Poprire asiguratorie. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 269 / DOSAR nr-
Ședința publică din 12 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta B împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțate la 4 mai 2009 de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 11 iunie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru 12 iunie 2009.
CURTEA
Prin cererea formulată, creditoarea a chemat în judecată pe debitoarea, solicitând înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri încorporate datorate către debitoare de oat reia persoană, ROMÂNIA - Sucursala B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ - Sediul central B, BRD GENERALE - Sediul central B, până la concurența sumei de 455.649,55 lei datorate de debitoare creditoarei.
Creditoarea arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de înființare a popririi asigurătorii, creanța este certă, exigibilă și s-a făcut dovada intentării acțiunii.
În drept, creditoarea invocă dispozițiile art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 597 Cod procedură civilă, art. 43 Cod Comercial, art. 1079 alin. 1 Cod Civil.
Prin încheierea pronunțată în data de 4.05.2009 Tribunalul Brașova admis cererea creditoarei în contradictoriu cu debitoarea și, în consecință, a dispus înființarea popririi asigurătorii până la concurența sumei de 455.649,55 lei în favoarea creditoarei asupra conturilor debitoarei deschise la terții popriți ROMÂNIA - Sucursala B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, BRD GENERALE, și a stabilit în sarcina creditoarei obligația de plată a unei cauțiuni în sumă de 45.565 lei în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În speță, creditoarea a făcut dovada că deține un înscris care consemnează o creanță, respectiv contractul încheiat între părți și facturile fiscale emise de creditoare depuse la dosar, precum și că a formulat cerere de chemare în judecată a debitoarei pentru respectiva creanță (dosarul nr- al Tribunalului Brașov ), conform certificatului aflat la fila 73 din dosar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 597 Cod procedură civilă raportat la art.l59 Cod procedură civilă.
creanței rezultă din faptul că, deși ajunse la scadență prin expirarea termenelor de plată, sumele stabilite prin facturi - emise în baza contractului încheiat între părți - nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea în tot în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asigurătorii. În motivarea recursului se arată următoarele:
Între facturi o parte au fost semnate de primire de către delegatul recurentei, iar altele nu au fost semnate - este vorba despre facturile nr.2709/2.09.2009 - fila 54; 2710/2.02.2009 - fila 57; 2708/2.02.2009 - fila 53; 2460/2.12.2008 - fila 47; 2461/2.12.2008 - fila 48; 2459/2.12.2008 - fila 46).
Nu s-ar putea niciodată reține ca reprezentând un act scris factura semnată de primire de către delegatul debitorului, aceasta neavând valoarea unui acord de voință valabil consemnat în scris sub semnătura ambelor părți, dată cu intenția de a se obliga.
Semnătura de primire aplicată la rubrica respectivă din factură de către persoane care au numai mandatul și capacitatea de a recepționa actul (și nu de a angaja societatea pentru cuprinsul actului) nu poate valora sub nicio formă acceptare și nu poate transforma factura creditorului în actul scris prevăzut imperativ de lege.
Singurele acte care constată sumele sunt unilaterale ale intimatei.
Intimata a solicitat sumele de mai sus prin procedura somației de plată - dosar nr- aflat pe rol. Somația de plată nu este o acțiune în sensul legii, ci doar o procedură de celeritate și prevenire pentru conservarea și valorificarea creanțelor, care nu se bucură de efectul autorității pe care legea comună o conferă actului de justiție rezultat în urma cererii de chemare în judecată.
Spre deosebire de cererile de chemare în judecată care se finalizează cu o hotărâre cu putere de lucru judecat care nu se mai poate redeschide ulterior, somația nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
Creditoarea să probeze pericolul ca debitoarea să se sustragă de la plata obligațiilor sale, condiție imperativă chiar dacă nu este enumerată de art. 597 coroborat cu art. 591 Cod procedură civilă, este de esența acestei măsuri de asigurare. Nu este o măsură de executare dar nici de garantare a solvabilității debitoarei ci mai mult de asigurare a riscului insolvabilității față de un pericol real care trebuie probat de creditor.
