Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1576/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576
Ședința publică din 3 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile 1011 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânarea pronunțării hotărârii din data de 24.11.2009, dată la care s-a amânat din nou pronunțarea hotărârii în data de 27.11.2009 și 03.12.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față constată că:
Prin decizia civilă nr. 1011/ 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 412/JS din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 3.740/COM/2006, cu număr nou - al Tribunalului C-S privind debitoarea intimată, prin lichidator judiciar
A modificat hotărârea menționată, în parte, în sensul că a obligat pârâta să plătească suma de 333.705 lei, pentru acoperirea pasivului societății debitoare, menținând celelalte dispoziții.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin sentința comercială nr. 412/JS din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 3.740/COM/2006 al Tribunalului C-S s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul, s-a admis cererea lichidatorului și s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei, pentru plata datoriei societății debitoare, obligând-o pe aceasta să plătească pasivul falitei în sumă de 402.273 lei, s‑a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrului comerțului și de asemenea, instanța a admis cererea lichidatorului pentru cheltuielile procedurale în sumă de 740 lei, din fondul special de lichidare, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței Direcției Finanțelor Publice C-S și Oficiului Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență,
S-a reținut că pârâta, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii solicitării lichidatorului de antrenare a răspunderii personale a administratorului, cu motivarea că:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și anume instanța arată doar faptul că debitorul societatea comercială, prin administrator, nu s-a conformat și nu a transmis actele solicitate, aspect total eronat deoarece societatea debitoare încă din anul 2006, mai precis din 23.10.2006, a pus la dispoziția administratorului judiciar actele solicitate în acest sens fiind încheiat un proces verbal semnat de către ambele părți iar o altă predare‑primire de documente s-a făcut la data de 5 noiembrie 2007, după recuperarea documentelor de la contabila societății, fiind încheiat și cu acest prilej un proces‑verbal;
Astfel, societatea a avut o evidență contabilă corectă și ținută la zi, cum de altfel s‑a stabilit și cu ocazia controalelor efectuate de către garda financiară și alte instituții financiare;
Încă de la declanșarea procedurii au existat probleme în ce privește colaborarea dintre administratorul societății și lichidatorul judiciar datorită refuzului de a‑i plăti onorariul fixat de instanță până la recuperarea datoriilor societății și încă de la întocmirea raportului inițial, la termenul din 7 decembrie 2006, lichidatoarea nu a făcut o analiză reală a debitorilor, neidentificând decât un singur debitor, cu suma de 170.786 lei, deși societatea are de recuperat creanțe de la un număr de 4 debitori care se regăsesc în evidențele contabile și au fost aduse la cunoștința lichidatoarei, inclusiv reclamanta - Metal SRL, cu o sumă aproximativ egală cu aceea din cererea introductivă;
Verificarea și încasarea creanțelor reprezintă o datorie a lichidatorului, precum și urmărirea lor prin identificarea debitorilor și promovarea de procese în acest sens iar antrenarea răspunderii administratorului se face doar în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu după considerentele inventate de către lichidator, pentru a masca faptul că acesta refuză să se ocupe de recuperarea creanțelor pe care le are societatea ce o administrează conform legii;
Instanța nu amintește nimic de fondul acestui dosar și anume de creanțele pe care societatea debitoare le are de recuperat chiar de la reclamantă, nu s-a cerut de către lichidatoare reclamantei niciodată să facă dovada ce s-a întâmplat cu marfa care i-a fost livrată și nici o instanță nu poate admite cererea de antrenare a răspunderii personale a administratorului înainte de epuizarea tuturor posibilităților de recuperare a creanțelor de la debitorii societății.
