Opoziție la executare. Decizia 806/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 806/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva Deciziei comerciale nr. 5/A/2009 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin Decizia nr. 5/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins apelul declarat de către debitorul împotriva sentinței civile nr. 48/2009 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Albaa reținut că litigiul dedus judecății, prin care reclamantul a formulat opoziția la executarea somației de plată nr. 1/20.11.2008 în dosarul de executare nr. 1225/2008 al executorului bancar, solicitând anularea unor titluri executorii încheiate între BRD B și "" are, într-adevăr, configurația juridică a unei opoziții cambiale la executare reglementată de art. 62, 63 raportat la art. 106 din Legea nr. 58/1934 astfel că susținerile intimatului privind necesitatea învestirii biletelor la ordin cu formulă executorie excede obiectului acestei forme de apărare a debitorului în legătură cu unele neregularități sancționate cu nulitatea, privitoare la titlul însuși, pe temeiul art. 2 din Legea nr. 58/1934 privitor la conținutul cambiei, precum și în legătură cu interdicțiile prevăzute în textul art. 19 din Legea nr. 58/1934 potrivit cu care persoanele împotriva cărora s-a pornit o acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori.
Tot astfel, referitor la susținerea apelantului privitoare la omisiunea menționării, la momentul emiterii lor, a sumei pentru care biletele la ordin au fost emise și respectiv, a scadenței, s-a reținut că acestea se încadrează în excepția prevăzută de art. 105 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, fără ca prin aceasta să atragă nulitatea respectivelor bilete la ordin.
Făcând aplicarea art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță nu a primit apărarea apelantului potrivit căreia, nefiind parte în contractele de credit încheiate între intimată și debitorul avalizat, acestea nu i-ar fi opozabile.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea deciziei instanței de apel în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată la instanța de fond, respectiv de a se dispune anularea actelor de executare menționate.
În motivarea recursului se invocă, în esență, aceleași argumente invocate în primă instanță și în apel, respectiv faptul că biletele la ordin pe baza cărora s-a pornit executarea împotriva sa nu sunt învestite cu formulă executorie; că este nulă clauza din contractul de credit prin care s-a stipulat emiterea a două bilete la ordin în alb și care urmau a fi avalizate de reclamant; că în calitate de avalist nu a participat la raportul juridic fundamental, în speță cel între BRD și "" astfel că nu-i sunt opozabile acele clauze, mai ales clauza privitoare la împuternicirea băncii de a completa biletul la ordin; că instanța a ignorat faptul că biletul la ordin necompletat cu data scadenței este plătibil la vedere, situație în care trebuie prezentat la plată în termen de 1 an de la data emiterii sale, termen depășit în cauză; că s-a ignorat în cauză împrejurarea că somația de plată se menționează ca fiind titluri executorii și contractele de credit între BRD și "" în condițiile în care recurentul nu a fost parte în aceste contracte și nu-i sunt opozabile; că în conformitate cu prevederile art. 8.4 din contractul de credit biletele la ordin se completau de bancă în eventualitatea demarării procedurii de executare silită ori banca nu a început executarea silită a societății debitoare ci direct a recurentului în calitate de avalist.
Prin întâmpinare, intimata BRD Generale, prin Agenția B solicită respingerea recursului.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei atacate se constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, în mod întemeiat a reținut tribunalul că obiectul litigiului dedus judecății la instanța de fond îl reprezintă opoziția la executare așa cum rezultă în mod expres din titulatura acesteia (fl. 25 din dosarul Judecătoriei Blaj ) dar și din conținutul criticilor formulate privitoare la condițiile formale ale celor două bilete la ordin și în legătură cu modul în care s-au format în cauză legăturile cambiale, reclamantul abordând o critică referitoare în special la faptul că nu-i sunt opozabile raporturile cauzale dintre trăgătorul și beneficiarul celor două bilete la ordin, modul în care au fost completate, contestând inclusiv raportul juridic fundamental care a stat la baza emiterii acestor titluri inclusiv faptul că a fost indus în eroare în calitatea sa de avalist, când a fost nevoit să semneze în alb aceste titluri de credit, contestând inclusiv scadența acestora cu constatarea că sunt prescrise, invocând în susținerea celor menționate dispoziții privitoare la condițiile formale ale titlurilor de credit în general și la sancțiunile ce se impun pentru încălcarea acestora, astfel cum aceste chestiuni sunt reglementate de dispozițiile art. 37, 104, 105 și 106 din Legea nr. 58/1934.
