Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 225
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 181/PI din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată T, reprezentantă prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 10 noiembrie 2008, reclamanta intimată T, prin administrator a depus prin registratură cu adresă în copie xerox factura cu seria - nr. 9/20.10.2008 și chitanța seria - - nr. -/04.11.2008, reprezentând contravaloare onorariu de avocat.
S-a constatat că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, după care.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 181/PI din 18 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admis cererea de revizuire formulată de revizuenta T în contradictoriu cu intimata .
A modificat în tot sentința civilă nr. 239/PI din 15 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 555 /COM / 2006.
În rejudecare, a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtei .
A obligat pârâta față de reclamanta la 21.226,5 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.239/PI din 15 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 555/COM/2006 a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei T care a fost obligată la plata sumei de 1.374.743.249 ROL reprezentând c/val. serviciilor prestate de reclamantă pârâtei, în baza contractului nr.2/19.11.2002 încheiat între părți, sumă ce urma a fi reactualizată la data executării, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei de 329.310.000 ROL.
S-a menționat că prima instanță a reținut că, în baza contractului încheiat între părți, reclamanta în calitate de executant trebuia să execute pentru pârâta beneficiară " lucrări de extensie rețea telefonică locală de AN 200 linii" (art.1) iar pentru realizarea acestui obiect, executantul se obliga să execute lucrările în conformitate cu prevederile proiectului și detaliilor de execuție (art.2) beneficiarul obligându-se să preia lucrările pe baza recepției și să plătească prețul convenit pe baza situației de plată însușită de beneficiar în termen de 5 zile de la întocmirea facturii (art.4). In dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar situație de plată pentru lunile februarie - martie 2003 la obiectivul " extensie de AN 200 linii, cu referire la contractul nr.2/19.11.2002, situație care, la rubrica "antreprenor este semnată de reprezentantul acestei societăți cu aplicarea ștampilei societății, înscrisul purtând numărul de ieșire 1083/22.05.2003 de la. S-a mai avut în vedere că factura fiscală nr.-/08.05.2004 întocmită pentru suma de 1.374.743.249 ROL are menționat la rubrica " denumirea produselor sau serviciilor", " lucrări extensie rețea telefonică locală de AN 200 linii contract nr.2/19.11.2002" iar la rubrica " cantitatea preț unitar" este notat " conform situației de plată nr.1083/22.05.2003", astfel că, deși factura nu este semnată de primire în sensul acceptării la plată de pârâtă, ea a fost întocmită după acceptarea la plată a situației de plată prezentată de reclamantă acesteia, încât nu mai era necesară o semnătură și pe factură ca o manifestare de voință cu privire la lucrările executate și contravaloarea acestora, factura nefăcând altceva decât să le totalizeze.
Instanța de fond a mai reținut că, factura fiscală depusă la dosar de reclamantă ca mijloc de probă în dovedirea pretențiilor sale reprezintă atât un mijloc de probă cât și un mod de încheiere a contractelor comerciale la distanță atunci când partenerii comerciali nu au încheiat un contract de acceptare a contravalorii facturii iar apărarea pârâtei potrivit căreia Romtelecom ca antreprenor general nu și-a data acordul pentru efectuarea acestor lucrări, este străină raporturilor juridice dintre părți.
Instanța a reținut ca incidente în speță dispozițiile art.969 și 970 cod civil și a forței obligatorii a contractului, respectiv faptul că după ce contractul a fost scris, el devine obligatoriu pentru părți și trebuie executat, aceleași efecte avându-le și semnarea situației de plată de către beneficiar care a stat la baza întocmirii facturii întocmite ulterior iar pârâta, nu-și poate invoca propria culpă în sensul că nu au fost întocmite procese verbale de recepție a lucrărilor parțiale, din moment ce această obligație revenea, potrivit art.7 al.2 beneficiarului și nicidecum executantului lucrării; că, procesele verbale de recepție sunt mijloacele beneficiarului de a se apăra în sensul că lucrarea nu a fost executată corespunzător ori nu a fost executată la termen; că, pârâta nu contestă semnătura și acceptarea situației de plată a lucrărilor pentru lunile februarie - martie 2003 care a stat la baza întocmirii facturii, astfel că orice alte discuții privind falsul sunt fără legătură cu obiectul cauzei.
