Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 3919/2006)
DECIZIA NR. 115
Ședința publică din data de 9 iunie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 2: Elena Tănăsică
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta- Investiții SA, cu sediul în B, str. -, nr. 31, parter,.3, sector 1,împotriva sentinței nr. 998 din data de 21 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - Construcții Import-Export SRL Târgoviște ( actualmente - SRL) cu sediul în Târgoviște, Bd. - cel - parter, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 iunie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin decizia nr. 732/7.02.2003 Curtea Supremă de Justiție (actualmente Înalta Curte de Casație și Justiție) a admis recursul declarat de contestatoarea - Construcții Import-Export SRL Târgoviște, a casat decizia nr. 1009/20.12.2001 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând faptul că între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia apar contradicții care determină anularea hotărârii, întrucât în situația în care instanța sesizată cu o contestație în anulare consideră că lipsa de procedură neinvocată pe calea recursului paralizează exercițiul acestei căi extraordinare de atac, atunci contestația apare ca inadmisibilă și nu ca nefondată.
Prin decizia nr. 27/17.10.2003 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare, iar împotriva acesteia s-a declarat recurs, prin decizia nr. 4544/6.10.2005, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea contestației în anulare pe fondul acesteia.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, în soluționarea contestației în anulare, a pronunțat decizia nr. 176 din 13.07.2006 prin care a admis contestația în anulare formulată de - Construcții Import-Export SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 27/17.10.2003 pronunțată de aceeași instanță, a anulat decizia respectivă și a stabilit termen pentru rejudecarea apelului la data de 14.09.2006.
Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu din 20.07.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul decizie nr. 176/13.07.2006, în sensul că decizia anulată este decizia nr. 347/4.04.2000 și nu decizia nr. 27/17.10.2003.
Ca atare, prezenta instanță este investită cu rejudecarea pe fond a apelului formulat de pârâta - Investiții SA B împotriva sentinței nr. 998/21.12.1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 998/21.12.1999 a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta - Construcții Import-Export SRL Târgoviște în contradictoriu cu pârâta - Investiții SA B și a anulat protocolul proces-verbal de conciliere și compensare încheiat la 11.04.1996, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 328.000 lei (32,8 RON) cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a arătat că prin cererea înregistrată inițial la nr. 8038/1998 la Tribunalul Dâmbovița reclamanta - Construcții Import-Export SRL Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâta - Investiții SA B constatarea nulității protocolului (proces-verbal de conciliere și compensare) încheiat la 11.04.1996 între pârâtă și împuternicitul reclamantei, act prin care bunuri din patrimoniul reclamantei au fost transmise pârâtei prin fraudarea legii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între cele 2 societăți au existat raporturi contractuale și comerciale, părțile au încheiat în anul 1994 un contract de asociere pentru vânzarea de autovehicule blindate tip furgonetă, iar în anul 1996 un contract de colaborare nr. 6/24.02.1996, în scopul comercializării acestor produse ale reclamantei de către pârâtă, care primea pentru fiecare vânzare un comision.
Reclamanta a mai susținut că principalul acționar - a primit o procură autentificată sub nr. 3215/1996, denumită "procură specială", prin care a fost desemnat ca reprezentant în România al patronului firmei reclamante și că în baza acesteia, a procedat la încheierea protocolului din 11.04.1996, ce formează obiectul prezentului litigiu, prin care creanța pârâtei din factura nr. -/1996 pentru suma de 2.179.950.060 lei vechi, reprezentând comisioane datorate de reclamantă și neachitate a fost stinsă prin preluarea unor bunuri din patrimoniul reclamantei către pârâtă.
Reclamanta a mai pretins că acest protocol a fost încheiat cu fraudarea legii, deoarece din conținutul "procurii speciale" de care s-a folosit reprezentantul patronului reclamantei, rezultă că de fapt era vorba de o procură generală prin care acesta fusese desemnat să administreze interesele societății comerciale reclamante în România, iar actul încheiat depășea puterile cu care a fost mandatat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut că prin protocolul sus-aminit s-a convenit transferul fizic și valoric al unor bunuri ale reclamantei către societatea pârâtă, în contul unei datorii de aprox. 2 miliarde lei vechi, actul fiind semnat din partea reclamantei de numitul, ca împuternicit al patronului acesteia, deși era acționar majoritar al societății pârâte și de către directorul executiv al pârâtei - Investiții SA -, instanța apreciind că ambii semnatari au favorizat societatea pârâtă, în calitate de acționari ai acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat pârâta - Investiții SA B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că protocolul contestat de reclamantă nu reprezintă o compensare în sensul art. 1043 Cod civil, neexistând datorii reciproce întrec ele 2 societăți, ci este de fapt o dare în plată a unor bunuri în contul unei datorii, această operațiune având natura juridică a unei vânzări, pe care reprezentantul era îndreptățit să o perfecteze în baza procurii speciale autentificate prin care a fost mandatat de patronul reclamantei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel, în raport cu legislația incidentă în cauză, cu actele și înscrisurile depuse la dosar, se constată că atât excepția perimării invocată de intimată, cât și apelul formulat de pârâtă - Investiții SA B sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția perimării invocată de intimata - Construcții Import-Export SRL Târgoviște, trebuie arătat că dosarul ce a determinat suspendarea judecătorească a apelului, după admiterea contestației în anulare și fixarea termenului pentru rejudecarea apelului pe fondul acestuia, a fost soluționat în recurs de la 15.03.2007 - "constată nul recursul pârâtei - Investiții SA B împotriva deciziei nr. 176/13.07.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI ".
