Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 159
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta împotriva sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007 și sentinței nr.57 din 12 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA Tîrgu
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat și intimata pârâtă SC SA Tîrgu J, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că Tribunalul Gorja înaintat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.57 din 12 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, după care;
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților calificarea căii de atac.
Părțile prezente pe rând având cuvântul, lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Curtea, califică căile de atac formulate de parte ca fiind apel față de obiectul neevaluabil al cererii și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocat pentru reclamanta solicită admiterea apelurilor așa cum au fost formulate precum și admiterea cererii de completare a dispozitivului, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Învederează că hotărârea apelată este total nefondată întrucât este dată fără cercetarea tuturor argumentelor invocate. Asociația nu a deținut niciodată calitatea de acționar al societății, deci nu avea dreptul la dividente și nu deținea nici calitatea de creditor al societății pentru plata acestora. Astfel, expertul desemnat nu a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță, în cuprinsul raportului de expertiză făcând afirmații bazate pe aspecte faptice nereale, ceea ce a condus la denaturarea concluziilor raportului. Totodată, instanța nu s-a pronunțat nici față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă SC SA Tg. J solicită respingerea apelului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond. Învederează că la dosarul de fond există două expertize care lămuresc pe deplin obiectivele stabilite de instanță. Totodată, învederează că reclamanta a formulat cererea cu rea credință.
CURTEA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat Tribunalului Gorj să desemneze un expert contabil care să analizeze operațiunile din gestiunea SC SA privind plata unor sume de bani în scopul achitării acțiunilor achiziționate de asociația de la FPS.
Prin Sentința nr. 155 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Gorja admis cererea reclamantei și a constatat întocmit raportul de expertiză și suplimentul la raport, de către expertul desemnat în cauză. Totodată, a dispus comunicarea raportului și a suplimentului, consiliului de administrație al SC SA.
Instanța a reținut că temeiul acțiunii reclamantei îl constituie art.136 din Legea nr. 31/1990 și că aceasta, ca acționar deținând 15,02% din acțiuni este îndreptățită să solicite desemnarea unui expert care să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății.
A mai reținut că expertul desemnat a întocmit raportul și suplimentul la raport răspunzând obiectivelor stabilite și obiecțiunilor formulate de reclamantă.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, ce fost calificat de instanță ca apel, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Apelanta reclamantă solicită casarea sentinței și a încheierii din data de 21.11.2007 și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță în scopul efectuării unei noi expertize.
Susține că expertul desemnat în cauză nu a răspuns deloc la cel de-al doilea obiectiv stabilit iar cu privire la primul obiectiv a reținut aspecte faptice nereale și a ignorat dispozițiile legale aplicabile. Apelanta expune pe larg în apelul său situația pe care dorește să o constate expertul și modul în care acesta trebuia să aprecieze asupra legalității sau nelegalității operațiunilor verificate.
Apelanta invocă și faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondată și prin aceea că a respins cererea sa de efectuare a unei noi expertize care să corespundă standardelor de calitate. Ori, textul art. 136 din Legea nr. 31/1990 consacră drepturi concrete și efective și nu drepturi teoretice sau iluzorii astfel încât reclamantul trebuie să obțină finalitatea prevăzută de textul de lege, respectiv un raport de expertiză care să răspundă criteriilor de calitate adoptate de Corpul Contabili.
La 30 ianuarie 2008, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007 în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat, invocând faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 57 din 12 martie 2008 instanța dispus completarea dispozitivului sentinței respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
Instanța a reținut că a săvârșit intr-adevăr omisiunea de a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată însă, cererea este nefondată întrucât reclamanta nu a căzut în pretenții pentru fi aplicabile dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, deoarece nu s-au analizat concluziile raportului de expertiză și astfel nu s-a stabilit dacă pârâta a cauzat vreun prejudiciu.
Și împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, ce va fi calificat ca apel ca și calea de atac exercitată împotriva fondului.
Având în vedere că sentința de completare a dispozitivului sentinței constituie un tot cu hotărârea completată, cele două apeluri vor fi soluționate împreună.
Curtea apreciază că apelul împotriva Sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007 este nefondat ( apelul împotriva sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor premergătoare) iar apelul împotriva sentinței nr. 57 din 12 martie 2008 este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Sentința nr. 155 din 28 noiembrie 2007 este temeinică și legală.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 85/1990, unul sau mai mulți acționari ce dețin individual sau împreună cel puțin 10/ din capitalul social pot cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat și totodată predat consiliului de administrație/directoratului/consiliului de supraveghere respectiv cenzorilor spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare și supus dezbaterii adunării generale a acționarilor.
