Poprire asiguratorie. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 602/2009
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către recurenta - SRL împotriva încheierii comerciale nr. 144/C/2008 pronunțată în 5.12.2008 în dosar nr-, în contradictoriu cu - SRL, având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei, cu delegație de reprezentare depusă la dosar, și avocat în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 5 februarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea intimatei - SRL, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursului.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta recurentei solicită instanței acordarea unui termen pentru două motive: pe de o parte solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării cu atât mai mult cu cât și este parte în prezentul litigiu, iar acesteia nu i-a fost comunicată întâmpinarea, iar pe de altă parte, al doilea motiv pentru care solicită acordarea unui termen este acela că au înțeles să atace cu recurs și încheierea de îndreptare a erorii materiale, depunând în acest sens un exemplar al acestui recurs. În condițiile în care această încheiere a fost pronunțată cu mult peste termenul de 5 zile de la pronunțare și în condițiile în care primul motiv de recurs este strâns legat de soluționarea primului motiv de recurs împotriva încheierii de îndreptare de eroare materială apreciază că se impune, în vederea soluționării unitare a cauzei, ca cele două recursuri să fie soluționate împreună.
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei o adresă emisă de către cu situația financiară a recurentei, și relevă instanței faptul că, față de primul motiv al cererii de amânare, respectiv cel cu privire la amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării nu se opune, însă în ceea ce privește cel de al doilea motiv de amânare, apreciază că este prematur a se discuta despre orice legătură cu prezenta cauză, având în vedere faptul că nu este înregistrat încă un dosar având ca obiect recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, ca, numai după aceea să poată fi discutată o eventuală conexare a celor două dosare.
Curtea, după deliberare, ia act de faptul că întâmpinarea a fost depusă la dosarul cauzei la data de 5 februarie 2009, respectiv în interiorul termenului prevăzut de lege, cu luarea în considerare a prevederilor art. 7206alin. 1.pr.civ. și a celor referitoare la judecarea unei cereri de poprire asiguratorie, toate aceste prevederi, impun judecarea cu maximă celeritate a acestei cereri, și având în vedere și faptul că nu au fost invocate excepții de ordine publică, motiv pentru care, cererea de amânare pentru acest temei nu se justifică, dar în vederea respectării dreptului la apărare, și în condițiile în care părțile vor solicita, se va face aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. 2.pr.civ. cu respectarea celorlalte dispoziții legale în materie.
În ceea ce privește cererea de amânare pentru trimiterea recursului împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, încheiere pronunțată în dosarul de fond la data de 6.01.2009, Curtea apreciază cererea de amânare pentru acest temei nu este întemeiată, motiv pentru care urmează aor espinge.
Curtea, având în vedere că limitele cu care a fost învestită se întind până la data de 5.12.2008, dată la care a fost pronunțată hotărârea recurată în prezentul demers judiciar, urmează ca în analiza acestei căi de atac să ia în considerare actele de procedură îndeplinite până la această dată, urmând a face abstracție de celelalte acte de procedură îndeplinite după această dată. Pe de altă parte nu există o dispoziție legală care să impună instanței analizarea recursului împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale și acest recurs poate primi o soluție independentă față de soluția pronunțată în acest dosar. Raportat la toate aceste aspecte instanța apreciază că este legal sesizată și, dacă părțile nu mai au alte cereri de formulat, urmează a închide dezbaterile și a acorda cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatei relevă instanței faptul că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune, cu mențiunea că nu solicită amânarea pronunțării.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată datorate pentru fondul cauzei și arată că, față de particularitatea acestei cauze, când instanța s- pronunțat în cameră de consiliu fără citarea părților, nu putea exista opoziție a părții adverse. Având în vedere dispozițiile art. 274 și mai ales a art. 275.pr.civ. nu a considerat oportun ca la fond să solicite cheltuieli de judecată, luând cunoștință despre opoziția recurentei abia în calea de atac a recursului.