Împotriva hotărârii de mai a declarat apel pârâta înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr.4855/59/25.07.2006, ulterior precizat, prin care a solicitat schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
In motivare, apelanta a arătat că prin întâmpinarea formulată în cauză a invocat excepția de fond a neîndeplinirii prestațiilor contractuale în termenul prevăzut în contract și nepredarea lucrărilor executate prin recepție, ceea ce echivalează cu " non adimpleti contractus" iar instanța de fond a încălcat disp.art.129 Cod procedură civilă prin neanalizarea raporturilor contractuale, întemeindu-și soluția de admitere a acțiunii exclusiv pe devizul - ofertă, situația de plată pentru lunile februarie și martie 2003 și pe factura fiscală nr.-/08.05.2004 neacceptată la plată de apelantă, adică pe înscrisurile unilaterale ale intimatei, pe înscrisuri neconcludente și pe prezumții inadmisibile, apreciind că, prin înregistrarea unei situații de plată emisă de reclamantă (intimată) la 22.05.2003 pârâta ar fi confirmat executarea lucrărilor. In motivarea nelegalități sentinței instanței de fond, apelanta solicită să se rețină că lucrările care trebuiau îndeplinite de intimată prin contractul nr.2/19.11.2002 pentru a fi opozabile apelantei trebuiau executate necondiționat în perioada prevăzută în contract deoarece, din aprilie 2003 lucrările de antrepriză de această natură au fost suspendate de beneficiarul final, ROMU., beneficiarul intermediar nemaiavând posibilitatea să le recepționeze și să le plătească ulterior acestui termen, executarea lucrărilor în perioada aprilie - octombrie 2003 reprezentând de fapt, o neexecutare. S-a mai invocat doctrina juridică care a stabilit de principiu că, executarea și livrarea produselor de către furnizor sau prestatorul de servicii peste termenul contractual, nu se poate face decât cu acordul prealabil al beneficiarului, care poate refuza primirea dacă, datorită întârzierii este în imposibilitate de a mai folosi produsele.
În privința valorii probatorii a facturii fiscale nr.-/08.05.2004 emisă la mai mult de un an după pretinsa executare a lucrărilor, apreciază apelanta că aceasta este nulă față de prevederile art.46 din Codul comercial, practica judiciară stabilind că simpla tăcere a destinatarului la primirea unei facturi neînsemnând o acceptare tacită, decât după manifestări de voință neîndoielnice, facturile neacceptate prin semnătură și/sau ștampilă necoroborate cu alte mijloace de probă fiind lipsite de forță probantă. Se mai arată, făcându-se trimitere din nou, la practica judiciară, că, în materie de construcții, raporturile contractuale se derulează prin prestări succesive și se încheie numai după recepția definitivă a lucrărilor, actul de recepție fiind momentul desocotirii finale dintre părți.
S-a motivat că prin decizia civilă nr.213/A/30.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 239/PI/15.03.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 555/COM/2006. La pronunțarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că art.4 din Contractul nr.2/19.11.2002 prevede că plata lucrărilor executate se efectuează pe baza situației de plată însușită de beneficiar ( ) în termen de 5 zile de la data întocmirii facturii; că, reclamanta a prezentat situația de plată nr.1083/22.05.2003 pe lunile februarie. martie 2003 specificând că se referă la contractul cu nr. 2/19.11.2002, iar această situație de plată a fost însușită de pârâta prin semnare și ștampilare; chiar dacă, abia la data de 08.05.2004 a fost emisă factura fiscală nr.- conform situației de plată nr.1083/22.05.2003, s-a considerat că nu are nici o importanță, întrucât acordul de voință dintre cele două părți s-a perfectat prin acceptarea de către beneficiar a situației de plată, document ce cuprindea atât prețul pe care beneficiarul trebuia să-l plătească cât și lucrările efectuate; că, obligația beneficiarului de plată se naște din efectuarea lucrărilor de către executant, ori câtă vreme situația de plată a fost acceptată de către beneficiar, aceasta este obligată la plata lucrărilor efectuate, situație față de care, nesemnarea facturii de către beneficiar nu are nici un efect juridic. Se mai arată că, în apel, intimata - reclamantă a depus la dosar înscrisul intitulat " Proces-verbal de recepție" din 22.05.2003 însușit de reprezentantul, prin acest act recunoscându-se efectuarea lucrărilor executate în perioada februarie - martie 2003, făcându-se recepția acestora, conform situației de plată nr.1083/22.05.2003, fiind recunoscut inclusiv debitul de 34.083,98 euro față de executanta. Instanța de apel consideră nefondate susținerile pârâtei apelante potrivit cărora, nu s-ar mai putea verifica eficacitatea și calitatea lucrărilor, întrucât prin "procesul verbal de recepție" din 22.05.2003, însușit de ambele părți, s-a constatat calitatea bună a lucrărilor din teren, suprafețele recepționate corespunzând cantitativ și calitativ cu situația de plată nr.1083/22.05.2003, astfel că apelanta nu mai poate invoca excepția de neexecutare a contractului, eventuala întârziere în executare putând atrage penalități de întârziere dar în nici un caz nu poate justifica neplata lucrărilor executate.
