Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.181/COM
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de reclamanta SOCIETATE DE INVESTIȚII FINANCIARE "M" -, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva hotărârii privind suspendarea executării deciziei Consiliului de Administrație pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC RO T -, cu sediul în T,-, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.01.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.02.2010, 08.02.2010 și 11.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 27.05.2009, Societatea de Investiții Financiare "M"- a chemat în judecată pe RO T - T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării deciziei Consiliului de Administrație de la SC Ro T - din data de 17.03.2009 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare în conformitate cu art. 581-582.pr.civilă, art. 114 coroborat cu art.133 din Legea 31/1990, republicată, cu ultimele modificări; anularea deciziei Consiliului de Administrație de la SC Ro T - din 17.03.2009; comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului T, conform art. 7 din Legea nr.26/1990, republicată, cu ultimele modificări, coroborat cu art.114 și art.132 punctul 10 din Legea nr.31/1990, republicată, a unei copii legalizate de pe hotărârea irevocabilă prin care se dispune anularea deciziei Consiliului de Administrație din 17.03.2009, pentru a se face mențiunea în registru și publicarea în Monitorul Oficial partea a IV-a, pe cheltuiala pârâtei; radierea mențiunilor înregistrate la registrul comerțului în baza deciziei Consiliului de Administrație din 17.03.2009, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art.581-582 Cod pr.civilă, art.113, 114, 132, 133, 141, 153/20, 204, 210, 216, 220/1 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 7 din Legea nr. 26/1990.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 17.03.2009 Consiliul de Administrație al Ro T - a adoptat o decizie cu următorul conținut: "În vederea majorării capitalului social, societatea va emite un număr de 9.236.845 acțiuni, din care SC Ro SRL va subscrie un număr de 8.607.363 acțiuni conform regulamentului de expertiză contabilă extrajudiciară; ceilalți acționari sunt îndreptățiți să subscrie proporțional cu cota de participare la capitalul social, în urma unei notificări transmise consiliului de administrație, sub forma unei scrisori cu confirmare de primire sau fax, în termen de o lună de zile de la data publicării prezentei decizii în monitorul Oficial, conform art. 8.3 din actul constitutive al Societății și art. 216 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările ulterioare; la sfârșitul perioadei de subscriere, cel mai târziu 25.05.2009, consiliul va realiza alocarea finală a acțiunilor subscrise și va anula acțiunile rămase nesubscrise; d-na - este împuternicită să îndeplinească procedurile necesare pentru îndeplinirea, direct sau prin intermediul altor persoane împuternicite, toate activitățile necesare pentru înregistrarea prezentei decizii la toate autoritățile/organismele relevante, conform legii române, și semnarea oricărui document relative sau derivând din prezenta decizie",
A considerat reclamanta, în ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei că operațiunea de majorare a capitalului social, în general atribuție a adunării generale extraordinare, constituie o operațiune de modificare a actului constitutiv, iar din redactarea textului rezultă că dispozițiile legale privind asigurarea opozabilității și atacarea în justiție a hotărârii adunării generale se aplică și în cazul deciziei adoptate de către consiliul de administrație, în exercitarea atribuțiilor delegate de către adunarea generală.
Mai arată reclamanta că actul constitutiv al pârâtei conține dispoziții contrare legii, iar pe baza acestor dispoziții, consiliul de administrație a adoptat decizia a cărei suspendare se solicită, invocând art. 7.1 din actul constitutiv care prevede ca majorarea capitalului social poate fi făcută în urma deciziei Consiliului de Administrație, dar și la art.15 lit.k care menționează printre atribuțiile Consiliului de administrație și pe cea a modificării obiectului de activitate al societății, precum și majorarea sau reducerea capitalului social.
Așadar, actul constitutiv al pârâtei încalcă dispozițiile imperative prevăzute de legea societăților comerciale iar adoptarea unor hotărâri cu încălcarea dreptului comun în materie, respectiv legea societăților comerciale, nu poate avea drept consecință decât anularea acestora.
A mai precizat reclamanta că urgența este justificată de posibilitatea punerii oricând în aplicare a hotărârii din moment ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2512/11.05.2009 iar păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere îl reprezintă dreptul M în calitate de acționar, de a participa la majorarea capitalului social efectuată cu respectarea dispozițiilor legale imperative care reglementează această procedură iar suspendarea produce efecte numai până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile de către instanță asupra cererii de anulare.
