Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1827/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 2444/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1827
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
****************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva Încheierii de ședință din 08.10.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 24 din dosar și intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 23.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus la dosar, prin Serv. Registratură, completare la întâmpinare în două exemplare, după care:
Recurenta, prin avocat, invocă faptul că la termenul anterior nu a fost comunicată întâmpinarea și solicită comunicarea completării la întâmpinare și acordarea unui termen pentru luare la cunoștință.
Curtea, de comun acord cu părțile, dă dosarul la bară pentru studiu și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel făcut în ședință publică, se prezintă părțile prin avocați.
Curtea, față de înregistrarea făcută la Registratura Secției, rectifică obiectul consemnat pe coperta dosarului în sensul că este ordonanță de plată și nu ordonanță președințială și acordă cuvântul părților pe excepția tardivității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat, arătând în susținere, că cererea pe fond a fost reținută în pronunțare pe data de 06.10.2009 și instanța s-a pronunțat în data de 08.10.2009, cererea de recurs fiind depusă în data de 12.10.2009.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției ca fiind neîntemeiată întrucât termenul de recurs era data de 11.10.2009, într-o zi de duminică și, conform art.101 alin.5 Cod procedură civilă, termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. De altfel, au transmis declarația prin și prin fax în data de 9.10.2009.
Curtea, deliberând, față de actele dosarului, constată că recursul este formulat în termenul legal, motiv pentru care respinge excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul părților pe excepția nulității cererii de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției și susține că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de Cod procedură civilă.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și arată că termenul de formulare a căii de atac este de 48 ore pentru declararea recursului, dar cu privire la motivare nu sunt dispoziții speciale și motivarea nu se putea dace înainte de comunicarea hotărârii pentru a lua cunoștință de considerentele instanței.
Curtea, deliberând, față de dispozițiile art.303 alin.2 Cod procedură civilă și ale Legii nr.47/1992, constată că dispozițiile Legii nr.47/1992 se referă la termenul de declarare a recursului iar dispozițiile art.303 alin.2 Cod procedură civilă se referă la motivarea recursului și, a interpreta textul de lege în sensul că motivele se depun de la data pronunțării hotărârii, ar însemna încălcarea dreptului părții la un proces echitabil, astfel că respinge excepția nulității recursului.
Constată, conform susținerilor intimatei, că celelalte excepții la care se face referire în întâmpinare se referă la fondul cauzei, astfel că acordă cuvântul părților în recurs.
Recurenta debitoare, prin avocat, arată că a contestat încheierea de ședință prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale ce a fost invocată de subscrisa pentru controlul constituționalității dispozițiilor art.7 alin.2 și alin.4 teza a II-a, respectiv art.9 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în raport de prevederile art.20 alin.2, art.16 alin.1, art.21, art.53 și art.124 din Constituția României, art.20 raportat la art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art.47 din Carta Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, suspendarea judecării cererii de ordonanță de plată și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
Mai arată că limitarea posibilității de a contesta creanța doar la întâmpinare și de a considera faptul nedepunerii întâmpinării drept o recunoaștere a pretențiilor debitorului reprezintă o încălcare a textelor constituționale indicate în susținerea excepției.
Intimata creditoare, prin avocat, solicită respingerea recursului și arată că au fost invocate motive de neconstituționalitate care "ar putea", dar nu sunt aplicabile aceste dispoziții în speță, cum a constatat și instanța de fond. Consideră că partea nu a exprimat motive de nelegalitate ci doar o opinie, recurenta justifică un interes general, iar în subsidiar se află fondul cauzei. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar dovada facturării serviciilor juridice.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială în dosarul comercial nr- s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. 1 și alin. 4 teza a II-a și art. 9 alin. 1 din OUG nr. 119/2007.
În considerentele hotărârii s-a arătat că instanța a fost învestită cu soluționarea unei ordonanțe de plată de către creditoarea SC SRL, iar debitoarea SC SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. 1 și alin. 4 teza a II-a și art. 9 alin. 1 din OUG nr. 119/2007.
Sub aspectul soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 29 alin 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede obligația instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în cazul în care excepția a fost invocată fără respectarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 - 3 din Legea nr. 47/1992.
Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 prevede că obiectul excepției de neconstituționalitate îl pot constitui dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare, ce au legătură cu soluționarea cauzei. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, rezultă că normele juridice care nu au legătură cu soluționarea cauzei nu pot forma obiectul excepției de neconstituționalitate.
