Practica judiciara comerciala diversa.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
D C Z I NR.947
Ședința publică din data de 2 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 130 din data de 8 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de înregistrare în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-,. 2.. B,.22, jud. P, creditoarele P, cu sediul în P,-, jud. P, B, cu sediul în B, str. -, nr. 21, sector 1, BCR SA - sucursala P, cu sediul în P,-, jud. P, pârâta, domiciliată în P,-, jud. P și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 39,00 lei, conform chitanței fiscale nr.- /2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, care au fost anulate de instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar, lipsind recurentul-pârât, intimatele-creditoare P, B, BCR SA - sucursala P, intimata-pârâtă și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la cel de-a doilea termen de judecată, este motivat dar netimbrat, după care,
Intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar, depune la dosar din partea recurentului-pârâta taxa de timbru, astfel cum fost consemnată în partea introductivă a prezentei, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părții prezente, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța față de recursul formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.130 pronunțată în data de 8 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, judecătorul sindic a admis în parte cererile creditorilor A. B, P și Banca Comercială Română - Sucursala P, privind pe debitoarea - prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență, în contradictoriu cu pârâții și, a instituit răspunderea pârâtului pentru plata pasivului debitoarei în sumă de 73.052,93 lei RON (730.529.289 lei ROL), a respins cererile formulate față de pârâta ca neîntemeiate și în rest a respins cererile.
Pentru a pronunța această sentință, s- reținut că potrivit disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care a preluat dispozițiile art.137 din Legea nr. 64/1995, pe care și-au întemeiat cererile creditorii, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Giurgiu Afrodita l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin una dintre faptele enumerate în mod limitativ la literele a- din textul legal.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către expert, completat în urma admiterii obiecțiunilor creditoarei B (filele 127 - 138. II, 44 - 50), în urma refacerii nefiind formulate noi obiecțiuni de către părți.
Astfel, în cuprinsul expertizei expertul a aratat că de la începerea activității de producție până la 18.11.2003, când s-a deschis procedura de reorganizare judiciară și faliment, nu se poate reține faptul că a fost stare de încetare de plăți, debitoarea realizând produse pentru export, încasând în cea mai mare parte și efectuând plăți cu precădere pentru salarii, datorii către stat, o parte din datorii către bănci, furnizori, utilități.
S-a mai constatat că până la începutul anului 2003 încasările au permis efectuarea de plăți în proporție mai mare față de datoriile existente.
Expertul a mai reținut că pârâtul a fost nevoit să facă investiții din cauza faptului că spațiul, respectiv clădirea cumpărată, a avut o altă destinație, executându-se lucrări de reparații, dotări și amenajări care s-au materializat prin angajări de fonduri, investiții pe care debitoarea le-a făcut din surse proprii și din angajarea de credite, care au fost acordate și cu condiția de a fi angajați șomeri.
Din documentele analizate rezultă că administratorul societății nu a întreprins nici o acțiune care să conducă la continuarea activității în interes personal, deoarece activitatea de confecții, fiind încadrată în pregătirea de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii, cu acordarea de credite pentru angajarea șomerilor, are la bază contracte de export și nu putea să fie sistată după 3 luni de la funcționare; sistemul de contractare este deosebit.
Astfel, debitoarea trebuia să aibă în permanență un număr de angajați corespunzător cu nivelul creditului acordat, de 7.500.000.000 lei.
Expertul a mai precizat că în desfășurarea procesului de producție specific confecțiilor specializarea pe fluxul de producție a lucrătorilor, mare parte din cei 200 de angajați fiind confecționeri începători, necesită o perioadă de cel puțin 6 luni pentru realizarea calității superioare cerute de partenerii străini.
De asemenea s-a constatat că pârâtul figurează cu salarii neridicate în anul 2002 (martie - decembrie), 2003 (ianuarie - aprilie, mai - noiembrie), în total suma de 291.013.910 lei.
