Opoziție la executare. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 500/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.669
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul, în contradictoriu cu intimata SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.289/7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin avocat depune întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului.
Recurentul prin avocat solicită un termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, lasă cauza la ordine pentru a da posibilitate recurentului să ia cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei, recurentul prin avocat depune dovada completării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă acțiunea ca rămasă fără obiect, luând act că pârâta a achiesat la pretențiile reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca lipsit de interes în principal, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată, învederând că nu contează soluția ce se va pronunța, admiterea recursului ar fi lipsit de utilitate, intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât atât respingerea proiectului de divizare de către AGA precum și achitarea integrală a creanței au survenit înainte de prima zi de înfățișare, fără ca intimata să fie pusă în întârziere.
Recurentul prin avocat solicită respingerea excepției lipsei de interes deoarece instanța de fond s-a pronunțat pe fondul cauzei, a respins opoziția și a constatat că debitul a fost achitat, intimata este cea care a respins proiectul de divizare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 289 din 7.01.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată că pârâtă în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat opoziție cu privire la Proiectul de al SC SRL, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 5182 din 22.09.2008, Partea a IV a, arătând că a fost acționar al societății dar prin procedurile de majorare și reorganizare repetate la care a fost supusă SRL a fost înlăturat din societate.
În august 2007 AGA SRL a decis majorarea capitalului social al societății, reclamantul subscriind, în calitate de acționar, pentru acțiunile ce-i reveneau în procedura de majorare, corespunzător deținerii din capitalul social. Odată cu subscrierea a și plătit integral suma datorată pentru acțiunile subscrise.
Petentul a mai arătat că nu i-a fost validată subscrierea decât în parte, nefiindu-i restituită suma corespunzătoare acțiunilor pentru care nu s-a validat subscrierea și, în consecință, societatea îi datorează aproximativ 20.000 lei, suma exactă neputând fi precizată deoarece nu i s-a comunicat niciodată numărul corect al acțiunilor ce s-au înapoiat în urma subscrierii la majorarea capitalului social.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea opoziției ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată, față de faptul că nu se mai află în divizare și că datoria societății către reclamant a fost deja achitată.
Instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtei cu privire la inadmisibilitatea cererii urmează a fi apreciate ca argumente de fond și nu ca excepție, deoarece vizează motive ce conduc la respingerea pe fond a acțiunii.
A mai reținut instanța de fond că prin AGA SC SRL din 24.12.2008 s-a hotărât respingerea Proiectului de contestat de petentul reclamant, renunțându-se la cererea de înscriere mențiuni nr. -/31.10.2008 privitoare la divizare ca și la cererile de înregistrare a celor două societăți beneficiare, dosarul de pe rolul fiind suspendat și ca atare, temeiul articolului 243 din Legea nr.31/1990 invocat de reclamant nu mai subzistă.
Instanța de fond a mai constatat, în baza actului depus la fila 19 de către pârâtă că, prin ordin de plată, s-a achitat reclamantului suma reprezentând partea din valoarea vărsată de acesta în cadrul majorării de capital social și care nu a fost folosită de pârâtă pentru această majorare.
Instanța de fond a constatat astfel ca fiind stinsă creanța, a dispărut și temeiul opoziției petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oponentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care acțiunea sa să fie respinsă ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 24.02.2009.
În motivarea recursului recurentul a arătat că opoziția nu trebuia respinsă ca nefondată, ci ca rămasă fără obiect, întrucât obiectul cauzei, respectiv proiectul de divizare nu mai exista, fiind respins, respingere care a venit din partea pârâtei care a achiesat la pretențiile sale, motiv pentru care recurentul nu datorează cheltuieli de judecată, ci pârâta a fost cea care a provocat efectuarea cheltuielilor de judecată prin adoptarea proiectului de divizare și tot ea este cea care le-a pus capăt (și procesului prin respingerea proiectului).
Aceste aspecte nu au fost corect reținute de către instanța de fond care, în mod greșit, a respins acțiunea ca neîntemeiată, intrând pe fondul cauzei și însușindu-și eronat apărarea pârâtei în sensul că respingerea proiectului de divizare face ca acțiunea să fie inadmisibilitatea sau respinsă ca neîntemeiată. În realitate, opoziția nu mai avea obiect asupra căruia să se pronunțe instanța de fond.