S-a constatat că nu s‑a formulat întâmpinare cu privire la motivele de recurs,
Curtea a reținut în fapt că au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul social numai o parte din documentele contabile ale societății astfel cum rezultă din procesele verbale încheiate la data de 23.10.2006 și 5.11.2007 în care sunt menționate documentele predate precum și în mod explicit, faptul că administratorul social s‑a obligat să mai predea, în data de 6.11.2007, actele contabile aferente anilor 2004‑2005, solicitate cu acea ocazie de către lichidatorul judiciar,
Că însă nu s‑a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate în condițiile menționate,
Că deși lichidatorul judiciar a fost avizat, astfel cu susține în concluziile depuse în primă instanță, că potrivit unor liste de debitori depuse de către administratorul social care nu corespund una cu cealaltă, cu privire la existența mai multor debitori ai societății, datorită insuficienței datelor oferite, nu s‑a putut pronunța cu privire la realitatea mențiunilor respective, din aceleași considerente implicit neputându‑se pune problema acționării în vederea recuperării respectivelor creanțe,
Că pe de altă parte, deficiențe ale modului în care a fost ținută contabilitatea, prin emiterea de facturi fără a se înscrie date privind expediția și fără a se menționa delegatul precum și prin neîntocmirea dispozițiilor de plată și încasare sau întocmirea la facturile fiscale primite ulterior datei existente pe facturile fiscale rezultă, contrar susținerilor recurentei, din procesul‑verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 17.002.2005 de către Garda Financiară C‑S, la care administratorul social nu a formulat obiecțiuni,
S-a reținut din înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv adresa nr. 246/14.10.2008 a - Metal SA, că numai în ce privește pe această creditoare, debitoarea nu mai are nici o datorie față de aceasta, renunțându‑se la susținerea cererii de insolvență și atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, fără a fi depuse documente contabile din care să rezulte existența și posibilitatea de recuperare a celorlalte creanțe pretinse,
S-a considerat că în aceste condiții pasivul social stabilit la suma de 402.273 lei, potrivit definitiv al creanțelor, pentru care s‑a angajat răspunderea în primă instanță, trebuie diminuat cu creanța admisă în favoarea acestui creditor în sumă de 68.568 lei, astfel că, în drept fiind îndeplinite condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 astfel cum s‑a stabilit și în mod corespunzător s‑a motivat și în prima instanță, prin aplicarea dispozițiilor art. 3041și 312 alin 1-3 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, raportat la noua stare de fapt reținută în recurs cu privire la pasivul societății, modificându‑se hotărârea menționată, în parte, în sensul că a fost obligat administratorul social, respectiv pârâta să plătească suma de 333.705 lei pentru acoperirea pasivului societății debitoare, menținându-se celelalte dispoziții. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea solicitând anularea deciziei atacate, rejudecarea cauzei și suspendarea executării acesteia.
În motivarea contestației în anulare formulată, contestatoarea a susținut că potrivit motivelor de recurs a arătat faptul că a predat actele contabile către lichidatorul judiciar potrivit procesului verbal din data de 23 octombrie 2006, apoi a celei din 5.11.2007, dar s-a mai făcut o predare după ce actele au fost recuperate de la contabila societății, aceasta fiind plecată din țară.
Cu această ocazie s-a arătat că s-a mai întocmit un act între contestatoare și lichidatorul judiciar, document pe care contestatoarea nu l-a mai găsit și nici lichidatorul nu l-a depus la dosar.
S-a motivat că se impunea din partea instanței lămurirea acestui aspect foarte important în aprecierea aplicării în speță a art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, verificări de fapt, ea putând face dovada cu martori a faptului că aceste acte care lipseau ( lunile aprilie - septembrie 2005 și anul 2004) au fost într-adevăr predate către lichidatorul judiciar.
S-a susținut de către contestatoare că nu este nici moral ca ea să răspundă pentru acoperirea unei sume enorme de 3,3 miliarde lei vechi pentru faptul că o instanță nu a reținut corect motivele de recurs, respectiv faptul că într-adevăr a depus toate actele la lichidatorul judiciar și de altfel acesta era și propriul său interes.
Contestatoarea a menționat că în toate fazele procesuale prin care a trecut dosarul nr- a arătat faptul că societatea debitoare are de încasat sume de la terți debitori, însă lichidatorul nu a întreprins măsuri pentru recuperarea creanțelor.
Contestatoarea a considerat că aspectul depunerii actelor la lichidatorul judiciar trebuie lămurit în instanță prin administrarea probei cu martori; din acest motiv s-a solicitat a se dispune anularea deciziei civile nr. 1011/11.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA și rejudecarea cauzei. Datorită faptului că s-a pornit executarea sa silită prin emiterea titlului executoriu nr. - din data de 31.03.2009 din dosarul de executare nr. 253/2009 al Administrației Finanțelor Reșița, s-a solicitat instanței a se dispune și suspendarea executării, în temeiul art. 319 indice 1 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 pct. 2 ultima frază Cod procedură civilă precum și art. 319 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin înscrisul de la fila 25 dosar, contestatoarea a precizat că anexează Procesul Verbal de predare - primire nr. 1856/6.11.2007 încheiat la data de 6.11.2007 și că prin aceasta dorește să probeze aspectul că a predat toate actele contabile către lichidatorul judiciar și astfel că nu este vinovată de încălcarea art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin precizarea și completarea de acțiune de la filele 30 - 31 dosar, contestatoarea a solicitat instanței să dispună casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință reluarea și continuarea procedurii de lichidare judiciară a cu mențiunea că decizia nr. 1011/11.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de recurs admițând în parte recursul a omis din greșeală să cerceteze un motiv de casare.
