Poprire asiguratorie. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 331/
Ședința publică de la 05 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către pârâta SOCIETATEA AGRICOLA"RECOLTA"- prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, județul G, împotriva încheierii din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurentă avocat -, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, iar prin citația emisă pentru acest termen s-a pus în vedere recurentei să timbreze cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Reprezentantul depune împuternicirea avocațială, chitanța de plată a taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță, timbru judiciar în valoare de 1 leu și precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată recursul legal timbrat și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită a se constata că la dosarul cauzei s-au depus precizări din care rezultă că, creanța nu este certă,lichidă și exigibilă, cauțiunea nu este achitată, iar fondul nu s-a judecat.
Solicită admiterea recursului, urmând a se constata că, cauțiunea este derizorie, nefiind în discuție o creanță certă, lichidă și exigibilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Focșani creditoarea SC SRL Străoane a solicitat emiterea somației de plată către debitorii Societatea Agricolă "Recolta" și pentru plata, în solidar, a sumei de 217.853,35 lei, din care 210 856 lei reprezintă contravaloare marfă neachitată, suma de 698,25 lei reprezintă penalități de întârziere, iar 39 lei, cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, creditoarea a învederat instanței că în cursul anului 2007 livrat debitoarei Societatea Agricolă Recolta semințe și pesticide, încheind în acest sens și contractul nr. 166/16.10.2007, prin care părțile au convenit ca plata mărfurilor să se facă în două rate, respectiv 30.11.2007 și 14.12.2007.
A mai menționat că pentru mărfurile livrate au fost emise facturile fiscale nr. 52/2007, 409/2007, 414/2007 și 442/2007 care au fost comunicate prin poștă, însă debitoarea nu și-a respectat obligația de plată a produselor, motiv pentru care datorează penalități potrivit prevederilor art. 4 alin.1 din contract.
Aceeași creditoare a opinat în sensul incidenței în cauză și prevederilor contractuale inserate în art. 7 alin. 3 din contract, potrivit cărora reprezentanții cumpărătoarei, semnatari ai contractului, răspund personal cu persoana juridică pentru nerespectarea clauzelor contractuale, apreciind pe cale de consecință că debitorul trebuie obligat, în solidar cu Societatea Agricolă Recolta, la plata prețului și a penalităților aferente.
În dovedirea cererii creditoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Debitorii, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță, nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat probe în combaterea pretențiilor creditoarei.
Prin sentința civilă nr. 48/29.01.2008 pronunțată în cauză de Judecătoria Focșanis -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea - secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța respectivă a avut în vedere valoarea obiectului litigiului, natura comercială a pretențiilor și dispozițiile art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Tribunalul Vrancea sesizat cu soluționarea somației de plată a fost învestit de către creditoare și cu o cerere de înființare poprire asigurătorie asupra conturilor deținute de pârâți la BRD G și la Banca Transilvania, Sucursala
Prin încheierea din data de 5 martie 2008 Tribunalul Vrancea, luând în discuție cererea de poprire a admis-o, dispunând, pe cale de consecință, înființarea popririi asupra conturilor deținute de cei doi debitori la băncile indicate în cerere, până la concurența sumei de 217.853,35 lei.
Temeiurile de fapt și de drept ale instituirii măsurii asigurătorii au fost următoarele:
Potrivit art. 597.proc. civilă, măsura popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, poate fi solicitat în condițiile stabilite de art. 591.proc. civilă.
Dispozițiile art. 591 alin. 1.pr. civilă prevăd că poate cere instituirea popririi asigurătorii creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, dacă dovedește că a intentat acțiune.
Reclamanta creditoare a intentat acțiune împotriva debitorilor înregistrată la Tribunalul Vrancea -secția comercială sub nr-, având drept obiect somație de plată, creanța creditoarei este constatată prin act scris, fiind recunoscută de către pârâții debitori, fiind exigibilă, potrivit art. 3 din contract.
Împotriva susmenționatei încheieri, în termen legal, a declarat recurs debitoarea Societatea Agricolă Recolta, prin reprezentantul său legal, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Optând pentru soluționarea cererii fără citare părților, prima instanță ar fi terbuit să ia cauza în camera de consiliu și în lipsa părților, astfel cum impun disp. Art. 592 alin 2 proc. civ. În cauza de față, instanța nu a acordat egalitate de tratament părților, astfel încât cererea s-a soluționat în ședință publică și în prezența apărătorului reclamantei creditoare.
În plus, cererea a fost soluționată în prezenta cauză care are ca obiect emiterea unei somații de plată în condițiile în care creditoarea a formulat o cerere identică dar pe calea ordonanței președințiale înregistrate la Tribunalul Vrancea sub nr-. În acest al doilea dosar instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii creditoarei de înființare a popririi pe conturile debitoarei.