Instanța nu trebuie să se limiteze la analiza condițiilor expres enumerate, dar să verifice și dacă există pericolul care să impună indisponibilizarea sumelor de bani, pericol rezultat ca urmare a unei stări de insolvabilitate a debitoarei existentă sau iminentă, din orice alt fapt al debitoarei sau exterior lui, care ar produce imposibilitatea de valorificare a creanței ulterior. poate produce prejudicii societății, inclusiv insolvabilitatea, și chiar măsura popririi să producă pericolul pe care dorește să-l prevină, cu atât mai mult cu cât în speță suma de 455.649,55 lei este o sumă extrem de importantă, iar indisponibilizarea acesteia poate prejudicia serios societatea.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Susținerea recurentei potrivit căreia creanța este constatată numai prin actele unilaterale ale intimate, luând în calcul o suprafață aproximativă și nu fixă, confirmată și agreată de părți așa cum contractul prevede, nu este fondată.
Între părți s-a încheiat un proces - verbal de predare - primire semnat de ambele părți în data de 12.09.2006 pentru spațiul A 01 + A 02 + A 03/1.
Prin facturi emise în temeiul contractului și acceptate la plată și efectiv plătite în perioada 18.12.2006 - 20.08.2008, părțile și-au reconfirmat acordul și au recunoscut o suprafață totală închiriată de 482 mp. Anexa 3 depusă în recurs de intimată exemplifică modul de calcul al sumelor lunare datorate conform unei facturi achitate de recurentă din care rezultă că suma totală datorată s-a determinat conform prețurilor unitare menționate în contract raportate la o suprafața totală închiriată de 482 mp.
Este nerelevant în cauză faptul că facturile pentru o perioadă ulterioară din derularea contractului din august 2008 și în prezent nu au fost expres acceptate la plată, în condițiile în care calculul sumelor datorate s-a efectuat conform prețurilor unitare menționate în contract, raportate la o suprafață totală închiriată de 482 mp, iar o perioadă de 2 ani debitoarea și-a îndeplinit fără obiecțiuni obligațiile de plată a chiriei, taxei de serviciu, taxei de promovare și marketing.
Susținerea recurentei în sensul că somația de plată nu îndeplinește condițiile unei acțiuni în sensul art. 591 Cod procedură civilă este neîntemeiată. Prevederile din Codul d e procedură civilă privind măsurile asigurătorii au caracter de normă generală în raport cu prevederile speciale ale somației de plată și nu contravin naturii acestei măsuri având drept scop doar garantarea executării unui titlu executoriu. Introducerea unei cereri de somație de plată având drept scop obținerea de către creditor a unui titlu executoriu poate fi asimilată intentării acțiunii prevăzută de art. 591 Cod procedură civilă întrucât are scop identic, obținerea titlul executoriu.
Art. 591 Cod procedură civilă nu distinge între acțiunea pe drept comun și somația de plată, iar introducerea unei cereri în baza nr.OG 5/2001 privind procedura somației de plată satisface condiția acțiunii cerută de text.
Odată ce sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 597 alin. 1 și art. 591 Cod procedură civilă, dispunerea acestei măsuri nu poate fi refuzată și condiționată de dovada faptului că debitorul se sustrage de la obligațiile sale de plată. Îndeplinirea unei astfel de condiții poate fi cerută în cazul în care ar fi expres prevăzută de lege, și acesta este cazul dispunerii măsurii sechestrului asigurător pentru creanțele care nu sunt exigibile în temeiul art. 591 alin.3. Solvabilitatea societății comerciale nu are relevanță față de dispozițiile exprese prevăzute de art. 591 alin.1 Cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 și ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de debitoarea și va menține sentința Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov în ședința publică din 4.05.2009, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 12.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.LF/16.06.2009
Dact.LD/19.06.2009/2 ex
Jud.fond
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
