în numele - "" - să fie făcută de o persoană fără calitate.
Pe de altă parte, chiar dacă - "" - putea fi reprezentată în cauză de, societatea dobândind astfel calitate procesuală activă, ea nu putea justifica un interes în promovarea cererii de opoziție, întrucât o astfel de cerere se promovează, potrivit art. 243 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, de către un eventual creditor împotriva societății supusă divizării și nu de către această din urmă societate împotriva aceleiași societăți.
În al treilea rând, se constată că, într-adevăr, la data de 3.06.2008 (fila 44) a formulat cerere de opoziție în nume propriu, cât și o cerere de anulare a Hotărârii nr. 1/03.03.2007 și a Procesului-verbal din 03.03.2007 și 5.03.2007, aceasta din urmă disjunsă prin hotărârea atacată.
Cât privește cererea de opoziție a intervenientului, în mod întemeiat s-a apreciat de către prima instanță că intervenientul nu a făcut dovada că deține împotriva societății pârâte o creanță în sensul art. 243 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care să fie anterioară datei publicării proiectului de divizare.
Potrivit alin. 1 al art. 243 din lege, creditorul care, în temeiul alin.2 al aceluiași articol, poate formula o atare opoziție, trebuie să fi luat parte la divizare în această calitate, de creditor al societății, ceea ce în mod evident, interveninetul nu a dovedit în cauză, calitatea sa de acționar al societății nefiind de natură să-i confere o atare calitate.
De altfel, tocmai în legătură cu calitatea sa de acționar al societății, cu privire la numărul de acțiuni deținute, reclamantul a investit instanța prin cererea de anulare a Hotărârii din 03.03.2007, așa încât, cu atât mai mult nu poate invoca o creanță în sensul avut în vedere de art. 243 alin.1 și 2 din lege.
O atare creanță, care ar putea rezulta din calitatea sa de acționar al societății pârâte, este doar eventuală și valorificabilă doar în contextul dispozițiilor art. 252 și următoarele din Legea nr. 31/1990 republicată privitoare la lichidarea societății.
Cum toate celelalte chestiuni privitoare la numărul de acțiuni deținute de intervenient și în legătură cu condițiile de reprezentativitate ale societății la momentul adoptării hotărârii de dizolvare și divizare din data de 3.03.2007 au fost disjunse de prezenta opoziție, urmează a fi examinate în dosarul nou format în acest sens, aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-.
Dat fiind caracterul urgent al cererii de opoziție la proiectul de dizolvare a unei societăți comerciale, posibil de formulat în contextul art. 243 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată, în mod întemeiat prima instanță a disjuns această cerere de aceea privitoare la anularea hotărârii și a actelor aferente adoptată la 03.03.2007.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr. 1991/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/05.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Marius Irimie, Gilica Popescu