Față de această solicitare, reprezentanta recurentei solicită instanței respingerea cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului și, în principal, casarea integrală a încheierii recurate, în subsidiar, modificarea în totalitate a încheierii recurate ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea cererii de înființare a popririi asiguratorii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale procesuale reiterează motivele invocate în scris în motivarea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La întrebarea instanței reprezentantul intimatei relevă faptul că temeiul de drept al cererii au fost prevederile art. 597 alin. 2 raportat la art. 592 alin. 2.pr.civ. iar instanța de fond a admis această cerere prin raportate la condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1.pr.civ. iar nu prin raportare la art. 591 alin. 3.pr.civ. Mai relevă faptul că deține acte care atestă existența acestei creanțe, respectiv facura de la fila 21 dosarului, precum și cele de la filele 11 și următoarele a dosarului, precum și faptul că aceste facturi țin loc și de deviz final de lucrări și că a fost acceptată la plată, pe de o parte prin semnare, iar pe de altă parte prin efectuarea plății parțiale din această factură. Scadența acestei facturi este dată de data emiterii facturii.
Față de aceste susțineri, reprezentanta recurentei relevă faptul că nu există un proces verbal de recepție a lucrărilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 17 din contract, deci nu poate fi vorba de o factură finală.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr.114 pronunțată la data de 05.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă cererea privind instituirea popririi asiguratorii formulate de contestatoarea SRL în contradictoriu cu debitoarea SRL și terțul poprit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C și în consecință a fost dispusă instituirea popririi asiguratorii asupra contului debitoarei nr.-Z -XXX- deschis la trezoreria Statului până la concurența sumei de 131.594,96 lei asupra sumelor datorate debitoarei de către Universitatea de Științe Agricole Medicina Veterinară C; obligată creditoarea să consemneze în termen de 2 zile de la comunicarea hotărârii, o cauțiune în cuantum de 6500 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că sunt întrunite condițiile de admisibilitate instituite de art.597 pr.civ. coroborat cu art.591 și art.592 pr.civ. Astfel, în dezvoltarea argumentului adus reține că SRL a încheiat cu debitoarea SRL, contractul de lucrări nr. 35 din data de 12.09.2007, având ca obiect executarea unor lucrări de demolare și terasare.
În temeiul contractului astfel încheiat, debitoarea a efectuat o plată parțială în cuantum de 350.000 lei, creditoarea pretinzând un rest în valoare de 131.594,96 lei.
Astfel, creditoarea - SRL, pretinde o creanță față de debitoarea - SRL, constatată prin contractul mai sus arătat, și, mai mult decât atât, creditoarea a formulat și o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții, împotriva debitoarei, înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr-.
În ceea ce privește condiția existenței unor raporturi juridice dintre debitor și oat reia persoană, instanța apreciază că debitoarea are raporturi juridice cu terțul UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ C, aspect ce rezultă din răspunsul acesteia la interogatoriu.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs debitoarea solicitând admiterea, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de înființare a popririi asiguratorii.
În susținerea celor solicitate recurenta arată că hotărârea este lovită de nulitate având în vedere că s-au încălcat prevederile imperative privind procedura de citare a părților în condițiile în care procedura de citare era obligatorie în ședință publică. În acest context arată recurenta că nu au fost citată nu a avut cunoștință de existența unui proces și având în vedere că cererea a fost introdusă în 3.12.2008 iar a doua zi au avut loc "dezbaterile în ședință publică" este evident că nu s-au emis citații astfel că în situația dată emiterea încheierii a avut loc în camera de consiliu.
Cât privește caracterul creanței pretinse relevă recurenta că există autoritate de lucru judecat, întrucât prin încheierea comercială nr.492/2008 pronunțată în dosar nr- rămasă irevocabilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea intimatei având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 131.594,96 lei motivat pe aceea că această creanță nu este certă lichidă și exigibilă; Actul încheiat cu intimata SRL mai arată recurenta nu are nici legătură cu contractele încheiate cu alți terți; nu sunt întrunite condițiile privind urgența sau pericolul de insolvabilitate ori sustragerea care să justifice aplicarea unei popririi asiguratorii având în vedere că societatea prezintă suficiente garanții pentru acoperirea sumei pretinse.