Din acest motiv, a susținut recurentul, s-a efectuat o greșită judecată asupra fondului, instanța reținând că pârâta a achitat creanța în întregime, când, în realitate, creanța a fost achitată parțial, pârâta refuzând să comunice care este numărul de acțiuni deținut de către recurent, iar instanța de fond nu a lămurit acest aspect, situație în care nu se cunoaște care parte din suma subscrisă este plătită pentru majorare și care este plătită în plus, nedatorat.
Și dezlegarea dată de către instanța de fond cu privire la cheltuieli de judecată este neîntemeiată, a mai arătat recurentul, deoarece cea care a provocat acest proces prin promovarea unui proiect de divizare viciat, pentru ca ulterior, tot ea să îl respingă, achiesând astfel la pretențiile recurentului, este pârâta intimată.
Pârâta a efectuat această operațiune de restructurare în mod neîntemeiat, a susținut recurentul, cu scopul de a pierde urma subscrierilor efectuate cu ocazia majorărilor de capital din 2007 până în prezent și pentru a se eschiva de la plata creanțelor, divizarea în cauză, fiind doar o verigă din cele 43 de operațiuni desfășurate în numai 1 an cu SC SA și cu derivatele ei, soldate cu înlăturarea micilor acționari cărora li s-a aplicat "metoda acordeonului". Aceasta înseamnă că pârâta, prin extensii (majorări și fuziuni) a redus ponderea micilor acționari în capitalul social, iar prin compresii (divizări) consecutive au fost distribuiți în societăți beneficiare cu active neprofitabile sau de tip financiar (profitul obținut prin dobânda lunară este mic).
În acest timp, mai arată recurentul, fondul cipriot - a rămas în societatea inițială, SC SA, cu o pondere de 99% și cu toate activele profitabile (magazine universale, sedii de firme din centrul marilor orașe, reședințe de județ, pentru care profitul sub forma chiriei lunare este de peste 1.000 euro /) în valoare de peste 300.000.000 lei.
Intimata pârâtă SC SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a susținut că recursul este lipsit de interes pentru că este lipsit de vreo utilitate practică pentru recurent.
Lipsa de obiect reprezintă o apărare pe fondul cauzei și nu o excepție procesuală, a arătat intimata, iar apărările pe fond vizează temeinicia cererii.
A mai susținut intimata că, și în "ipoteza absurdă" a admiterii recursului, nu ar putea fi obligată la cheltuieli de judecată, întrucât atât respingerea proiectului de divizare de către precum și achitarea integrală a creanței au survenit înainte de prima zi de înfățișare, fără ca intimata să fi fost pusă în întârziere.
Față de scopul opoziției, respingerea proiectului de divizare de către, a mai susținut intimata nu echivalează cu o achiesare la pretențiile recurentului reclamant, pentru că acesta nu tinde, prin acțiunea introductivă, la respingerea proiectului de divizare, ci la protecția adecvată a drepturilor sale, opoziția având caracter dilatoriu și nu dirimant în raport cu efectele proiectului de divizare.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Excepția lipsei de interes în promovarea recursului, invocată de către intimata pârâtă este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, deoarece prin respingerea opoziției ca neîntemeiată, instanța de fond a obligat recurentul reclamantul la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtă, și a constatat inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 243 din Legea nr.31/1990 republicată ca o consecință a achitării integrale a creanței creditorului reclamant, fără ca acesta să fi precizat cuantumul exact al creanței sale să fi administrat probe în acest sens, instanța de fond întemeindu-se exclusiv pe susținerile și probele administrate de către pârâta intimată, situație care lezează interesul recurentului, încălcând dreptul acestuia la apărare și la un proces echitabil (conform articolului 6 din Convenția Europeană în condițiile în care instanța de fond a soluționat procesul la primul termen de judecată 7.01.2009, respingând cererea reclamantului recurent de amânare a judecății în vederea angajării unui apărător și în absența acestuia (filele 8-9), reclamantului nefiindu-i comunicată nici întâmpinarea formulată de către pârâtă și nici înscrisurile depuse de către aceasta în apărare (filele 16-19 dosar ), în ședința publică de la 7.01.2009.
