Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 178
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
GREFIER: -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 568 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate T și
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru reclamantul apelant și avocat pentru pârâta intimată T, lipsă fiind pârâta intimată
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților depune concluzii scrise și arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru judecarea fondului, pentru motivele detaliate în scris. Cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentantul apelantului arată că le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul reclamantei intimate T solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele detaliate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 568 din 9 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată și a admis excepția lipsei de interes.
De asemenea, instanța a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele intimate T și
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ședința publică din data de 2 iunie 2009 s-au supus discuției contradictorii a părților excepțiile susținute de către pârâta, respectiv excepția de inadmisibilitate a cererii și excepția lipsei de interes.
Analizând cu prioritate în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepțiile invocate, instanța a reținut că, într-adevăr, principiul relativității efectelor contractului prevăzut de art. 973 cod civil se opune primirii cererii în anularea contractului, formulată de o persoană ce nu este parte contractantă, însă exclusiv în măsura în care se invocă motive de nulitate relativă. Or, în speță, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului, cerere ce impune exclusiv probarea interesului terțului în promovarea acțiunii, fiind lipsită de relevanță lipsa calității de parte contractantă, această lipsă neconstituind un fine de neprimire.
Asupra excepției lipsei de interes, s-a reținut că interesul - reprezentând folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă - este o condiție de exercițiu al acțiunii civile, impunându-se ca reclamantul să justifice cumulativ interesul legitim, juridic, personal și direct, născut și actual. Astfel, se cere ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie, folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la acțiune și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes recunoscut de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Atributul interesului de a fi personal se referă la aceea că folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare trebuie să aparțină celui ce formulează cererea.
Cu referire la cauza de față, instanța a constatat că s-a solicitat de către reclamant anularea unui contract încheiat între terțe persoane, în opinia reclamantului efectele contractului producându-se și în patrimoniul său.
De asemenea, instanța constatat că în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită de către reclamant, precum și motivarea în fapt a acesteia, nu au fost invocate de către reclamant în mod concret dreptul subiectiv sau interesul recunoscut de lege încălcat și nici prejudiciul, cert, suferit ca urmare de către reclamant. Aceasta întrucât, pentru ca interesul reclamantului să aibă caracter personal, este necesară verificarea la momentul introducerii cererii în persoana reclamantului a folosului practic ce rezultă din promovarea prezentei acțiuni, respectiv a apărării de către reclamant a drepturilor lui personale și a intereselor lui, încălcate prin încheierea contractului, deoarece nu este posibilă protejarea interesului altei persoane prin formularea unei cereri de chemare în judecată și nici a interesului colectiv, decât cu anumite excepții, prevăzute de lege, de strictă interpretare și aplicare, cum ar fi de exemplu situația Ministerului Public sau a organelor abilitate de lege să protejeze interesele colective.
Or, reclamantul și-a motivat în fapt cererea prin invocarea drepturilor și intereselor acționarilor, exprimate la modul generic, indicând o simplă posibilitate de creștere a valorii acțiunilor ori a profitului societății, în ipoteza revenirii imobilului în patrimoniul societății vânzătoare, sau eventuale litigii ce ar implica societatea.
Prin urmare, constatând că prin prezenta cerere nu se tinde la apărarea unui interes personal și actual al reclamantului, instanța a apreciat că acesta nu a justificat în cauză interesul formulării acțiunii de față.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare in stanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului reclamantul apelant a criticat hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul apelant a menționat că are un interes personal și actual în promovarea acțiunii cu motivarea că orice operațiune întreprinsă de se reflectă în patrimoniul societății și în consecință în patrimoniul său.
Reclamantul are interes în promovarea acțiunii pentru că:
- valoarea veniturilor sociale determină valoarea participării la profit căreia îi revine;
- valoarea patrimoniului social determină valoarea acțiunilor pe care le posedă;
- ca acționar, are interesul legitim ca operațiunile societății comerciale să respecte prevederile legii;
S-a considerat pe de altă parte, că interpretarea instanței conform căreia folosul practic al promovării acțiunii ar presupune o reflectare directă și imediată a consecințelor demersului judiciar în patrimoniul său, este eronată. O astfel de reflectare directă și imediată se produce în cazul invocării nulității relative de către partea interesată care a participat direct la încheierea actului respectiv și apoi cere anularea lui. În cazul nulității absolute consecințele nu se produc imediat și direct în patrimoniul reclamantului dar aceasta nu afectează folosul practic al demersului.