Se poate observa că intimata - Investiții SA Baf ormulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze la data de 3.08.2007 (fila 26 dosar -) și deci, nu s-a depășit termenul de 6 luni pentru perimare în materie comercială, ținându-se seama de dispozițiile art. 244, 245 raportat la art. 248 și urm. Cod pr. civilă.
Conform art. 249 Cod pr. civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes, și totuși acest curs al perimării fusese întrerupt prin cererea intimatei - Construcții Import-Export SRL Târgoviște din 20.05.2007 (data plicului fila9 dosar -).
De altfel, în baza art. 252 alin.3 Cod pr.civilă, perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel.
Ca atare se va respinge ca neîntemeiată excepția perimării apelului formulat de pârâta - Investiții SA B, invocată de intimata - Construcții Import-Export SRL Târgoviște.
Instanța de fond, a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
În mod corect s-a apreciat că între părți a avut loc o compensare în sensul art. 1043 cod civil și nu o dare în plată, așa cum susține eronat apelanta.
Se poate observa că protocolul este semnat din partea reclamantei-intimate de, ca împuternicit al lui, iar din partea apelantei-pârâte de, primul fiind acționar principal al celei de a doua societăți, iar secundul - directorul executiv al apelantei. În consecință, prima instanță a sesizat în mod just și temeinic faptul că împuternicitul lui, care deținea 1% din acțiunile intimatei-reclamante și unde mandantul său avea99% din acțiuni, a hotărât practic desființarea firmei - Construcții Import-Export SRL Târgoviște în favoarea - Investiții SA B, unde avea 75% din acțiuni.
Este evident că protocolul s-a încheiat de prin fraudă la lege și ilicit față de mandantul său, cu depășirea atribuțiunilor primite, pur și simplu cu sine însuși, deoarece ambii semnatari au lucrat în același scop fraudulos, devalizarea intimatei în favoarea apelantei.
În acest sens, existența celor 2 faxuri din 23.11.1996 prin care le interzicea celor 2, respectiv și, să facă vânzări din proprietatea - Construcții Import-Export SRL Târgoviște, sau să semneze vreun act pentru aceasta, este elocventă.
Anularea protocolului nr. 50/4.04.1996 prin care pârâta-apelantă prelua în contul unei pretinse datorii, întregul activ al intimatei, este o soluție legală a Tribunalului Dâmbovița, fiind dovedită tendința apelantei prin fraudă de a-și însuși în mod ilicit și necuvenit bunurile societății intimate, între acestea existând un număr mare de litigii civile, comerciale și penale.
Instanța de fond a sesizat în mod legal și temeinic faptul că protocolul respectiv este o fraudă la lege, deoarece părțile nu aveau datorii reciproce, cât privește procura specială primită de, acesta a depășit cadrul mandatului respectiv, iar ulterior, procura a fost declarată falsă de Parchetul de pe lângă prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17.11.2005.
Ca atare, se confirmă că protocolul încheiat a fost realizat în mod ilicit și fraudulos, iar prin decizia nr. 3491/16.09.2003 a apelanta a fost exclusă din asocierea cu unitatea intimată.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică, aceasta urmează a fi păstrată, ceea ce va determina în baza art. 296 Cod pr.civilă respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta-pârâtă - Investiții SA
Văzând că apelul a fost legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția perimării apelului invocată de intimata - SRL.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - Investiții SA, cu sediul în B, str. -, nr. 31, parter,.3, sector 1, împotriva sentinței nr. 998 din data de 21 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- Construcții Import-Export SRL Târgoviște ( actualmente - SRL)cu sediul în Târgoviște, Bd. - cel - parter, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
grefier șef secție
Red. / - 4 ex./2.07.2008
Dosar fond 8038/1998 Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Elena Tănăsică