Pe fondul cauzei, recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului243 alineat 1 din Legea nr.31/1990, republicată "Orice creditor al societății care fuzionează sau se divide, având o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziție în condițiile articolului 6.2.".
Conform alineat 2 al articolului 243, "opoziția suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori convine cu aceștia un angajament pentru plata datoriilor".
Așadar, legiuitorul recunoaște creditorilor societăților are își încetează existența, dreptul de a-și satisface creanțele ce ar putea fi afectate prin faptul că societatea debitoare încetează să mai existe, motiv pentru care dispare gajul general asupra patrimoniului debitoarei, Totodată, satisfacerea creanțelor acestor creditori de către societatea beneficiată ar putea fi periclitată de existența unor creditori proprii ai societății beneficiare.
Opoziția se exercită în condițiile articolului 62. și suspendă executarea fuziunii sau divizării până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor articolului 62. efectul admiterii opoziției constă în obligarea societății la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea de divizare (modificare a actului constitutiv).
Astfel, cum este reglementată în prezent opoziția (prin modificarea adusă Legii nr.31/1990 prin Legea nr.161/2003), aceasta este o veritabilă acțiune în răspundere civilă delictuală, menită a permite repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre a asociaților.
În consecință, pentru a-i putea fi considerată admisibilă opoziția, petentul recurent (opozantul) trebuia să facă dovada prejudiciului, a faptei ilicite (hotărârea AGA) și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Scopul opoziției este, așadar, repararea prejudiciului, și nu nulitatea modificării aduse actului constitutiv, respectiv a proiectului de divizare.
Astfel, faptul că între data înregistrării opoziției la. 28.10.2008 și primul (și totodată, și ultimul), termen de judecată acordat de către instanța de fond, 7.01.2009, societatea intimată pârâtă a hotărât în din24.12.2008revocarea hotărârilor nr.1,2,3,4 din 23.10.2008 ce priveau aprobarea proiectului de divizare nr. 491 din data de 27.08.2008, publicat în Monitorul Oficial al României Partea IV a nr. 5182 din 22.09.2008, reducerea capitalului social al societății și înființarea SC SRL și PRIME SRL, ca urmare a divizării parțiale a societății (fila 13), respingând proiectul de divizare și renunțând la proiectul de divizare a societății nr.491, a făcut să dispară atât fapta ilicită cauzatoare de prejudicii pentru oponentul recurent, respectiv proiectul de divizare hotărât de către AGA, cât și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, prejudiciul fiind cauzat de hotărârea de divizare a societății și dispariția gajului general asupra patrimoniului debitoarei care ducea la periclitarea satisfacerii creanței acestuia.
Practic, opoziția a rămas fără obiect, deoarece obiectul îl reprezenta recuperarea prejudiciului cauzat oponentului prin proiectul de divizare al societății intimate.
Opoziția formulată de către recurentul oponent nu are ca obiect acțiune în pretenții împotriva intimatei pârâte, ci acțiunea în acoperirea prejudiciului cauzat prin divizarea societății, temeiurile de drept fiind diferite.
O eventuală respingere ca neîntemeiată a opoziției ar fi putut avea loc în situația în care intimata, deși și-a menținut hotărârea de divizare astfel cum a fost expusă prin proiectul de divizare, suspendat ca efect al înregistrării opoziției, a satisfăcut integral creanța creditorului oponent și, drept urmare, opoziția este respinsă ca neîntemeiată, iar divizarea (suspendată) poate fi executată.
Din moment însă ce divizarea nu este suspendată prin efectul legii, ca urmare a formulării opoziției, ci ea nu mai există în materialitatea sa, fiind revocată hotărârea de divizare și respins proiectul de divizare la care s-a formulat opoziția, opoziția rămâne fără obiect, creditorul urmând să-și satisfacă întreaga creanță în condițiile dreptului comun, al acțiunii în pretenții îndreptată împotriva intimatei, prin administrarea de probatorii conform articolelor 1169-1170 cod civil și articolului 46 Cod comercial, cu respectarea principiilor formalismului, disponibilității, contradictorialității și egalității părților, sau prin acordul părților, prin executarea obligațiilor de către debitoare de bună voie a unei creanțe recunoscute și pretinse de reclamant.