În plus mai arată recurenta că situația de fapt nu este cea prezentată de intimată. Din depozițiile martorilor audiați în dosarul nr- al tribunalului și actele depuse rezultă că intimata este cea care nu și-a onorat obligațiile contractuale; nu a efectuat lucrările și pentru aceasta a fost nevoie de aducerea de lucrători din Germania și alte firme din țară, astfel că dat fiind situația nu s-a acceptat niciodată întreaga sumă pretinsă la plată de intimată.
Tot astfel arată recurenta că prin contractul încheiat s-a prevăzut că dacă nu sunt îndeplinite obligațiile asumate de executant atunci achiziționarul este îndreptățit a deduce din prețul contractului o penalitate iar sub acest aspect s-a procedat pe parcursul derulării relațiilor la notificarea creditoarei executant că lucrările la care s-a angajat nu sunt finalizate nu prezintă calitatea cerută și impusă de normele tehnice și contract.
Mai mult arată recurenta nu există un proces verbal de recepție, nu s-a ajuns la nici o înțelegere cu privire la lucrările parțial efectuate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata SRL a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii primei instanțe; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate intimata arată că argumentelor recurentei sunt nefondate întrucât nu prezintă relevanță în cauză, caracterul cert și/sau lichid al creanței pentru simplul motiv că aceste caractere ale creanței nu sunt avute în vedere de către legiuitor în art.597 și art.591 civ.; nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat întrucât prin ordonanța de plată nu se dezleagă fondul; cu prilejul soluționării cererii de ordonanță instanța a respins cererea pe considerentul că soluționarea cauzei presupune analiza unor chestiuni ce exced limitele instituite de procedura specială și cu toate acestea a reținut și existența unei facturi acceptate.
Referitor la argumentele aduse de recurentă cu privire la neexecutarea la termen a contractului arătat recurenta nu au relevanță decât în ceea cea ce privește caracterul lichid al contractului.
În privința susținerilor recurentei cu privire la lipsa unor condiții privitoare la urgența sau pericolul de sustragere arată intimata că acestea sunt simple afirmații și lipsite de valoare în cauză.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport cu actele dosarului de normele juridice incidente, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță SRL în contradictoriu cu SRL solicitat instanței a dispune instituirea popririi asiguratorii până la concurența sumei de 13.594,96 lei pentru garantarea plății acestei sume, asupra sumelor datorate de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C în favoarea debitoarei precum și asupra contului nr.-Z -XXX- deschis la trezoreria statului pe numele SRL.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în baza contractului de lucrări nr.35 din data de 12.09.2007 s-a prestat în favoarea SRL mai multe lucrări pentru care s-a emis factura fiscală nr.-/2007 în valoare de 481.594,96 lei pe care pârâta a acceptat-o fără obiecțiuni sens în care a și efectuat o plată parțială rămânând un rest de 131.594,96 lei ce se refuză a fi achitat deși s-a procedat la notificare și ulterior la conciliere în vederea efectuării plății.
În aceste condiții pentru garantarea plății se arată că dat fiind refuzul nejustificat de a se achita suma, perioada scursă de la momentul la care suma trebuia achitată și până în prezent, riscul ca până la momentul la care se obține un titlu executoriu, executarea să devină anevoioasă și pârâta să nu mai aibă bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj se impune instituirea popririi asiguratorii.
Cererea argumentată astfel a fost întemeiată în drept pe art.597 pr.civ. raportat la art.591 pr.civ. 592-599.pr.civ.
Art.597 pr.civ. în cuprinsul său prevede că poprirea asiguratorie se poate înființa supra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile.urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care acesta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente în condițiile stabilite de art. 591.pr.civ; dispozițiile art. 592 - 595. proc. civ. se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 591 (1) pr.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă poate solicita înființarea unui sechestru dacă dovedește că a intentat acțiune.
Același articol alin. 2. proc. civ. prevede că același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris dacă dovedește că a intentat acțiune și depun odată cu cererea o cauțiune de J de valoare. Tot astfel prin alin. 3 al articolului menționat se prevede că instanța poate încuviința sechestru asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să -și risipească averea.
