Poprire asiguratorie. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 274/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva Încheierii nr. 139/C/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 20 martie 2008, concluzii scrise din partea recurentului EURO.
dezbaterilor și susținerile asupra recursurilor declarate sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 13 martie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, 20 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin Încheierea comercială nr. 139 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Mureșa admis cererea promovată de reclamanta creditoarei SRL Târgu-M și a dispus instituirea popririi asiguratorii până la concurența sumei de 183.513,22 lei prin indisponibilizarea sumelor de bani datorate de terțul poprit Târgu-M debitoarei reclamante Ungaria, în baza contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 5 iulie 2006, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, având în vedere și dispozițiile art. 595 și 723/1 alin. 3 Cod procedură civilă.
În sarcina reclamantei creditoare s-a stabilit obligația depunerii cauțiunii în cuantum de 18.351,32 lei până la data de 10 ianuarie 2008, sub sancțiunea judiciară a desființării de drept a măsurii asiguratorii dispuse.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2008, instanța a constatat că s-a depus dovada achitării cauțiunii conform chitanței CEC -/1 din 21 decembrie 2007 și a recipisei nr. -/1 din 21 decembrie 2007.
Prima instanță a analizat existența raporturilor comerciale între părți invocate de reclamanta creditoare care a solicitat suma de 183.513,22 RON (echivalentul a 52.208,60 Euro) reprezentând 47347,10 Euro, contravaloarea facturii 16 din 23 ianuarie 2006 și 4862,50 euro dobândă legală calculată pe perioada 28 martie 2006 - 12 decembrie 2007, creanță pentru realizarea căreia creditoarea s-a adresat Tribunalului Comercial Mureș, cererea fiind înregistrată sub nr. 16361/1371/14 decembrie 2007.
Instanța sesizată cu cererea de instituire a popririi asigurător a analizat cererea prin prisma condițiilor impuse de prevederile art. 907 alin. 1 și 2 Cod comercial și a prevederilor art. 597 alin. 2 coroborat cu art. 592 Cod procedură civilă, reținând în esență că s-a dovedit existența raporturilor comerciale prin actele aflate la dosar precum și faptul că prin contractul de cesiune de acțiuni din 5 iulie 2006, SRL datorează debitoarei pentru viitor sume în cuantum de 400.000 euro conform unui grafic cu ultima scadență 30 decembrie 2008.
Încheierea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Euro prin avocat ales, care a solicitat casarea integrală și în urma rejudecării respingerea cererii de înființare a popririi asiguratorii asupra terțului poprit SRL ca fiind nefondată și nelegală.
În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 597 Cod procedură civilă poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile încorporate urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană în condițiile stabilite de art. 591 Cod procedură civilă. În opinia recurentei însă, în momentul în care se dispun astfel de măsuri instanța trebuie să dea dovadă de mult discernământ pentru ca măsura solicitată să nu aibă efecte negative asupra activității debitorului sau terțului poprit și să se preîntâmpine o executare abuzivă a acestui drept procesual. De asemenea, s-a învederat faptul că din moment ce societatea reclamantă are sediul în Ungaria, trebuiau avute în vedere și normele care reglementează raporturile comerciale în materie de drept comercial internațional.
În ceea ce privește factura fiscală nr. 16 din 23 ianuarie 2006 recurenta a precizat că nu și-o însușește și nu își însușește datoria față de SRL căreia nu-i datorează vreo sumă de bani, neexistând nici un contract comercial. Referitor la cererea de creanță recurenta a precizat că s-a încheiat între și d-ul, la data de 9 ianuarie 2008, o cesiune de creanță prin care datoria pe care SRL o avea față de recurentă, a fost preluată de d-ul.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului deoarece a achiziționat de la recurentă produse, fiind emisă factura nr. 16 din 23 ianuarie 2004 în valoare de 47.346,10 Euro, plata trebuind făcută în avans, urmând ca în termen de 60 de zile de la data plății, societatea să livreze produsele comandate, obligație pe care însă această societate nu și-a îndeplinit-o, dând dovadă de rea-credință. S-a subliniat faptul că d-ul este administratorul care în această calitate avea cunoștință de starea litigioasă dintre cele două societăți.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prima instanță în mod corect a analizat cererea reclamantei prin prisma îndeplinirii condițiilor privind instituirea măsurilor asiguratorii, în baza actelor depuse la dosar, respectiv contractul de cesiune de acțiuni încheiat între reprezentată prin, administrator și SRL reprezentată prin, factura fiscală pentru suma de 47346,10 euro, dispoziție de plată, extras de cont.
Reclamanta a prezentat și dovada invitației la conciliere, precum și dovada că a înregistrat la 14 decembrie 2007 la Tribunalul Comercial Mureșo cerere de chemare în judecată a pârâtei Ungaria pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între SRL și, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 47.346,10 euro și dobânzi de 4862,50 euro.
Întrucât s-a plătit și cauțiunea dispusă de instanță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 592-597 Cod procedură civilă pentru a-i fi admisă cererea.
Recurenta invocă mai mult argumente legate de discernământ în luarea măsurii pentru a evita efecte negative, exercitarea abuzivă a dreptului procesual precum și faptul că nu recunoaște suma datorată.
Prima instanță a făcut doar o verificare sumară sub aspectul existenței condițiilor admisibilității cererii de înființare a măsurilor asiguratorii, neavând căderea să analizeze fondul cauzei. Aceste aspecte invocate de recurentă vor face analiza judecății în dosarul de fond înregistrat la Tribunalul Comercial Mureș, măsura fiind luată până la soluționarea acestuia. În ceea ce privește cesiunea de creanță dintre recurenta și, instanța constată că aceasta nu este probată, fiind doar o afirmație a recurentei, astfel că veridicitatea și după caz efectele unei asemenea cereri de creanță asupra cazului în speță, Vor putea fi discutate în cadrul soluționării fondului cauzei.
În lipsa vreunui argument pertinent și a unor probe care să dovedească nelegalitatea măsurii asiguratorii dispuse de prima instanță, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul debitoarei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea Ungaria, prin avocat ales, împotriva Încheierii comerciale nr. 139/C din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-12.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