Cum fapta cauzatoare de prejudicii pentru recurent, respectiv hotărârea de divizare a societății, a fost revocată de către intimată ulterior înregistrării opoziției de către recurent, iar hotărârea de divizare fusese adoptată fără ca intimata să își fi achitat datoriile către proprii creditori, aflându-se astfel, de drept în întârziere la data formulării opoziției, intimatei nu îi sunt aplicabile dispozițiile articolului 275 Cod procedură civilă.
La baza acordării cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 274 Cod procedură civilă stă culpa procesuală. Pentru a fi incidente dispozițiile articolului 275 Cod procedură civilă, cu consecința exonerării pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată, acesta trebuia să recunoască necondiționat pretențiile reclamantului oponent, sens în care revocarea hotărârii de divizare, respingerea proiectului de divizare, într-un cuvânt revocarea actelor prejudiciante pentru recurent, trebuia să fie efectul recunoașterii pretențiilor acestuia, iar creanța acestuia să fie achitată integral.
Ori, însăși intimata pârâtă a susținut cu fermitate prin întâmpinarea depusă în recurs (filele 14-16) că "pretenția reclamantului ca prin respingerea proiectului de divizare, intimata pârâtă ar fi achiesat la pretențiile sale este lipsită de logică elementară și dovedește necunoașterea legii".
În ceea ce privește susținerea intimatei că la data de 6.01.2009 ar fi achitat integral creanța recurentului, aceasta rămâne o simplă susținere, în condițiile în care intimata nu a făcut nici o probă din care să rezulte cuantumul real al creanței recurentului, în condițiile în care acesta a precizat prin opoziția formulată un cuantum "aproximativ", urmând ca proba să fie făcută de către societate care deține actele contabile, registrele asociaților, fiind singura în măsură să probeze cuantumul creanței oponentului, în funcție de numărul exact al acțiunilor deținute de către acesta potrivit înscrisurilor oficiale ale societății.
Ori, intimata nu a făcut nici un fel de probă din care să rezulte vreun cuantum al creanței recurentului oponent, ci a plătit, aleatoriu, o anumită sumă cu o zi înainte de termenul de judecată, fără a prezenta cel puțin un calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei sume.
Potrivit dispozițiilor articolului 115 punctul 3 Cod procedură civilă, pârâta intimată era obligată ca prin întâmpinare să prezinte toate probele (dovezile) cu care se apără împotriva cererii recurentului oponent, iar potrivit articolului 116 alineat 1 Cod procedură civilă, era obligată să alăture întâmpinări, copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină. Deși pârâta intimată a susținut prin întâmpinare că a achitat integral creanța petentului creditor, nu a depus nici un înscris în susținerea afirmației sale, nerezultând de unde provine creanța, cum a fost calculată, cum a fost determinat cuantumul acesteia și înscrisurile aferente pe care instanța de fond era obligată să le comunice oponentului deodată cu întâmpinarea depusă de pârât la termenul de judecată ceea ce, după cum am arătat, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, ca și a principiului egalității armelor, consacrat de articolul 6 al Convenției europene referitor la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 312 alineat 1,2,3 Cod procedură civilă constatând că hotărârea recurată este lipsită de temeiul legal conform articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, din considerentele hotărârii neputându-se identifica normele de drept care susțin rezolvarea dată litigiului, indicarea în mod generic a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, nereprezentând o motivare în drept a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, respinge excepția lipsei de interes a recurentului ca neîntemeiată și admite recursul. Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge opoziția ca rămasă fără obiect.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către recurentul oponent în sumă de 1.660 lei taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes a recurentului ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de recurentul, în contradictoriu cu intimata SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.289/7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială recurată în sensul că respinge opoziția ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent în sumă de 1.660 lei taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
25.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
