Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1862/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1862/2009
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 2397 din 12.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect anulare decizie impunere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru apelantă și consilier juridic pentru intimata C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul apelantei solicită repunerea în termenul legal de a motiva recursul, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată la altă adresă decât procesual ales,societatea nu mai funcționează la adresa din C-N,B-dul -, iar de hotărârea atacată au luat cunoștință prin consultarea dosarului la instanța de fond, depune în acest sens o cerere de recomunicare înregistrată la Tribunalul Cluj, pe care o comunică și reprezentantei intimatei.
Reprezentantul apelantei arată că, hotărârea atacată trebuia comunicată la sediul indicat și nu la sediul societății, acesta fiind manifestarea de voință a părților.
Reprezentanta intimatei C solicită a se constata nulitatea recursului promovat de reclamanta - SRL, întrucât acesta nu a fost motivat în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor art.98 pr.civ iar cerere de repunere în termen nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 103 alin.1 pr.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2397, pronunțată la data de 12 decembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, având ca obiect contencios fiscal.
S-a constatat că reclamanta a renunțat la petitul având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr.533/19.06.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta în cursul anului 2004 acordat angajaților sume reprezentând diurnă, care depășesc limita legală de 2,5 ori stabilite pentru instituțiile publice urmare a deplasărilor efectuate de aceștia in interes de serviciu, aplicând sistemul de impunere reglementat de Titlul IV - impozitul pe veniturile micro-intreprinderilor din Legea nr. 571/2003, iar prin contestațiile promovate reclamanta nu a atacat modul de calcul a sumelor ci a contestat faptul că nu se încadrează în categoria la care se referă organul de control, respectiv persoană juridică neplătitoare de impozit pe profit, și ca o consecință, nu-i sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art.56 din Legea nr. 571/2003 și nici cele privind contribuțiile obligatorii la bugetul asigurărilor sociale.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul că impozitul pe venitul micro-întreprinderilor reprezintă în fapt un impozit pe profit in formă diminuată, și că diurna peste limita legală nu se include în fondul total de salarii, a fost neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.15 coroborat cu art.56 din Legea nr. 571/2003, "sunt scutiți de la plata impozitului pe profit și persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile micro-intreprinderilor în conformitate cu prevederile cuprinse în Titlul IV; sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate in baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă; sunt asimilate salariilor în vederea impunerii sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația primită pe perioada delegării și detașării in altă localitate, in țară și în străinătate, în interesul serviciului pentru salariații din instituțiile publice".
Reclamanta prin acțiunea promovată recunoaște că a fost plătitoare de impozit pe veniturile micro-intrerpinderilor, însă din punct de vedere fiscal ambele impozite sunt surse total diferite, modul de impunere este total diferit, ceea ce rezultă din prevederile art.15 al.1 din Legea nr.571/2003 și din prevederile pct.1 din Procedura de completare a vectorului fiscal și de notificare a contribuabililor privind datele înregistrate în vectorul fiscal aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1103/2003.
De asemenea, reclamanta nu a putut fi considerată plătitoare de impozit pe profit deoarece a achitat impozit pe venitul micro-întreprinderilor, ori o societate comercială înregistrată ca plătitoare de impozit pe acest venit, care înregistrează pierdere la sfârșitul unui an, nu poate recupera această pierdere, in ipoteza in care in anul următor se comportă ca plătitoare de impozit pe profit în cazul in care înregistrează profit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, recalificat ulterior ca recurs, reclamanta - SRL fără a-l motiva prin declarația de recurs.
Ulterior, la data de 01 aprilie 2009, prin motivele de recurs depuse, reclamanta a solicitat instanței repunerea în termenul legal de a motiva recursul arătând în susținerea poziției sale procesuale că instanța de fond a comunicat hotărârea reclamantei la o altă adresă decât cea indicată prin cererea de recurs astfel că s-a aflat în imposibilitatea motivării căii de atac în termenul legal și, totodată, este îndreptățit să solicite și să obțină pentru aceste motive repunerea în termenul legal de motivare a recursului.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Cad epus întâmpinare la 7 mai 2009 solicitând constatarea nulității recursului declarat de reclamanta cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (16).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimata arată că solicită respingerea ca nefondată a cererii recurentei de a fi repusă în termenul legal de a motiva recursul și în consecință să se constate nulitatea acestuia, întrucât nu a fost motivat în termen.
În conformitate cu art. 301 Cod procedură civilă "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Recurenta trebuia să-și motiveze recursul fie prin însăși cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, dar în interiorul termenului de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin 1 și alin 2 Cod procedură civilă.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinarea depusă la data de 8 mai 2009 solicită a se constata nulitatea recursului formulat în cauză, deoarece acesta nu a fost motivat în termenul legal, iar conform art. 306 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (17-18).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimata arată că, în conformitate cu art. 98 Cod procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice, prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare se va depune la dosar, odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Analizând recursul declarat de reclamanta - SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.303 pr.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că motivarea hotărârii atacate a fost comunicată recurentei - SRL la data de 6 martie 2009 (fila 105 dosarul Tribunalului Cluj ), dar acesta nu a depus motivele de recurs decât la data de 01 aprilie 2009, dispozițiile art.303 pr.civ. nefiind astfel respectate.
Cererea formulată de recurentă cu privire la repunerea în termenul de motivare a recursului a fost apreciată de către instanță ca nefondată pentru următoarele considerente:
Legiuitorul, prin dispozițiile art.303 alin.2 pr.civ. a stabilit că termenul pentru motivarea recursului se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul a fost promovat anterior.
Reclamanta nu a respectat acest termen invocând împrejurarea că hotărârea nu a fost comunicată de către instanța de fond la adresa indicată de aceasta prin cererea de recurs.
Analizând această apărare a reclamantei prin prisma dispozițiilor art.103 alin.1 pr.civ. Curtea va aprecia că nu poate constitui "o împrejurare mai presus de voința ei" care să o fi împiedicat a efectua un act de procedură în termenul legal - respectiv depunerea motivelor de recurs - întrucât hotărârea instanței de fond a fost comunicată la sediul declarat de către recurentă iar o altă convenție privind eventuala alegere a sediului procesual - în înțelesul art.98 pr.civ. - nu există. Prin urmare, se poate conchide că hotărârea instanței de fond a fost comunicată potrivit art. 86 și urm. pr.civ. iar susținerile contrare ale recurentei sunt nefondate.
În consecință, Curtea, va aprecia cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Prin urmare, întrucât în speță nu au fost respectate dispozițiile de procedură menționate, iar în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, se va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta - SRL conform art.306 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului.
Constată nul recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.2397 din 12 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./04.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Eleonora Gheța