În ceea ce privește cererea de anulare, consideră reclamanta că decizia consiliului de administrație al pârâtei din 17.03.2009 este lovită de nulitate întrucât a fost adoptată cu încălcarea art. 113 lit. f coroborat cu art.204, 220 indice 1, art.216, 219 din Legea nr. 31/1990.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie: raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, evoluția numărului de acțiuni și a capitalului social, precum și practică judiciară.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență, excepție la care a renunțat la termenul de judecată din 2.07.2009, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, pârâta a apreciat că în cadrul art. 114 și art.132 din Legea 31/1990 au fost prevăzute expres atribuțiile ce pot fi delegate de către AGA CA, cât și calea de atac admisă împotriva acestora, reglementarea art.114 al.3 având un caracter excepțional, prin urmare aceasta fiind strictă de interpretare, astfel că nu s-ar putea reține prin extindere că și deciziile CA de majorare a capitalului social pot fi atacate cu acțiune în anulare în baza art. 132 așa cum pot fi atacate cele privind mutarea sediului societății sau modificarea obiectului de activitate.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus în copie la dosar: actul constitutiv al SC Ro T -, Decizia Consiliului de Administrație din data de 17.03.2009, Hotărârea AGA din 30.03.2009, raportul administratorului la exercițiul financiar pe anul 2008.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care a solicitat disjungerea cererii de anulare a deciziei Consiliului de Administrație de la SC Ro T - din 17.03.2009 de cererea de suspendare a aceleiași decizii, respingerea excepției lipsei de interes și a excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
A arătat reclamanta, în răspunsul la întâmpinare, că din interpretarea literală a textului art. 1 al deciziei consiliului de administrație rezultă că societatea va emite un număr de acțiuni din care acționarul majoritar urmează să subscrie o anumită parte, aceasta operațiune făcându-se în vederea majorării capitalului social, apreciind că lipsește însă din decizia consiliului de administrație tocmai hotărârea de majorare a capitalului social, și prin urmare pârâta trece direct la emiterea acțiunilor pentru majorarea capitalului social, fără a se fi adoptat în prealabil și hotărârea de majorare propriu-zisă.
La termenul de judecată din data de 05 august 2009 instanța a respins cererea de disjungere a capătului de cerere privind anularea deciziei din 17.03.2009 de cererea de suspendare a aceleiași decizii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.37 din 06.08.2009 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea reclamantei "M" - în contradictoriu cu pârâta SC Ro T - ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 114 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată în Monitorul Oficial din 17.11.2004, exercițiul atribuțiilor menționate la art. 113 lit. b, c, f, g și j va putea fi delegat consiliului de administrație sau administratorului unic prin actul
constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dispozițiile art. 131 alin. 4 și 5, ale art. 132, cu excepția alin. 6 și ale art. 133 se aplică și în cazul deciziilor adoptate de către administratori în condițiile alin. 1, societatea urmând a fi reprezentată în justiție de persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege o altă persoană.
De aici rezultă că, în situația în care consiliului de administrație i s-a delegat atribuția de majorare a capitalului social, decizia luată în această privință va putea fi atacată în justiție, conform art. 132 din legea societăților comerciale.
Ulterior, după modificarea Legii nr. 31/1990 prin Legea 441/2006 publicată în Monitorul Oficial din 28.11.2006 textul art. 114 mai sus citat s-a modificat în sensul adăugării unui nou alineat potrivit căruia în cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b,c și d dispozițiile art. 131 alin. 4 și 5, ale art. 132, cu excepția alin. 6, precum și ale art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului, în mod corespunzător.
Această redactare a dispozițiilor art. 114 din Legea 31/1990 republicată (cu excepția lit. d de la art. 113) este în vigoare și în prezent fiind aplicabilă și cauzei dedusă judecății.
Din succesiunea modificărilor actelor normative rezultă că atunci când legiuitorul a dorit ca hotărârile ce privesc majorarea capitalului social date prin delegarea de atribuții de către adunarea generală să poată fi atacate în justiție în condițiile art. 132 făcut acest lucru prin reglementări legislative exprese, în prezent dispunând ca acest tip de hotărâri să nu poată fi atacate. În plus, actul normativ enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate, altele decât cele privind majorarea capitalului social.
Apărarea reclamantei conform căreia ar fi ilogic ca hotărârile privind majorarea capitalului social să nu poată fi atacate atunci când acestea sunt luate de consiliul de administrație va fi înlăturată de instanță întrucât, în realitate, efectele unei asemenea hotărâri ar putea fi înlăturate de exemplu, pe calea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor, dacă se dovedește că o atare hotărâre este păgubitoare pentru societate sau interesele asociaților acesteia.