Cum debitoarea SC Project SRL a depus întâmpinare la primul termen de judecată, stabilit la 15.07.2009, nu îi pot fi aplicate prevederile art. 7 alin. 4 teza a Il-a și art, 9 alin. 1 din OUG nr. 119/2007. Nefiind incidente în cauză, ca urmare a conduitei procesuale adoptate de debitoare, prevederile art. 7 alin. 4 teza a II-a și art.9a1in. 1 din OUG nr. 119/2007 nu pot forma obiectul unei excepții deneconstituționalitate ridicate în acest proces, neavând legătură cu soluționarea, cauzei.
Art. 7 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 deși formează în întregul său obiectul excepției de neconstituționalitate, este criticat de debitoare numai parțial, respectiv în privința obligațiilor ce revin instanței, de a cere părților explicații și lămuriri, de a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor sau pentru a se ajunge la o înțelegere a părților supra modalităților de plată.
Din interpretarea coroborată a art. 7 și 9 din OUG nr. 119/2007 a rezultat că instanței îi revin obligațiile anterior menționate în cazul în care creanța pretinsă de creditor nu este contestată și trebuie aduse la îndeplinire mai înainte de a se lua alte măsuri în cauză. În situația în care această creanță a fost contestată devin aplicabile prevederile art. 9 alin. 2 din OUG nr. 119/2007 referitoare la verificarea temeiniciei contestației formulate de debitor.
Întrucât debitoarea a contestat parțial creanța iar cu privire la plățile pe care debitoare a susținut că le-a efectuat ulterior formulării cererii de emitere a ordonanței de plată, pentru stingerea parțială a creanței pretinse de creditoare, instanța a cerut părților explicații anterior formulării de către debitoare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 au devenit nepertinente, momentul procesual la care trebuia făcută aplicarea lor fiind depășit în prezenta cauză la momentul invocării excepției de neconstituționalitate.
Drept consecință, instanța, față de dispozițiile art. 29 alin 6 din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea care a solicitat casarea hotărârii, suspendarea judecării cererii de emitere a ordonanței de plată și sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate invocate la termenul din data de 6.10.2009.
În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că hotărârea tribunalului este nelegală întrucât textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat au legătură cu soluționarea cauzei. S-a apreciat că actul procesual al depunerii întâmpinării nu înlătură relevanța art. 7 alin. 1 și alin. 4 teza a II-a și art. 9 alin. 1 din OUG nr. 119/2007.
Astfel, legat de acest aspect, s-a învederat că de acest act procesual sunt legate și alte acte procesuale, respectiv propunerea probelor și administrarea probelor prin care se poate pune în discuție caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Chiar dacă s-a depus întâmpinare, instanța nu trebuie să fie ținută exclusiv de acest fapt căci contestarea creanței se poate face și oral, iar analiza caracterului temeinic al contestației nu trebuie limitată la susținerile din întâmpinare.
Analiza constituționalității unei norme de drept depășește simplul interes al părților litigante, fiind instituită această posibilitate în vederea realizării unui interes general, cel al asigurării supremației Constituției.
Cu toate că reține inaplicabilitatea art. 7 alin. 1 din OUG119/2007 în cazul contestării creanței prin întâmpinare, totuși instanța de fond procedează la punerea în aplicare a prevederilor textului de lege menționat anterior.
În al doilea rând, instanță de fond a procedat la o greșită interpretare și aplicarea a prevederilor art. 7 alin. 1 din OUG119/2007, reținând aplicabilitatea lor doar în cazul necontestării creanței (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă).
Astfel, această interpretare este total eronată, pentru că legea nu distinge aplicabilitatea art. 7 alin. 1 din OUG119/2007 în raport de actul procesual al depunerii întâmpinării și, oricum, mai degrabă, textul criticat și-ar găsi rațiunea aplicării în ipoteza contestării creanței decât în aceea a necontestării acesteia prin întâmpinare.
Referitor la cel de-al doilea argument, respectiv faptul că instanța de fond a procedat la aplicarea art. 7 alin. 1 din OUG119/2007 înainte de invocarea excepției de neconstituționalitate, s-a solicitat constatarea faptului că, pe de o parte, această motivare vine în contradicție cu aceea privind incidenta textului criticat doar în cazul necontestării creanței, iar, pe de altă parte, instanța de fond s-a rezumat la a încerca să lămurească doar ipoteza privind plățile parțiale efectuate de subscrisa.