Referitor la modul de ținere a contabilității, s-a precizat că registrele cerute de lege au fost procesate pe calculator, regăsindu-se la documentele contabile din fiecare lună în care societatea a desfășurat activitate.
Expertul a mai arătat că din raportul suplimentar a rezultat la încheierea verificării financiar-contabile de fond efectuate în perioada 1.10 - 5.11.2004 întocmit de lichidatorul judiciar, rezulta că lipsesc din gestiune materiale în valoare de 263.617.214 lei, disponibil din casă în lei în sumă de 11.028.065 lei, constatându-se a fi lipsă la inventariere și mijloace fixe în valoare de 455.884.010 lei, care au fost recunoscute de către pârâtul și contabila Filareta, care au semnat documentele de constatare fără obiecțiuni.
In concluzie, expertul a considerat că se poate dispune instituirea răspunderii pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea.
In rest expertul nu a identificat alte fapte sau situații de natura celor prevăzute de art.124, ulterior art.137 din Legea nr.64/1995 republicată, care să atragă răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale debitoarei.
Părțile nu au formulat obiecțiuni în urma depunerii raportului de expertiză, astfel că judecătorul sindic a reținut constatările expertului atât în privința modalității de ținere a evidenței contabile, cât și a evidenței faptice a bunurilor din activul societății debitoare.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că a rezultat o diferență în minus între activul societății consemnat în documentele contabile și bunurile identificate în fapt, constând în 263.617.214 lei c/val. materiale, 11.028.065 lei disponibil în casă, 455.884.010 lei c/val. mijloace fixe, în sumă totală de 730.529.289 lei ROL, respectiv 73.052,93 lei RON, faptă care se încadrează în ipoteza prevăzută de disp. art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006( care a preluat disp. art. 137 lit. e din Legea nr.64/1995 ), respectiv constituie fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice.
Astfel a constatat judecătorul sindic că atâta timp cât nu au fost identificate alte fapte ilicite, creditorii neadministrând alte dovezi din care să rezulte o situație contrară celei constatate de expert, potrivit art. 1169 cod civil creditorilor revenindu-le sarcina probei, au fost respinse cererile acestora de suportare a plății pasivului în temeiul disp. art. 137 lit.a, b, c, d, f și g (actual art. 138 lit. a,b,c,d,f și g).
În ceea ce privește susținerea creditoarei, în sensul că pârâții răspund patrimonial întrucât au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, judecătorul-sindic a reținut, pe de o parte, că în speță expertul contabil a constatat că pârâtul nu a ridicat o parte din salariul cuvenit, iar pe de altă parte că nu se poate prezuma interesul personal al acestuia în continuarea activității societății debitoare, nerezultând desfășurarea unor activități comerciale riscante și a inexistenței unei strategii manageriale viabile.
Referitor la susținerea creditoarei în sensul că pârâtul a săvârșit fapta prevăzute de lit. f, contractând credite ruinătoare pentru societate, judecătorul sindic a reținut că expertul nu a constatat contractarea împrumutului cu o dobândă peste nivelul pieței, iar creditele au fost contractate în vederea desfășurării activității de producție specifice, pentru începerea activității, în strânsă legătură cu numărul de angajați ai societății, astfel că afirmația a apărut ca neîntemeiată.
Cât privește neținerea contabilității în conformitate cu legea, aceasta faptă determină instituirea răspunderii numai în măsura în care a cauzat starea de insolvență, presupunând neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală.
Or, în speță a reieșit că aceste înregistrări au fost efectuate de debitoare, neconstituind o cauză de apariție a insolvenței.