Totodată, practica judiciară depusă la dosar de către reclamantă vizează o perioadă mai veche de timp și se referă la societățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată de art. 126 alin. 3 din Legea 297/2004 privind piața de capital neavând legătură cu societățile comerciale din prezenta cauză.
Pe cale de consecință, excepția invocată de pârâtă se susține potrivit temeiurilor mai sus expuse soluția fiind identică și pentru capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei atacate pe calea ordonanței președințiale, legea interzicând în acest caz aplicarea disp. art. 133 din Legea 31/1990.
Inadmisibile sunt și celelalte capete de cerere, respectiv comunicarea către ORC Tau nei copii legalizate de pe hotărârea irevocabilă prin care se dispune anularea deciziei Consiliului de Administrație din 17.03.2009 precum și radierea mențiunilor înregistrate la registrul comerțului în baza deciziei anulate.
Având în vedere că apărătorul pârâtei nu a depus la dosar nici un instrument doveditor al plății onorariului de avocat ( ordin de plată sau chitanță ) iar instanța nu poate atribui valoare probatorie înscrisurilor depuse la dosar care nu poartă decât semnătura reprezentantului pârâtei, va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
La data de 13.08.2009 M - a formulat recurs criticând-o soluția sub aspectele:
Instanța de fond a soluționat atât cerere de suspendare formulată pe calea ordonanței președințiale cât și cererea de anulare a hotărârii consiliului de administrație printr-o singură hotărâre judecătorească, în condițiile în care, pentru termenul de judecată din 05.08.2009, a solicitat ca cererea de anularea trebuia disjunsă de cererea de suspendare, fiecare dintre aceste cereri având căi de atac și termene în care să se promoveze acestea diferite.
Arată că cererea de suspendare era formulată pe calea ordonanței președințiale potrivit art.133 din Legea nr.31/1990 coroborat cu art.581-582 Cod pr. civilă, în timp ce acțiunea în anulare avea ca temei dispozițiile art.132 alin.2 din legea nr.31/1990.
Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din citația emisă pentru termenul din 03.06.2009, dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Tulceaa avut ca obiect numai cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale, recurenta M - nefiind citată pentru cererea de anulare, astfel că Tribunalul Tulcea nu se putea pronunța prin sentința civilă nr.37/06.08.2009 decât asupra cererii de suspendare tocmai pentru faptul că recurenta nu a fost citată decât pentru judecarea acestei cereri.
Consideră recurenta că soluția Tribunalului Tulcea de respingere ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării deciziei Consiliului de Administrație de la SC Ro T - din 17.03.2009 este rezultatul încălcării și aplicării greșite a legii.
Susține că potrivit art.114 alin.1 din Legea nr.31/1990, exercițiul atribuțiilor prevăzute la art.113 lit.b, c și f va putea fi delegat consiliului de administrație, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor.
Totodată, art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 stabilește că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare din acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței.
Coroborând textele de lege invocate, rezultă că în situația în care legiuitorul a prevăzut atât posibilitatea contestării adunării generale de majorare a capitalului social cât și posibilitatea delegării atribuirii de majorare către consiliul de administrare, hotărârea consiliului de administrație poate fi atacată în aceleași condiții ca și hotărârea adunării generale; în acest sens pronunțându-se și doctrina și practica judiciară.
Greșit a interpretat instanța de fond textul art.114 din Legea nr.31/1990, în sensul că o operațiune de majorare a capitalului social ar putea fi atacată sau nu în instanță în funcție de organul de conducere al societății care a adoptat hotărârea.
Coroborând și interpretând logic dispozițiile art.113,114 și 132 din legea nr.31/1990, rezultă că hotărârea de majorare a capitalului social adoptat de consiliul de administrație în delegarea atribuțiilor adunării generale extraordinare poate fi contestată în fața instanței de judecată la fel cum poate fi contestată și hotărârea de majorare a capitalului social adoptată de adunarea generală.
La data de 08 septembrie 2009 recurentă a formulat cerere de completare a motivelor de recurs arătând că Mad eclarata recurs împotriva sentinței civile nr.37/06.08.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Tulcea, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei Consiliului de Administrația de la SC Ro T - din 17.03.2009.
Învederează că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, soluționând atât cererea de suspendare formulată de calea ordonanței președințiale cât și cererea de anulare a hotărârii consiliului de administrație printr-o singură hotărâre judecătorească.