-și abuziv drepturile procesuale, creditoarea prin apărător nu a înștiințat instanța că aceeași cerere a fost soluționată în dosarul nr- la data de 5 martie 2008.
Pe fondul cererii, recurenta a precizat că soluția legală era de respingere ca inadmisibila a cererii de înființare poprire deoarece, contrar celor afirmate de creditoare, creanța nu este certă și nu este însușită de debitoare, facturile depuse la dosar nefiind însușite prin semnătură de debitoare. De altfel, o examinare a acestor facturi releva faptul ca cea din 29.05.2007 este emisă anterior încheierii contractului nr. 166/16.10.2007 și se referă la produse care nu se regăsesc în anexa la contract.
Potrivit disp. art. 591 alin. 3.pr.civ. aplicabile și în cauză, instanța poate încuviința înființarea popririi chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
În speță, creditoarea nu a îndeplinit cerințele legale instituite pentru admisibilitatea cererii.
Față de obiectul de activitate al debitoarei poprirea conturilor bancare face imposibilă desfășurarea activității legate de campania agricolă de primăvară.
Recurenta a depus la dosarul de recurs, în copie, încheierea din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu ocazia dezbaterii în fond a recursului recurenta a pus concluzii de admitere a acestuia susținând și faptul că nu s-a facut dovada consemnării de către creditoare a cauțiunii stabilite de instanță.
Intimata creditoare, deși legal citată în recurs, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare față de motivele recursului de față, recurs ca se privește a fi întemeiat din perspectiva următoarelor considerațiuni de ordin faptic și juridic:
Sub aspectul cuantumului cauțiunii legea de procedură este lacunară, ceea ce relevă faptul că stabilirea acestuia este atributul exclusiv al autorității judecătorești.
Astfel, potrivit art. 907 din Codul comercial, orice parte interesată într-un litigiu comercial este în drept ca, odată cu intentarea acțiunii, să solicite instanței punerea de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului, conform dispozițiilor art. 591-595 și art. 597-601 pr. civ.
față de dreptul comun este aceea că, în raport de art. 908 din Codul comercial, sechestrul asigurator, ca, de altfel, și poprirea asigurătorie, se vor înființa, în materie comercială, numai cu dare de cauțiune, afară de cazul în care cererea de sechestru sau poprire se fundamentează pe o cambie sau alt titlu de valoare, la ordin sau la purtător, protestat pentru neplată.
Referitor la natura juridică a cauțiunii judiciare, în materia discutată, este de remarcat că ea reprezintă o sumă de bani ce trebuie depusă de partea care solicită instituirea măsurii asigurătorii, cu titlu de garanție, în scopul dezdăunării pentru eventuale pagube pe care cealaltă parte le-ar încerca prin luarea măsurii de indisponibilizare asupra averii mobile a acesteia. Obligația depunerii cauțiunii rezidă, deci, pe de o parte, în ideea de risc a părții care obține, din partea instanței, instituirea măsurii asigurătorii ca măsură în favoarea sa, iar, pe de altă parte, în ideea de garanție anticipată pentru cealaltă parte căreia i se pune la dispoziție un mijloc sigur în vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar suferi, în cazul în care măsurile luate împotriva sa i-ar cauza daune și vor fi, în cele din urmă, desființate.
Așadar, cauțiunea judiciară este de natură să servească exclusiv numai interesul părții în favoarea căreia a fost depusă, neputând fi urmărită, în principiu, de alți creditori.
De aceea cuantumul cauțiunii judiciare, lăsat la latitudinea exclusivă a instanței, trebuie să corespundă satisfacerii intereselor debitorului, în ipoteza în care măsura îl va prejudicia și va fi desființată.
intereselor debitorului impune, ca urmare, un cuantum al cauțiunii suficient și rezonabil, în acest sens, și nu o simplă îndeplinire formală a condiției cerute de lege.
Or, în speță, cuantumul cauțiunii de numai 1000 lei, în raport cu indisponibilizarea sumei de 217.853,35 lei, este vădit insuficient pentru satisfacerea reală a obligației impuse de art. 908 din Codul comercial, împrejurare ce atribuie hotărârii criticate un vădit caracter de nelegalitate și reclamă cu prisosință reformarea acesteia în sensul casării cu trimitere spre rejudecare, conform disp. art. 312 alin 3 teza II din pr.civ. urmând ca la rejudecarea cererii de înființare poprire instanța de să verifice temeinic întrunirea în speță a tuturor cerințelor cumulative legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta SOCIETATEA AGRICOLA "RECOLTA"- prin reprezentant legal, cu sediul în comuna, județul G, împotriva încheierii din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata SC SRL, comuna Străoane, județul V și, în consecință:
Casează încheierea din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno:
3 ex./04.06.2008
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Gina Ignat, Alexandrina Zaharia