Lăsând de o parte faptul că, întrucât contestarea creanței a vizat întreaga sumă pretinsă de creditoare, așa cum reiese în mod cert din întâmpinare și din susținerile orale, în mod eronat se reține de către instanța de fond împrejurarea că recurenta a contestat doar parțial creanța, s-a mai învederat că nici măcar aspectele legate de plata parțială a creanței nu au fost lămurite, rămânând în discuție o sumă de 6.683,62 lei.
Dar, și în aceste condiții, instanța nu a făcut decât o aplicarea limitată a textului 7 alin. 1 din OUG119/2007, respectiv doar a acelei părți ce privește obligația instanței de a cere părților lămuriri și explicații (ceea ce se poate verifica în practicaua încheierii de ședință de la data de 06.10.2009), astfel încât au rămas neaplicate în cauză chiar dispozițiile pe care recurenta l-a criticat în mod esențial, respectiv cele ce prevăd în sarcina judecătorului obligația de a insista pentru executarea de către debitorul-pârât a obligației ce face obiectul cauzei.
Așa cum s-a arătat în cuprinsul excepției de neconstituționalitate, prin textul criticat este înlăturată obligația instanței de judecată, consacrată prin art. 124 din Constituție, de a fi imparțială față de părțile din litigiu și de a soluționa cauza doar în temeiul prevederilor legale și a intimei convingeri formate ca urmare a dezbaterii cauzei. Se atentează astfel la caracterul imparțial și egal pentru toate părțile al justiției, consacrat prin norme de nivel constituțional.
Or, art. 7 alin. (1) din OUG119/2007 este de natură a transforma judecătorul cererii de emitere a ordonanței de plată într-o autoritate care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se efectua orice verificare, fără să știe dacă, la momentul la care face, conform obligației instituite de lege, demersuri în vederea plății de către debitor a sumei ce face obiectul cauzei, acesta datorează cu adevărat suma respectivă. În acest mod este înlăturată, în mod evident, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toate părțile care se înfățișează în fața instanței.
În aceste condiții, deoarece dispozițiile ce prevăd obligația instanței de a insista pentru efectuarea plății de către debitor nu au fost aplicate în speță, iar cele ce se pretinde că au fost aplicate au rămas fără un rezultat concret, s-a considerat de recurentă că, în mod eronat, instanța de fond a refuzat sesizarea Curtii Constitutionale.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și a invocat excepția tardivității declarării recursului și a nulității cererii de recurs.
Ambele excepții au fost respinse de către curte la termenul de judecată din data de 15.12.2009, motivele care au format convingerea instanței în acest sens fiind cuprinse în încheierea de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 7 din OUG nr. 119/2007, " pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilorCodului d e procedură civilăreferitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată. [[
(4) În citație se va preciza că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare, debitorul este obligat să depună întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului."
Conform art. 9 alin 1 din același act normativ "sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare."
În cauză debitoarea a formulat excepția de neconstituționalitate după ce a formulat întâmpinare prin care a invocat netemeinicia pretențiilor creditoarei. Mai mult decât atât, întâmpinarea a fost depusă la 15.07.2009, creditoarea a formulat răspuns la întâmpinare, iar excepția a fost invocată la termenul de judecată din 6.10.2009 după ce instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu acte, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Debitoarea a contestat creanța, iar tribunalul urmează să verifice temeinicia susținerilor debitoarei, fiind depășit momentul procesual la care era necesară aplicarea dispozițiilor din OUG nr. 119/2007 a căror neconstituționalitate se invocă.
Prin urmare, deși părților li se recunoaște dreptul de a solicita ca instanța constituțională să verifice conformitatea cu legea fundamentală a unor prevederi care au legătură cu cauza, acest drept trebuie exercitat cu bună credință, potrivit art. 723 alineat 1 Cod de procedură civilă.
În consecință, se apreciază de către instanța de control judiciar, față de momentul procesual ales pentru invocarea excepției de neconstituționalitate, că dreptul conferit de lege nu este dirijat de către recurentă pentru a se realiza scopul în vederea căruia a fost recunoscut, ci pentru a determina o tergiversare a soluționării cauzei.
Întrucât la momentul invocării excepției, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu mai au legătură cu cauza, curtea apreciază că nu sunt întrunite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale, astfel că va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată, curtea va respinge cererea de acordare a acestora întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă că onorariul avocațial a fost achitat având în vedere serviciile de asistență juridică și reprezentare prestate de avocat în prezentul recurs, nefiind menționat în factură numărul contractului de asistență juridică încheiat de părți pentru recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva Încheierii de ședință din 08.10.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeaiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
.Jud.
2 ex.
16.12.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