Examinând recursul prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Asupra excepției inadmisibilității căii de atac declarate în prezenta cauză, Curtea constată că, pentru a asigura în mod real și efectiv accesul la justiție și garantarea dreptului la apărare, este admisibil recursul împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a deciziei contestate, în temeiul dispozițiilor art. 133 din Legea societăților comerciale, indiferent de soluția pronunțată.
În aceste condiții, excepția inadmisibilității căii de atac este nefondată, urmând a fi respinsă pentru aceste considerente.
Referitor la excepția lipsei de interes, intimata a arătat că interesul recurentei nu mai este actual, întrucât decizia contestată și-a produs deja efectele.
Curtea reține că nu s-a făcut dovada executării acestei decizii, iar interesul recurentei reclamante subzistă în ceea ce privește intenția de a temporiza executarea deciziei apreciate a fi nelegală, în vederea realizării unei concordanțe între voința societară și legea aplicabilă celor adoptate la 17.03.2009 de către Consiliul de Administrație al SC RO -.
Pe fondul recursului:
Recurenta reclamantă a solicitat primei instanțe să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării deciziei Consiliului de Administrație al SC T -, iar pe calea dreptului comun, anularea acestei decizii, comunicarea către ORC T, a hotărârii irevocabile pronunțate în cauză, radierea mențiunilor înscrise la ORC T în baza deciziei contestate.
Prima critică a recurentei privește soluția primei instanțe de a judeca cererea în întregul său, fără a dispune disjungerea cererii de suspendare de cea de anulare, deși, potrivit susținerilor recurentei, cele două cereri au proceduri diferite de soluționare și căi de atac distincte.
Verificând această critică în raport de prevederile art. 133 din Legea nr. 3/1990, Curtea reține că, potrivit textului de lege suscitat, "odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate."
În interpretarea acestor dispoziții legale, se constată că nu este obligatoriu ca cererea de suspendare să fie formulată și judecată deosebit față de cererea de anulare, singura cerință a legii fiind cea a dovedirii sesizării instanței de judecată cu cererea de anulare a hotărârii, fie în cuprinsul acțiunii în suspendarea executării respectivei hotărâri, fie pe cale separată, printr-o acțiune distinctă.
Referitor la împrejurarea că cele două cereri menționate în prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 au căi de atac deferite, această critică nu poate constitui un motiv întemeiat de recurs, calea de atac fiind stabilită prin lege, urmând a fi valorificată de partea interesată pentru fiecare cerere separat, conform prescripțiilor legale ce le stabilește regimul juridic.
Critica referitoare la emiterea citației pentru termenul din 03.06.2009 doar pentru soluționarea cererii de suspendare, deși prima instanță era învestită și cu cererea de anulare a deciziei din 17.03.2009 poate fi analizată în calea de atac declarată împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea în anulare, nefiind un motiv de nelegalitate a modului în care s-a judecat cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
În ceea ce privește soluția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare ca inadmisibilă, Curtea reține că au fost judicios interpretate dispozițiile legale incidente, respectiv prevederile art. 113, 114 și 132 din Lega nr. 31/1990.
Astfel, potrivit prevederilor art. 114 din Legea societăților comerciale, "exercițiul atribuțiilor prevăzute la art. 113, lit.f (majorarea capitalului social) va putea fi delegat consiliului de administrație, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor."
În ipoteza în care consiliul de administrație, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113, lit.b și c, dispozițiile art.131, alin. 4 și 5, ale art. 132, cu excepția alin. 6 și 7, precum și prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administrație, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.
Interpretând " per a contrario" dispozițiile legale suscitate, Curtea reține că pot fi atacate în justiție doar deciziile consiliului de administrație sau ale directoratului prin care s-au adoptat măsuri referitoare la mutarea sediului societății (art. 113, lit. b) sau schimbarea obiectului de activitate al societății (art. 113, lit. c), fiind exceptate de la calea contestării în instanță deciziile privind majorarea capitalului social.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține caracterul legal și temeinic al hotărârii atacate, pe care o va menține, urmând ca, în raport de prevederile art. 312 Cod proc. civ. să fie respins recursul declarat de M - ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității și a lipsei de interes ca nefondate.
Respinge recursul comercial formulat de reclamanta SOCIETATE DE INVESTIȚII FINANCIARE "M" -, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva hotărârii privind suspendarea executării deciziei Consiliului de Administrație pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC RO T -, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./11.03.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
