Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta -""SRL B prin administrator, împotriva sentinței civile nr. 400 din 10 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ, având ca obiect alte cereri.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța, dispune rectificarea conceptului de citare aferent încheierii din data de 15 ianuarie 2010 în sensul că intimata are termen în cunoștință prin consilier juridic Maura care a fost prezentă în sala de judecată la acel termen.
Constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității promovării recursului, excepție care urmează a fi respinsă ca nefondată întrucât sentința recurată a fost comunicată la data de 30 septembrie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 1 octombrie 2009, în termenul procedural de exercitare a căii de atac.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recursul este legal timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta - SRL a solicitat ca pârâtul Spitalul Municipal de Urgență M să fie obligat la executarea contractului de furnizare nr. 96/28.01.2008.
Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat a se constata reziliat de plin drept contractul în discuție cu obligarea reclamantei - pârâte la plata de daune interese, penalități și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 400 din 16.04.2009 a fost respinsă ca nefondată acțiunea principală, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
A fost admisă cererea reconvențională și s-a constat reziliat contractul de furnizare nr. 96/28.01.2008, cu obligarea reclamantei - pârâte la plata de daune în cuantum de 3607,19 lei, penalități de întârziere 67 lei și 295 lei cheltuieli de judecată.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Prin contractul de furnizare nr. 96/28.01.2008 încheiat în baza OG 34/2006 privind achizițiile publice, reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei carne de pui, conform unui grafic anexă la contract, la prețul total de 93.860 lei fără TVA.
Prin adresa din 04.07.2008 reclamanta a solicitat pârâtei o întrevedere pentru discutarea unei posibile majorări a prețului datorat indicelui de consum.
Pârâta nu a fost de acord cu această renegociere, între părți purtându-se mai multă corespondență pe această chestiune.
Cu toate acestea reclamanta a executat defectuos contractul motiv pentru care pârâta - reclamanta a fost nevoită ca în perioada 28.05.2008 - 24.06.2008 să se aprovizioneze de la terți, cu un preț mai mare decât cel din achiziția publică cu suma de 3540,19 lei (fila 37).
Datorită neexecutării comenzilor 900/04.09.2008 și 946/16.03.2008 pârâta a reziliat contractul în baza clauzei convenite la pct. 11.3.
Totodată a cerut și plata penalităților de întârziere de 67 lei, calculate conform clauzei prevăzute la pct. 11.1 din contract.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, instanța constată că acesta are legătură intrinsecă cu acțiunea principală, contractul dedus judecății și invocat de ambele părți fiind același.
Cu privire la acțiunea principală instanța urmează aor espinge motivat de faptul că pârâta nu poate fi obligată la executarea obligației, acesta conform contractului fiind de plată a prețului, atâta timp cât însăși reclamanta nu și-a executat obligația de furnizare a produsului conform contractului, plata prețului fiind o obligație corelativă și ulterioară celei de furnizare.
Sub aspectul cererii reconvenționale instanța urmează aoa dmite deoarece la pct. 11.3 părțile au convenit pact comisoriu în favoarea părții lezate cu obligarea la daune interese pentru partea culpabilă. Cum reclamanta - pârâtă nu a făcut nici o dovadă a executării întocmai a contractului, cum la pct. 11 părțile au convenit și clauză penală, în baza dispozițiilor art. 969 - 970 cod civil instanța urmează a admite cererea reconvențională a constata reziliat contractul 96/2008, a obliga reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 3607,19 lei daune și 67 lei penalități de întârziere.
Sentința a fost atacată pe calea recursului de față de către reclamanta - pârâtă - SRL B, recursul fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 966 și urm. Cod civil, art. 983 Cod civil și prevederile contractului de furnizare nr.96/28.01.2008, pentru următoarele motive:
1. instanța a omis să analizeze prevederile art. 25.1 din contractul de furnizare nr. 96/18.01.2008, în sensul soluționării pe cale amiabilă a oricărui diferend în legătură cu îndeplinirea contractului, precum și pe cele ale art. 20 care stabilesc că părțile contractante au dreptul pe toată perioada îndeplinirii contractului de a conveni la modificarea clauzelor contractuale prin act adițional pentru situații ce nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului.
A mai precizat recurenta că între părți s- purtat corespondență în vederea soluționării pe cale amiabilă presupusului litigiu datorat neexecutării obligațiilor contractuale, însă, prin adresa nr. 9866/22.10.2008 pârâta - reclamantă procedat la rezilierea intempestivă a contractului.