S-a menționat că indubitabilă este și existența drepturilor subiective apărate de el prin acțiunea promovată.
Prin urmare, drepturile și interesele invocate de el prin acțiune sunt personale și actuale, rezultatul demersului judiciar producând efecte în patrimoniul său.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 282 și urm. art. 297 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul ca neîntemeiat.
Intimata pârâtă a susținut că în această cauză apelantul nu dobândește nici un folos patrimoniul prin admiterea acțiunii sale și că acesta nu a dovedit nici în fața primei instanțe și nici prin cererea de apel, interesul, respectiv folosul pe care îl urmărește prin promovarea acțiunii sale.
Tribunalul Timiș prin hotărârea pronunțată a reținut corect că folosul practic al promovării acțiunii de către reclamant presupune o reflectare directă și imediată a consecințelor demersului judiciar în patrimoniul reclamantului, lucru ce nu s-ar întâmpla în cazul eventualei admiteri a acțiunii sale.
Intimata solicită instanței a se avea în vedere că apelantul nu urmărește un interes propriu și actual și în măsura în care s-ar dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul nu ar dobândi vreun folos imediat sau mediat din restituirea imobilului către aceasta, în sensul că statutul său personal sau patrimonial nu se va schimba în nici un fel ca urmare a admiterii acțiunii sale.
De asemenea, intimata consideră că apelantul nu dorește și respectiv nu urmărește altceva decât să treacă peste voința juridică a altor două entități juridice și să dispună peste ceea ce organele de conducere al sale au hotărât, în condițiile în care nu se justifică în fapt în nici un fel vreun interes personal în promovarea acțiunii sale. Din aceste considerente și prima instanță a apreciat că indicarea de către reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată a unei "simple posibilității de creștere a valorii acțiunilor ori a profitului societății nu justifică în cauză interesul formulării acțiunii de față."
Luând în examinare apelul declarat de reclamantul, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, se reține că apelul reclamantului este întemeiat, urmând să fie admis, să fie desființată hotărârea apelată, iar cauza să fie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ, pentru următoarele motive:
În mod nefondat prin hotărârea apelată, prima instanță a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta, respingând pe acest motiv acțiunea prin care reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2780 din data de 20 august 2007 încheiat între pârâtele, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
În mod eronat tribunalul a constatat că reclamantul și-a motivat în fapt cererea prin invocarea drepturilor și intereselor acționarilor exprimate la modul generic, indicând o simplă posibilitate de creștere a valorii acțiunilor ori a profitului societății, în ipoteza revenirii imobilului în patrimoniul societății vânzătoare, sau eventualele litigii ce ar implica societatea.
Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2780 din data de 20 august 2007.
Fiind vorba de nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare orice persoană interesată poate să o invoce.
Conform structurii acționariatului, reclamantul deține aproape 4% din capitalul social al și ca urmare a acestui fapt modificările patrimoniului societății îl afectează și pe reclamant.
Orice operațiune întreprinsă de se reflectă în patrimoniul societății și în consecință, și în cel al reclamantei.
Reclamantul apelant are interes în promovarea acțiunii, întrucât valoarea veniturilor sociale determină valoarea participării la profitul care-i revine acestuia, iar valoarea patrimoniului social determină valoarea acțiunilor pe care reclamantul le posedă.
În calitate de acționar, reclamantul are interesul ca operațiunile societății pârâte să se încadreze în dispozițiile legale.
În consecință, drepturile și interesele invocate de reclamant prin cererea formulată sânt personale și actuale, rezultatul demersului judiciar producând efecte în patrimoniul reclamantului.
Prin admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului și respingerea acțiunii pe acest motiv, prima instanță nu a rezolvat fondul cauzei.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 568 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate T și C, să desființeze hotărârea apelată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul domiciliat în T,-,. 3.. 8, cu domiciliul procedural ales la. & Asociații din T,- împotriva sentinței civile nr. 568 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele intimate, cu sediul în Mun. T, Calea, nr. 3, -.3, Sc. B, jud. T și, cu sediul în C,-, jud. C-
Desființează hotărârea apelată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. /10.12.2009
Dact. /14.12.2009 - 5 ex.
Emis 3 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Florin Moțiu