Totodată prin art. 592 alin. 2. proc. civ. se statuează că instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând, totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntru căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare iar recursul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea în termen scurt a părților.
Din normele enunțate rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri vizând poprirea sau sechestrul asigurator este necesară întrunirea cumulativă a anumitor condiții și anume: creanța să fie constatată printr-un înscris, creanță să fie exigibilă; să fie intentată acțiune și, respectiv, în contextul în care debitorul prin faptele sale micșorează asigurările date. Situațiile date de norme nu sunt aplicabile în cauză.
Cerința creanței exigibile nu este întrunită. Astfel se reține că prin contractul încheiat de părți având ca obiect executarea lucrărilor s-a convenit ca la finalizarea acestora executantul să notifice în scris achizitorului că sunt întrunite condițiile de recepție solicitând acestuia convocarea comisiei de specialitate, iar pe baza situației de lucrări executate confirmate și a constatărilor efectuate pe teren achizitorul să aprecieze dacă sunt întrunite condițiile pentru convocarea comisiei de recepție.
Prin același act cu privire la plata prețului părțile au convenit că plățile parțiale să se efectueze la intervale lunare, că aceste plăți nu se consideră de către achizitor ca recepție a lucrărilor executate.
Tot astfel au convenit că plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitive dar în special, datorită unor eventuale litigii contravaloarea lucrărilor care nu sunt în litigiu se va plăti imediat de către achizitor iar dacă verificarea se prelungește din diferite motive caracterul nu va fi considerat terminat până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului.
Din cele convenite se observă că plata va fi scadentă imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitivă, situație ce se constată prin procesul verbal de recepție final care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului iar plata parțială nu se consideră ca o recepție a lucrărilor executate. Ori, în aceste circumstanțe dat fiind că obligația plății a fost afectată de o anume modalitate respectiv de verificare recepție și de un anumit termen imediat după verificare cu excepția prelungirii și pentru lucrări care nu sunt în litigiu creanța este scadentă doar din momentul împlinirii modalității statuate și al împlinirii acelui termen. Cum însă actele depuse în probațiune nu atestă o împlinire a modalității cuvenite creanța nu poate fi considerată scadentă și deci exigibilă.
Așadar nefiind întrunite cerința cerută de normele evocate în susținerea demersului în mod corect se susține de recurentă că reținerile primei instanțe cu privire la întrunirea cerințelor art.597, 592, 591 și următoarele din pr.civc. sunt greșite.
Evident, se relevă implicit prin demersul introductiv că până la obținerea titlului și executării este posibil să nu mai fie bunuri de executat. Aceeași susținere nu poate fi reținută câtă vreme din actele depuse nu rezultă existența unei fapte de natură să ateste o eventuală micșorare a patrimoniului pentru a se aprecia astfel incidența normelor în materie de sechestru.
Prin urmare față de cele arătate constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele cerute de normele evocate prin demersul introductiv, Curtea în baza art. 312. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 592 și 581. proc. civ. cumulativ, va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul că va respinge cererea formulată de SRL.
Totodată, având în vedere că pentru judecata cererii de suspendare nu a fost cerută obligarea la cheltuieli, că chitanțele depuse atestă și cheltuielile în acea fază precum și faptul că principiul înscris în art. 274. proc. civ. consacră acordarea acestora de existența culpei cât și a justificării în baza art.274 pr.civ. va obliga reclamanta să plătească pârâtei recurente cheltuieli parțiale în cuantum de 2130 lei, aferente chitanței doveditoare pentru judecata recursului, restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru cererea de suspendare nefiind solicitate în contextul în examinării și pronunțării prin încheiere anterioară, urmează a fi respinsă.
Pentru a dispune astfel s-a luat în considerare și faptul că cererea de suspendare formulată de recurentă a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SRL împotriva încheierii comerciale nr. 114/C din 5.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în tot, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SRL C
Obligă reclamanta să plătească pârâtei- recurente cheltuieli de judecată parțiale în recurs, în cuntum de 2.130 lei.
Respinge restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./18.02.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