2. instanța a acordat în mod nejustificat suma de 3607,19 lei daune și 67 lei penalități de întârziere, întrucât în contractul de furnizare nu există clauză care să permită ca, în situația în care furnizorul nu -și respectă obligațiile contractuale, achizitorul să se aprovizioneze cu produse din alte surse, iar furnizorul să fie obligat să suporte diferențele de preț, în condițiile în care ajustarea propusă de acesta ar fi fost cu mult mai mică.
3. conform prevederilor art.19.2 din contract societatea avea posibilitatea de majorare a prețului, astfel că majorarea solicitată de către achizitor, cât și penalitățile, sunt nelegale, societatea nefiind notificată cu privire la intenția acesteia de achiziționa produse din altă parte și nu există clauză care să oblige societatea la plata diferențelor de preț.
Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Municipal de Urgență Mas olicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că încercarea de a rezolva pe cale amiabilă divergențele a fost dovedită prin adresa nr. 6563/8.07.2008, iar invitația la conciliere directă a fost făcută cu adresa nr. 2132/30.10.2008.
Atât prin adresa nr. 5450/29.05.2008, cât și prin adresa nr. 6563/08.07.2008, achizitorul și-a exprimat clar punctul de vedere privind neacceptarea majorării prețului.
A mai susținut intimatul că plata daunelor interese s-a făcut în temeiul prevederilor pct. 11.3 din contract.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
La data de 28.01.2008, în urma procedurii de cerere de ofertă pentru achiziție de carne de pui, între Spitalul Municipal de Urgență M, în calitate de achizitor și - SRL, în calitate de furnizor s-a încheiat contractul de furnizare nr. 96. Fiind vorba de executarea unui contract încheiat în temeiul dispozițiilor OUG nr. 34/2006, în mod corect a calificat prima instanță acțiunea ca fiind de contencios administrativ.
Unul din principiile de bază care guvernează efectele unui act juridic bilateral este principiul forței obligatorii contractului, consfințit în art. 969 Cod civil, potrivit căruia părțile contractante trebuie să-și execute obligațiile asumate prin contract ca și cum acestea ar rezulta din lege.
Acest principiu își găsește pe deplin aplicabilitatea în cazul contractelor administrative care iau naștere prin acordul de voință al părților, ca și contractele civile. Părțile nu pot fi dezlegate de obligațiile lor decât din cauze de forță majoră sau dacă fapta culpabilă a unei din părți a determinat imposibilitatea absolută executării contractului.
Părțile nu pot fi, de regulă, substituite în executarea obligațiilor lor, întrucât contractul a fost încheiat în considerarea prestației particularului și numai în mod excepțional, pentru asigurarea continuității serviciului public, furnizorul poate fi substituit.
Răspunderea părților din contractele administrative este, de regulă, asemănătoare cu cea din dreptul comun, autoritatea contractantă rezervându-și dreptul să reziliere contractul fără să apeleze la justiție și să oblige pe cocontractantul său la plata de penalități și daune, potrivit clauzelor din contract, justificate de necesitatea luării tuturor măsurilor pentru o bună executare a contractului în vederea satisfacerii serviciului public, motiv pentru care ea înserează în contract atât o clauză rezolutorie ( pact comisoriu), cât și o clauză penală.
În speță, în mod corect a interpretat prima instanță clauzele contractuale, rezilierea contractului putând opera întrucât această posibilitate a fost prevăzută sub forma unui pact comisoriu expres și încercarea de conciliere a avut loc pentru a evita încetarea intempestivă a contractului.
Observă totodată, că părțile au prevăzut în contract și despăgubirile pe care și le datorează reciproc ( pct. 11) în cazul rezilierii contractului din culpa exclusivă a uneia din părți.
Fiind vorba de un contract de achiziție publică, modificarea acestuia poate avea loc numai prin acordul părților și numai în mod excepțional, ca urmare a apariției unor circumstanțe care privesc interesele comerciale legitime ale părților și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului ( art.20.1 din contract).
Dacă achizitorul nu este de acord cu modificarea contractului ( majorarea prețului) și dacă neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale se datorează culpei exclusive a societății furnizoare, neexecutarea de către aceasta a obligațiilor contractuale, dă dreptul achizitorului la solicitarea de penalități de întârziere al căror cuantum a fost prestabilit de părți prin clauza penală inserată în contract.
Observând, așadar, că sentința se sustrage tuturor criticilor formulate de recurentă, văzând dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta -""SRL cu sediul în B,-, județul B, prin administrator domiciliat în B, str. - -. 2,. A,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 400 din 10 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ cu sediul în,-, județul B, având ca obiect alte cereri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red./29.03.2010
Tehnored.P/30.03.2010
Ex.5
Comunicat 31.03.2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
