Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 114/A/
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanta - -, cu sediul în R V,-, județul V, împotriva sentinței nr.662 din 12 mai 2008, precum și de pârâta - SRL, cu sediul social în Dr. T S,-, județul M, împotriva încheierii din 24 iunie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte - COMUNICATION SRL, cu sediul în R V,-,.13,.A,.16, județul V și - SRL, cu sediul în R V,-,.14,.A,.14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul reclamantei este netimbrat cu suma de 2.169,50 lei și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apelul reclamantei este netimbrat.
Curtea, analizează actele și lucrările dosarului și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat de pârâtă și pe excepția de netimbrare, privind apelul reclamantei.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - - RVa chemat în judecată pe pârâtele - COMUNICATION SRL, cu sediul în R V,-,.13,.A,.16, județul V, - SRL, cu sediul în R V,-,.14,.A,.14, județul V și - SRL, cu sediul în T S,-, județul M, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză, să le oblige pe pârâte să-i restituie autotractorul marca EURO 2, serie motor și semiremorca marca,serie -.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în cursul lunii august 2005, reprezentanții - COMUNICATION SRL și - SRL, s-au prezentat la sediul reclamantei cu intenția declarată de a cumpăra vehiculele susmenționate.
După preluarea, printr-o acțiune de înșelăciune la data de 1 septembrie 2005, a vehiculelor respective, cele trei societăți pârâte au vândut între ele aceste bunuri, ultimul cumpărător fiind - SRL T
Pârâta - COMUNICATION SRL a emis două file CEC pentru plata prețului, însă, neavând disponibil bancar, cecurile nu au putut fi decontate.
Reclamanta mai arată că, facturile emise de către reclamantă pentru - Comunication SRL și de către aceasta din urmă, pentru - SRL, au fost anulate prin hotărâri judecătorești astfel încât, nici pârâta - SRL nu poate susține că a dobândit un drept de proprietate valabil asupra celor două bunuri.
Mai mult, pârâta - SRL a participat activ la operațiunea de înșelăciune asupra reclamantei, printr-un reprezentant care poate fi identificat de către martora.
Pârâta - SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, arătând că este un cumpărător de bună credință care a achitat integral prețul celor două vehicule.
La data de 10 decembrie 2007, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că revendică bunurile respective de la pârâta - SRL, fără a renunța, însă, expres la judecată față de celelalte două societăți pârâte.
Prin entinței nr.662 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta - -, împotriva pârâtelor - COMUNICATION SRL -.V, - SRL -.V și - SRL T
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată, către pârâta - SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, s-a constatat că între părți a mai avut loc un litigiu cu privire la cele două bunuri mobile revendicate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 430/2006, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele COMUNICATIONNS, și L, solicitând anularea convențiilor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâte cu privire la cele două autovehicule.
Prin sentința nr. 758 din 24 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea reclamantei, fiind anulată factura fiscală nr. - din 1 septembrie 2005, încheiată între COMUNICATIONNS și, fiind respinsă însă cererea față de pârâta L, instanța reținând că bunurile descrise în acțiune, au fost vândute succesiv de la A, la COMUNICATIONS L, cu factura nr.-/1.02.2005, anulată prin sentința nr.179/C/8.03.2006, apoi de către aceasta din urmă, către, conform facturii nr.-/1.09.2005, la prețul de 73.185 lei (66), iar mai apoi, de către aceasta către, conform facturii nr.-/2.09.2005, cu prețul de 75.000 lei (4).
Potrivit certificatelor de radiere din evidența Poliției județului V, radierea a operat la 2.09.2005, fiind menționată înstrăinarea bunurilor de către reclamantă, către pârâta COMUNICATIONS
În urma plângerii penale, formulate de reclamantă, s-a stabilit că administratorul pârâtei COMUNICATIONS - - a indus în eroare mai multe societăți comerciale de la care a achiziționat marfă de cca. 3 miliarde lei, cu file CEC - fără acoperire, precum și că acesta împreună cu - administrator al - a convenit vânzarea lucrurilor reclamantei, către o terță persoană, dar nu au obținut prețul corespunzător.
De asemenea, s-a stabilit că aceștia colaborau de mai multă vreme, însă, pe administratorul nu l-au cunoscut, până la perfectarea tranzacției.