Contestatoarea a specificat că așa cum rezultă din înscrisurile emise de către C-S și administrate în cauză și anexate precizării și completării de acțiune, instanța de fond s-a grăbit să aprobe raportul final al lichidatorului judiciar și să dispună antrenarea răspunderii sale ca și administrator al fără a constata faptul că din întreaga sumă pentru care s-a angajat răspunderea, doar o mică parte era reală, respectiv 70.000 lei, restul fiind accesorii și penalități de întârziere calculate de către C-S în sarcina societății în perioada în care se afla deja în insolvență, contrar dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
S-a arătat că potrivit adresei nr. 7167/20.07.2009 a Inspectoratului Teritorial d e munca C-S, lichidatorul judiciar al nu a depus nici o decizie sau dispoziție privind încetarea raporturilor de muncă ale directorului societății cu societatea comerciala debitoare fapt pentru care nu i-se poate elibera carnetul de munca.
Deși lichidatorul judiciar a cunoscut faptul ca societatea comerciala avea angajat un director aspect adus la cunoștiință acesteia de către contestatoare în calitate de administrator, aspect menționat si in Raportul inițial al administratorului judiciar,anexat prezentei, acest administrator judiciar, cu rea-credinta sau neștiință, a refuzat atât să înscrie din
oficiu, conform disp.art.64 din Legea nr.85/2006,modificata si completata ulterior, in tabelul creditorilor creanța acelui salariat constând în drepturi salariale, restante și neachitate, cât și a notifica in condițiile ort. 61 din Legea nr.85/2006, modificata si completata ulterior.
S-a menționat că deși lichidatorul judiciar a fost avizat-pag.2 din Raportul inițial al administratorului judiciar - de catre contestatoare, cu privire la faptul ca SRL are de recuperat creanțe in cuantum de aproximativ 600.000 lei, cuantum ce ar fi asigurat îndestularea tuturor creditorilor IMPEXS. acest lichidator judiciar nu a întreprins nimic pentru a recupera acele creanțe, desi existau inclusiv titluri executorii împotriva unor debitori (de ex. - fila CEC).
În drept au fost invocate dispozițiile art.132, art.318 si urm. din Codul d e procedura civila.
Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 317 pct. 2 ultima frază, art. 318 și 319 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Textul art. 317 pct. 2 ultima frază Cod procedură civilă vizează respingerea recursului fără ca acesta să fi fost judecat în fond.
Se reține că prin decizia nr. 1011/ 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa judecat în fond recursul declarat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 412/JS/8 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 3740/COM/2006 cu număr nou - al Tribunalului C-S, admițând recursul și modificând în parte hotărârea recurată în sensul că a obligat pârâta să plătească suma de 333.705 lei pentru acoperirea pasivului societății debitoare menținând celelalte dispoziții.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate pune în discuție probleme de fond, motive care au fost soluționate de instanță.
Curtea a soluționat recursul declarat de pârâta în baza motivelor de recurs invocate și a înscrisurilor depuse la dosar reținând în fapt că au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul social numai o parte din documentele contabile ale societății și că nu s-a făcut dovada obligației de a mai preda în data de 6.11.2007 actele contabile aferente anilor 2004-2005 solicitate de către lichidatorul judiciar.
Motivul invocat de către contestatoare în sensul că instanța de recurs trebuie să administreze proba cu martori pentru lămurirea aspectului predării actelor după ce acestea au fost recuperate de la contabila societății care a fost plecată din țară, nu constituie temei al contestației în anulare.
Contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor modalități de administrare a probatoriului pentru lămurirea unor aspecte ce vizau fondul cauzei deduse judecății.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a procesului verbal de predare primire nr. 1856/6.11.2007 prin care aceasta a dorit să dovedească faptul că a predat toate actele contabile către lichidatorul judiciar se reține că este inadmisibilă contestația în anulare atunci când se întemeiază pe înscrisuri noi. Greșelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Referitor la motivele invocate de către contestatoarea prin "Precizare și completare de acțiune" se reține că acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, contestatoarea aducând doar critici modului de soluționare a cauzei de către instanța de recurs.
Criticile de fond la adresa soluției instanței de recurs nu constituie eroare materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă și ca atare nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare deoarece echivalează cu rejudecarea recursului.
De altfel, cel de al doilea motiv al precizării și completării de acțiune nu are legătură cu cauza de față.
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite în cauză cerințele art. 317 pct. 2 și 318 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art. 320 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1011/11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Ca o consecință a respingerii contestației în anulare, Curtea va respinge și cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1011/11.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1011/11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1011/11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, formulată de contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -28.12.2009
Tehnored. - 4.01.2010/2 ex.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