În cauză, constatând că reclamanta deține 15,02% din capitalul social al societății, instanța a desemnat un expert, în persoana domnului care a răspuns obiectivelor solicitate de parte. La acest raport reclamanta a formulat obiecțiuni. Instanța de fond corect a dispus ca expertul desemnat să răspundă la obiecțiunile formulate de reclamantă iar expertul s-a conformat și a întocmit un supliment la raportul de expertiză. Nemulțumită de concluziile expertului reclamanta a solicitat încuviințarea unei contraexpertize care, corect a fost respinsă de instanță prin încheierea din 21 noiembrie 2007 cu motivarea că reclamanta formulează de fapt critici vis a vis de opinia expertului. Prin refuzul de a încuviința o nouă expertiză instanța de fond nu a săvârșit nici o nelegalitate.
Susținerile recurentei privitoare la faptul că expertul desemnat în cauză nu a răspuns deloc la cel de-al doilea obiectiv stabilit iar cu privire la primul obiectiv a reținut aspecte faptice nereale și a ignorat dispozițiile legale aplicabile sunt nefondate. Expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite și la obiecțiunile reclamantei. Faptul că acesta nu făcut constatările pe care reclamanta le dorea și nu a interpretat faptele și dispozițiile legale aplicabile așa cum dorea reclamanta este o altă chestiune care nu impune efectuarea unei noi expertize. De asemenea, faptul că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite conform dorințelor reclamantei nu înseamnă că expertiza nu corespunde standardelor de calitate acceptate Corpul Contabili. Expertul este o persoană autorizată iar autorizația atestă profesionalismul său. Prin art.136 legiuitorul urmărește să confere dreptul acționarilor minoritari de a cunoaște modul în care s-au efectuat anumite operațiuni în contabilitatea societății, nu consacră drepturi teoretice sau iluzorii, dar aceasta nu înseamnă că expertul desemnat trebuie să constate și să interpreteze faptele conform dorințelor acționarului respectiv, ci situația reală pentru ca aceasta să fie pusă în discuția adunării generale a acționarilor.
Instanța oricum nu poate analiza în cadrul acestei acțiuni legalitatea ori corectitudinea operațiilor, acest atribut revenind exclusiv adunării generale a acționarilor societății.
Față de aceste argumente, curtea urmează să respingă ca nefondat apelul împotriva sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007 și încheierilor premergătoare.
Curtea apreciază că apelul împotriva sentinței nr. 57 din 12 martie 2008 este fondat sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert.
Articolul 136 alin.2 din Legea nr. 31/1990 prevede că onorariul expertului va fi suportat de societate. Astfel, sub aspectul onorariului de expert instanța de fond greșit a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.274 cod procedură civilă. Legea dă în sarcina societății acest onorariu, independent de vreo culpă procesuală a acesteia, cu excepția cazului în care acționarul ar fi de rea credință. În cauză nu s-a dovedit reaua credință a reclamantei.
Astfel, Curtea va admite apelul împotriva sentinței nr. 57 din 12 martie 2008, va schimba această sentință și va completa dispozitivul sentinței nr. 155/2007 în sensul că va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga societatea pârâtă la 500 lei onorariu de expertiză. Curtea apreciază că este nefondată cererea reclamantei de acordare a taxei de timbru și a onorariului de avocat, atât la fond cât și în calea de atac. Legea nr.31/1990 nu dă în sarcina societății și plata acestor cheltuieli iar prin prisma prevederilor generale, ale art.274 cod procedură civilă, ele nu pot fi acordate deoarece pârâta nu a căzut în pretenții. De altfel, instrumentul acordat de art.136 din Legea nr. 31/1990 nu reprezintă o procedură litigioasă, rolul instanței fiind doar acela de a dispune efectuarea expertizei, fără a stabili drepturi potrivnice cu societatea. Faptul că reclamanta a făcut cheltuieli excesive cu angajarea unui avocat deși nu se pune decât problema desemnării unui expert și nu a unui drept potrivnic, este o chestiune personală ce nu poate fi imputată părții adverse în lipsa unui text de lege care să dispună astfel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta domiciliată în Tg J,-, jud. G, împotriva sentinței nr.57 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-
(nr. în format vechi -) în contradictoriu cu pârâta SC SA Tg J,-, jud.
Respinge apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007.
Completează dispozitivul sentinței nr. 155 din 28 noiembrie 2007 în sensul că admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă societatea pârâtă la 500 lei onorariu de expertiză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /10.06.2008
jud.fond./ Tribunalul Gorj.
02 Iunie 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