Acțiunea a fost întemeiată pe regula de drept, potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și nulitatea titlului achizitorului, regulă de drept ce este o aplicare a principiuluinemo dat quod non habet.Această regulă își găsește aplicare - a apreciat instanța- când vânzătorul dovedește în fața instanței reaua-credință a subdobânditorului, în sensul că aceasta a cunoscut sau putea să cunoască cu diligențe minime nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului. În speță, conform probelor administrate, s-a ajuns la concluzia unui concert fraudulos din partea administratorilor celor două pârâte, care, de conivență, deși cunoșteau aspectele nelegale ale tranzacției încheiate cu reclamanta, au hotărât înstrăinarea bunurilor către o terță persoană de bună-credință.
În ce privește pe pârâta L, instanța a constatat că aceasta a fost un cumpărător de bună credință, în sensul că a achitat prețul vânzării, a înmatriculat autovehiculele pe numele său și le-a folosit conform utilizării obișnuite a acestora.
Apelurile declarate de reclamata și de intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice V au fost respinse prin decizia nr. 42/A/C din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, iar recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii, a fost constatat nul prin decizia nr. 1065 din 14 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Așa fiind, tribunalul a constatat că dacă într-adevăr între primele două pârâte a existat un concert fraudulos, cea de-a treia cumpărătoare, respectiv pârâta este un dobânditor de bună-credință, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat, conform hotărârilor judecătorești sus-menționate, beneficiind astfel de regula prevăzută de art. 1909 alin. 1 cod civil, potrivit căreia lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp.
Regula pe care o formulează art. 1909 cod civil, este aceea că în materia bunurilor mobile posesiunea de bună credință valorează titlu de proprietate și înlătură posibilitatea revendicării bunului respectiv.
Față de aceste considerente de fapt, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Potrivit art. 274 din codul d e procedură civilă, reclamanta a fost obligată la plata sumei de la 3000 lei cheltuieli de judecată, către pârâta - SRL, justificate prin onorariu de avocat și costul deplasărilor în instanță.
Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2008, pârâta - SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale- din 12 mai 2008, în sensul că instanța nu a calculat corect cheltuielile de judecată, acordând numai suma de 3000 lei, deși cheltuielile de judecată se ridică la suma de 6286 lei.
Prin încheierea din 24 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de - SRL, reținând că în sentință nu s-a efectuat un calcul pe capitole al cheltuielilor de judecată, pentru a se observa eventuala eroare de calcul acuzată de către pârâtă, limitarea cheltuielilor efectuată de instanță neputând fi cenzurată pe calea îndreptării de eroare materială, ci prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii respective.
Împotriva sentinței nr.662/12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în termen legal, a declarat apel reclamanta - - -.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar aceasta nu a timbrat apelul.
Potrivit art.11 și 20 din Legea nr.146/1997 și art.1 din OG.nr.32/1995, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr.123/1997 și prin OG nr.10/1999, cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar, care se plătesc anticipat.
Dacă plata nu a fost făcută în momentul înregistrării cererii, instanța trebuie să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații, se sancționează cu anularea cererii.
În speță, se constată că apelanta - - -. nu a plătit anticipat taxa judiciară de timbru în sumă de 2.169,50 lei și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei. Ca urmare, achitarea sumelor respective i s-a pus în vedere prin citație, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 201 din dosar.
.Obligația legală nu a fost îndeplinită, astfel că apelul formulat de reclamantă urmează a fi anulat ca netimbrat.
Împotriva încheierii din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în termen legal, a declarat apel pârâta - SRL D Tr.S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta arată că în mod greșit s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale-/12.05.2008, în ceea ce privește calculul cheltuielilor de judecată, deoarece nu se justifică neacordarea de către instanța de fond în totalitatea cheltuielilor de judecată.
Apelul formulat de pârâtă nu este fondat.
În mod legal, prin încheierea din 24 iunie 2008, prima instanță a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta - SRL D Tr.
Prin sentință, instanța de fond a justificat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei către pârâtă, prin onorariu de avocat și costul deplasărilor în instanță. Așa cum a reținut tribunalul, limitarea cheltuielilor de judecată de către instanță nu poate fi cenzurată pe calea îndreptării de eroare materială, ci prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii respective, iar, în speță, pârâta nu a formulat apel împotriva sentinței.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat apelul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de reclamanta - -, cu sediul în R V,-, județul V, împotriva sentinței nr.662 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta - SRL, cu sediul social în Dr. T S,-, județul M, împotriva încheierii din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte - COMUNICATION SRL, cu sediul în R V,-,.13,.A,.16, județul V și - SRL, cu sediul în R V,-,.14,.A,.14, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință pulică, astăzi 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
Jud fond.
9.12.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim
