Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 184
Ședința publică din 26 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta SA în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență împotriva deciziei civile nr. 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru revizuientă și avocat, pentru intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Reprezentanta revizuentei avocat solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, anularea hotărârii atacate și respingerea recursului, iar pentru capătul de cerere întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă declinarea competenței de soluționare a acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție B, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei avocat solicită în principal declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție B, iar în subsidiar respingerea acesteia și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 857 din 6 aprilie 2006 pronunțată în dosar nr. 812/C/2006, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul declarat de pârâta SA M C, împotriva deciziei civile nr. 884 din 14 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 9341/2005.
De asemenea, a respins cererea de suspendare a soluționării recursului formulată de intimata SA
A obligat recurenta să plătească intimatei - SRL T suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, recurenta a susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor cuprinse în art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că, contestatoarea nu are calitatea de terț în înțelesul art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă și nu are nici un interes pentru promovarea unei contestații la executare.
Conform art. 401 lin. 2 Cod procedură civilă, terțul este persoana care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, iar în speță contestatoarea a dovedit că este proprietara sumei de 200.000 RON sumă care din eroare a fost virată în contul debitorului poprit SA.
Articolul 399 alin. 1 Cod procedură civilă, prima teză deschide calea contestației la executare "împotriva oricărui act de executare" și o deschide în favoarea "celor interesați sau vătămați prin executare".
S-a arătat că este evident interesul contestatoarei, folosul practic urmărit de aceasta fiind scoaterea de sub urmărire a sumei virată din eroare în contul intimatei.
În mod greșit s-a susținut în recurs că tribunalul a făcut o confuzie între noțiunile de terț poprit și terț vătămat prin poprire.
Din analiza hotărârii recurate s-a consatat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 452 Cod procedură civilă, sunt supuse executării prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor.
S-a apreciat că instanța de apel în mod corect a menționat că "suma de 200.000 RON nu îndeplinește condițiile pentru a fi poprită, pentru că nu este datorată debitorului de oat reia persoană", dovedit fiind faptul că între contestatoare și intimată nu există raporturi obligaționale astfel încât nu se putea dispune poprirea asupra sumei de 200.000 RON.
Referitor la cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de SA și motivată de faptul că a fost declanșată procedura falimentului față de această societate, Curtea a respins-o cu motivarea că aceasta se situează pe poziția unui terț care pretinde un drept de proprietate a supra bunului urmărit, că suma de 200.000 RON a ajuns dintr-o eroare în contul bancar al debitoarei, contestatoarea având interesul de a scoate de sub urmărire această sumă, care nu face parte din bunurile debitorului urmărit, context în care nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 42 din Legea nr. 64/1995.
Cererea de suspendarea executării (până la soluționarea recursului) formulată de recurentă în baza art. 300 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât prin decizie a fost soluționat recursul.
Prin decizia civilă nr. 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de petenta - SRL T împotriva încheierii civile nr. 401 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 144/S/2005, a modificat în tot încheierea atacată în sensul că a admis cererea petentei și a dispus judecătorului sindic să vireze în contul debitoarei suma de 200.000 RON către petent.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în speță, deși prin adresa nr. 403/23.08.2005 înregistrată la recurentă sub nr. 2442/23.03.2005 recunoaște fără rezerve că suma de 200.000 RON plătită de - a intrat în contul său și că este "necuvenită" (adică nedatorată), restituirea ei benevolă nefiind posibilă întrucât societatea avea la acea dată contul poprit, judecătorul sindic a respins în mod nejustificat solicitarea reclamantei pentru repetițiunea acestei sume.
Faptul că prin hotărârile judecătorești anterioare - decizia civilă nr. 884/A/14.12.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 9341/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 857/06.04.2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr. 812/C/2006 - obligația de virare a sumei de 200.000 RON a fost instituită în sarcina terțului poprit - Generale și nu în sarcina debitoarei falite B sau a lichidatorului său judiciar s-a apreciat că nu are nici o relevanță juridică în cauză.
Aceasta, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare " în înțelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor și drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege - care pot face obiectul unei executări silite, în condițiile Codului d e procedură civilă ".
S-a specificat că art. 3 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, act normativ care a abrogat expres Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a preluat această definiție legală a noțiunii de " avere a debitorului ".
Cu toate că la data de 04.11.2005 debitoarea a intrat sub incidența Legii nr. 64/1995, republicată, suma de 200.000 RON virată din eroare în contul său de reclamanta - la 07.05.2005 nu poate fi considerată ca făcând parte din averea debitoarei și în consecință, ea nu poate fi folosită de către lichidatorul judiciar pentru îndestularea creditorilor înscriși la masa credală.
De asemenea, judecătorul sindic are obligația de a dispune restituirea acestei sume raportat la art. 11 din nr. 64/1995.
Referitor la caracterul exemplificativ al enumerării cuprinse în fostul art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a precizat că rezultă fără dubiu din adjectivul "principalele ".
În consecință pot fi adăugate și alte atribuții care decurg din efectuarea actelor incidente derulării procedurii, atâta timp cât judecătorul sindic are un control de legalitate în ceea ce privește legalitatea actelor și operațiilor efectuate de lichidatorul/administratorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență.
Curtea consideră că judecătorul sindic desemnat să gestioneze dosarul de faliment al avea căderea să se pronunțe asupra cererii reclamantei - privind recuperarea sumei de 200.000 RON plătită din eroare în contul debitoarei falite și mai mult de atât, ar fi trebuit să și primească această solicitare, altfel creându-i-se recurentei o situație absolut dezavantajoasă și injustă, întrucât în acest moment s-a apreciat greșit că pentru a putea încerca recuperarea acestei sume ea este nevoită să se înscrie la masa credală și să între în concurs cu ceilalți creditori care și-au depus cereri de declarare a creanțelor și să suporte concursul eventualilor creditori garantați, privilegiați etc. în condițiile în care această sumă nu face parte din averea debitoarei falite.
În acest sens statuează și următoarele dispoziții legale: art. 11, principalele atribuții ale judecătorului sindic, atât în forma dată de Legea nr. 64/1995, republicată și renumerotată, dar și în forma menținută de Legea nr. 85/2006 și art. 24 din Legea nr. 64 principalele atribuții ale administratorului, reluate de art. 20 lit. m și n [1] din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, revizuenta SA, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1222 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în baza art. 322 din Codul procedură civilă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea revizuirii, anularea deciziei civile nr. 1222/18.10.2007 a Curții de apel Timișoara, precum și suspendarea executării acesteia.
Recurenta a înțeles să-și întemeieze cererea de revizuire în principal pe dispozițiile art. 322 pct. 7, iar în subsidiar pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă revizuenta SA în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență a menționat că prin decizia civilă nr. 857/2006 pronunțată în dosar nr. 812/C/2006, Curtea de Apel Timișoaraa reținut în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat obligarea unității bancare BRD - Generale la virarea sumei de 200.000 lei, din contul SA în contul.
S-a arătat că există o hotărâre judecătorească prin care se încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 857/2006 a Curții de Apel Timișoara și prin pronunțarea căreia s-a ajuns la co-existența a două hotărâri irevocabile care cuprind dispoziții contrarii - fiind vorba despre decizia civilă nr. 1222 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- la data de 18 octombrie 2007, cărei anulare a solicitat-o prin cererea de revizuire formulată.
Revizuenta a apreciat că în speță sânt întrunite condițiile prevăzute de lege și anume:
- identitate de părți - SRL și SA, acestea având în esență aceeași calitate: - SRL reclamant iar SA pârât;
- identitate de obiect: ambele litigii au avut ca obiect suma de 200.000 de lei;
- identitate de cauză: în ambele litigii s-a susținut faptul că suma de 200.000 de lei s-a virat din eroare de către - SRL în contul revizuentei în loc să fie virată în contul SRL, iar - are un drept de proprietate, nu de creanță, asupra acestei sume.
S-a susținut că este evident că în prezent există două hotărâri judecătorești irevocabile cu dispoziții contradictorii, ambele susceptibile de executare, iar această situație poate fi îndreptată numai prin anularea celei de- doua hotărâre.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, revizuenta a motivat că pronunțând decizia în recurs, instanța a stabilit în sarcina judecătorului sindic obligația de virarea a sumei de 200.000 lei din contul său în contul intimatei deși intimata recurentă nu a solicitat acest lucru.
S-a solicitat de către revizuentă să se observe că ceea ce s-a cerut de către intimată a fost restituirea sumei de 200.00 lei, nicăieri în cererea inițială nefăcându-se vorbire despre stabilirea vreunei obligații în acest sens în sarcina judecătorului sindic.
S-a considerat că o astfel de cerere nu putea fi formulată direct în recurs și de altfel ea nici nu a fost formulată, în recurs solicitându-se pe fond restituirea sumei de 200.000 lei.
S-a susținut de către revizuentă că instanța s-a pronunțat asupra unor lucrări care nu s-au cerut și, în acest fel devin aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă sens în care s-a solicitat schimbarea deciziei civile a Curții de Apel Timișoara.
Intimata - SRL nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cererea de revizuire formulată de revizuenta SA în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, prin prisma motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, se reține că cererea este neîntemeiată urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă fiind nefondate susținerile revizuentei în sensul că instanța ar fi stabilit în sarcina judecătorului sindic obligația de virare a sumei de 200.000 lei din contul său în contul intimatei deși aceasta nu a solicitat acest lucru.
Astfel se reține că cererea depusă în dosarul nr. 144/S/2005 al Tribunalului Timiș (fila 41 dosar 144/S/2005, vol. I) a fost formulată de către petenta - SRL T către judecătorul sindic fiind adresată "doamnei judecător sindic" prin care s-a solicitat a se dispune virarea sumei de 200.000 RON din contul SA, societate în lichidare, aflat la. în contul SRL.
În mod corect, instanța de recurs prin decizia 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr- a apreciat raportat la cererea petentei - SRL T că judecătorul sindic avea căderea să se pronunțe asupra cererii reclamantei privind recuperarea sumei de 200.000 RON plătită din eroare în contul debitoarei falite și că judecătorul sindic ar fi trebuit să și primească această solicitare.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 326 și 328 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă formulată de revizuenta A în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva deciziei civile nr. 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - T.
În ceea ce privește cererea întemeiată de revizuentă pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă se reține că SA în insolvență, reprezentantă prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență a invocat contrarietatea a două decizii irevocabile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, respectiv a deciziei civile nr. 857 din 6 aprilie 2006 pronunțată în dosar nr. 812/C/2006 și a deciziei civile nr. 1222 din 18 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr- a cărei anulare s-a cerut de către revizuentă.
Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă "În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai M în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile".
Întrucât cele două hotărâri potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Curtea urmează să disjungă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă formulată de A în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva deciziei civile nr. 1222/R/COM pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție B - Secția Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva deciziei civile nr. 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - T, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A în insolvență, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, împotriva deciziei civile nr. 1222/R/COM din 18 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție B - Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /26.03.2008
Dact. /27.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