Toate aceste aspecte dovedesc, așa cum în mod întemeiat a reținut instanța de apel, că reclamantul a formulat o opoziție cambială reglementată de dispozițiile legale menționate, și nu o contestație la executare în condițiile Codului d e procedură civilă.
În aceste condiții, recurentul nu putea invoca în apel chestiuni privitoare la executarea propriu zisă, în special privitoare la necesitatea investirii cu formulă executorie a somațiilor de plată emise împotriva sa, o atare posibilitate fiind în contradicție cu dispozițiile art. 294 alin. 1.pr.civ.
Chiar în lipsa acestor argumente, invocarea în cauză a Deciziei nr. 4/14.01.2009 cu privire la obligativitatea investirii titlurilor de credit cu formulă executorie este nerelevantă de vreme ce efectele acesteia se produc, în mod obligatoriu, doar pentru viitor.
Revenind la criticile formulate din perspectiva obiectului cauzei, ca fiind o opoziție cambială, se constată că opoziția la executare împotriva somației la executare este reglementată de art. 62 și 63 din Legea nr. 58/1934 prin raportare la art. 106 din același act normativ.
În acest sens, în ce privește modalitatea de emitere a biletelor la ordin convenită între BRD în calitate de beneficiar și emitentul "" în conformitate cu art. 8.2 din contractele de credit, se constată că aceasta are acoperire în textul art. 12 coroborat cu art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 potrivit cu care, în eventualitatea executării, beneficiarul este îndreptățit să completeze biletele la ordin cu suma a cărei criterii de individualizare erau prevăzute în textul art. 8.3 din contract.
Așa cum în mod întemeiat a reținut instanța de apel, recurentul a acceptat să avalizeze cele două bilete la ordin emise prin înțelegerea celor două intimate mai sus menționate, astfel că o eventuală necunoaștere a condițiilor de emitere nu poate fi invocată în favoarea sa. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 33 din Legea nr. 58/1934, avalul poate fi dat de către terț, în virtutea caracterului formal al operațiunilor cambiale, fără a fi parte în raportul dintre emitentul biletului la ordin și posesor dar și fără nicio legătură cu raportul juridic fundamental aflat la baza raporturilor obligaționale ale părților, ce nu se impune a fi cunoscute în relațiile cambiale.
Biletele la ordin avalizate de recurent au data scadenței, de 12.11.2008, menționate în conținutul lor, fiind prezentate la plată la această dată, astfel că este neîntemeiată susținerea recurentului în sensul existenței unei scadențe "la vedere" a biletelor la ordin.
Potrivit art. 35 și 52 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, avalistul are față de posesor o obligație autonomă și solidară, așa încât susținerea recurentului privind necesitatea executării mai întâi a debitoarei emitente a biletelor la ordin este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În aceste condiții în care, creditele acordate de bancă debitoarei "" B au fost garantate cu două bilete avalizate în nume personal de către recurent, care la momentul avalizării a cunoscut sau trebuia să cunoască condițiile formale ale emiterii acelor bilete (în conformitate cu dispozițiile art. 8.2 - 8.4 din cele două contracte de credit) în special al faptului că banca era în măsură să completeze respectivele bilete cu valoarea soldului creditului, a dobânzilor și a comisioanelor, precum și a oricăror sume datorate băncii de către împrumutat, inclusiv data scadenței, criticile acestuia privitoare la emiterea unui consimțământ viciat la momentul angajării sale la plată sunt neîntemeiate, așa încât se va menține soluția instanței de apel care, asemenea primei instanțe, a constatat legalitatea demersurilor băncii beneficiare pentru recuperarea creditului, urmând a respinge prezentul recurs ca neîntemeiat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei nr. 5/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.4/04.11.2009
Jud fond;
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