Creditoarea a mai invocat prin cerere aplicarea disp.art.25 alin.4 din Legea nr.64/1995 republicată, modificată prin nr.OG 38/2002, în vigoare la data apariției stării de insolvență, pentru instituirea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Acțiunea pentru repararea prejudiciilor prevăzute de art. 25 din Legea nr.64/1995, astfel cum a fost modificată prin nr.OG38/2002, nu era dată în competența judecătorului-sindic, nefiind dintre cele prevăzute de art.10 din Legea nr.64/1995, iar condițiile în care ar fi putut fi antrenată răspunderea patrimonială erau existența stării de insolvență, formularea tardivă a cererii prevăzută de Legea nr.64/1995, existența prejudiciului cauzat creditorilor după ivirea stării de insolvență și raportul de cauzalitate între prejudiciul produs creditorilor și starea de pasivitate a reprezentanților debitoarei, creditorii trebuind să dovedească prejudiciul ce le-a fost cauzat; dar în speță nu au fost probate aceste aspecte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în temeiul dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel arată că prin sentința recurată instanța de fond admis în parte cererea creditorilor și a instituit răspunderea sa pentru plata pasivului debitoarei în sumă de 73.052,93 RON, reținând în mod greșit că în calitate sa de administrator a debitoarei SC SRL, se face vinovat de fapta ce se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art.138 lit.e din Legea nr.85/2008, respectiv că a săvârșit fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice.
Învederează că soluția s-a bazat pe concluziile suplimentului raportului de expertiză contabilă, respectiv că lipsesc din gestiune materiale în valoare de 263.617.214 lei, disponibil în casă în lei în sumă de 11.028.065 lei și lipsa la inventare și mijloace fixe în valoare de 455.884.010 lei, fapte pentru care expertul a considerat că se poate dispune instituirea răspunderii pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În motivarea sa mai arată că din aceste "explicații "nu rezultă în nici un mod faptul că administratorul ar fi contribuit în vreun fel la ajungerea în insolvență a persoanei juridice, așa cum prevede textul de lege, respectiv art.138 1, din c are rezultă că sunt răspunzători pecuniar, în temeiul disp.art.130, membrii organelor de conducere "care au cauzat"ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți prin unul din faptele enumerate.
Astfel susține că expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și consecutive de creditori, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.138 în toate situațiile în care starea de insolvență a fost cauzată de faptele ilicite ale unor terțe persoane, și nu de administrator.
În consecință arată că, întrucât fapta de a nu ține contabilitate în conformitate cu legea îi este imputabilă contabilei Filaret, și în nici un caz numai administratorului, consideră că acestuia din urmă nu se poate atragere răspunderea patrimonială pentru fapta unei alte persoane.
Mai menționează că deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, înseamnă schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia, iar ascunderea unei părți înseamnă dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale ale debitorului, în cauză nefăcându-se aplicarea acestor termeni, întrucât bunurile au fost greșit înregistrate în contabilitate, astfel că nu rezultă intenția administratorului de a frauda drepturile creditorului, cel mult se poate reține culpă sau neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale contabilei Filareta.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței nr.130 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul respingerii în totalitate a cererilor formulate de creditori.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect și legal cauza dedusă judecății, în sensul că recurentul în calitate de administrator la debitoarea falită se face vinovat de fapta ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.e din Legea 85/2008 privind insolvența, respectiv fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice, având la bază concluziile suplimentului de expertiză a raportului financiar contabil.
În acest sens judecătorul sindic a apreciat just și legal, în baza aprobatorului administrat, că recurentului i se poate institui și răspunderea juridică pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, obligație pe care o are atât în baza legii contabilității, precum și a legii societăților comerciale, administratorii societăților comerciale.
Întrucât sentința este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare în sensul art.304 pct.1-9 cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, urmează a se constat netemeinicia recursului formulat de pârâtul, care va fi respins.
Văzând că recursul a fost legal timbrat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 130 din data de 8 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de înregistrare în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-,. 2.. B,.22, jud. P, creditoarele P, cu sediul în P,-, jud. P, B, cu sediul în B, str. -, nr. 21, sector 1, BCR SA - sucursala P, cu sediul în P,-, jud. P, pârâta, domiciliată în P,-, jud. P și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - G -
Fiind plecată din instanță
prezenta se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 23.09.2008
Ds.fond nr- Tribunalul Prahova
Jud. sindic
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