S-a arătat că împotriva deciziei civile nr.213/A/30.11.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARAa declarat recurs care a fost respins prin Decizia 2170/5 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- ca nefondat, reținându-se că, potrivit contractului nr.2/19 noiembrie 2002 intervenit între părți, reclamanta - - s-a obligat să execute pentru pârâta - SRL T, lucrări de extensie rețea telefonică locală de AN 200 linii, termenul de începere a lucrării în vederea recepționării fiind prevăzut la art.5 ca fiind 1 decembrie 2002 iar durata de execuție de 3 luni calendaristice. Pârâta a executat lucrările conform situațiilor de plată nr.1083/25 mai 2003 în care s-au prevăzut categoriile de lucrări executate, valoarea acestora, situații care au fost semnate atât de reclamanta subantreprenoare cât și de pârâtă în calitate de antreprenor. Se mai arată în considerentele deciziei instanței superioare de control judiciar că, instanța de fond și de apel a reținut întemeiat că, atât timp cât s-a dovedit executarea lucrărilor, refuzul pârâtei pentru plata acestora este neîntemeiat iar executarea lucrărilor " în condiții tehnice bune" este constatarea procesului verbal de recepție din 22 mai 2003 semnat de beneficiara pârâtă, fiind aplicată ștampila acesteia iar susținerea recurentei în sensul că nu cunoaște persoana care a semnat, nu poate fi primită, cât timp este aplicată ștampila societății, ceea ce implică răspunderea acestei părți.
Prin cererea de revizuire înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.7137/30/03.10.2007 revizuienta - SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata - -, în temeiul art.322 pct.4 pr.civ. să fie revizuită și modificată în tot Sentința civilă nr.239/PI/15.03.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în.555/COM/2006 rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului iar în rejudecare să fie respinsă acțiunea reclamantei.
S-a menționat că este scutită de plata taxei de timbru cererea de revizuire, fiind declanșată împotriva revizuentei procedura insolvenței iar cererea a fost însușită ulterior de administratorul judiciar numit în cauză în persoana numitei.
Prin sentința civilă nr. 181 din 18 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, tribunalul a constatat cererea de revizuire ca fiind întemeiată și în consecință a admis-o, a modificat în tot sentința civilă nr. 239/PI/15.03.2006 potrivit art.327 (1) Cod procedură civilă, iar în rejudecare a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Astfel s-a reținut că, prin hotărârea supusă revizuirii pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.374.743.249 ROL reprezentând c/val. serviciilor prestate în baza contractului nr.2/19.11.2002 încheiat între părți, sumă care să fie actualizată la data executării, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei de 329.310.000 lei, hotărârea primei instanțe rămânând definitivă și irevocabilă în urma respingerii căilor de atac promovate de pârâta - revizuientă. S-a motivat că toate instanțele au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor cele două înscrisuri, respectiv procesul verbal de recepție nr.1082/22 mai 2003 și situația de lucrări nr.1083/22 mai 2003. Acestea, au format obiectul plângerii penale finalizată ulterior pronunțării deciziei nr.2170/5 iunie 2007 ,prin neînceperea urmăririi penale împotriva numitului G sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.290 și 208 alin.1 Cod penal și a disjungerii cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.215 al.2 și 3 și art.290 Cod penal. În Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (fila 44) din dosarul nr.10741/P/2006 se arată că, potrivit relațiilor contractuale instituite între ROMU. H în calitate de beneficiar și B în calitate de antreprenor general, la data de 19.11.2002 între T reprezentată de administratorul în calitate de antreprenor beneficiar și reprezentată de G în calitate de subantreprenor executant, s-a perfectat contractul de subantrepriză nr.2 în valoare de 1.199.743.959 ROL, urmând ca antreprenorul beneficiar să preia lucrările executate pe baza recepției și să achite valoarea acestora. S-a menționat că în vederea stabilirii persoanei care a semnat procesul verbal de recepție nr.1082/22 mai 2003 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către experți criminaliști din cadrul T care au ajuns la concluzia că, la rubrica "beneficiar" nu este semnătura reprezentantului, respectiv a administratorului - - și nici a reprezentantului, G, motiv pentru care a încetat urmărirea penală împotriva acestuia din urmă și că, nu se poate stabili autorul grafic al acestei semnături prin care a fost angajată răspunderea revizuientei.
S-a arătat că întrucât, Procesul verbal de recepție nr.1082/22 mai 2003 (fila 32) este încheiat între reprezentată prin director general ec. în calitate de beneficiar și - reprezentată de administrator ing. G prin înserarea expresiei " Noi, părțile"( fără ca să fi fost de față) acesta este un fals, astfel cum rezultă din raportul dispus de organele de urmărire penală, chiar dacă nu s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de începere a urmăririi penale, autorul falsului rămânând necunoscut. S-a specificat că potrivit dispozițiilor art.322 pct.4 Cod procedură civilă instanțele au obligația de a cerceta cauza în fond, respectiv de a verifica dacă înscrisul este sau nu fals iar falsul ce justifică revizuirea poate fi declarat astfel, în cursul sau în urma judecății, putând fi constatat falsul și de instanța civilă, fără ca prin aceasta să se substituie celei penale, altfel, s-ar încălca dreptul de acces la justiție consacrat de art.21 din Constituția României și garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale. Existând o cercetare calificată a înscrisului fals în cadrul cercetării penale din dosarul nr. 10741/P/2006, efectuată de experți criminaliști dar cu autor necunoscut, aceasta face de prisos cercetarea falsului de către instanța civilă prin aplicarea disp.art.183 - 184 Cod procedură civilă. Acest înscris cu referire la contractul nr.2/2002 cuprinde atât valoarea contractului, valoarea executată, calitatea și cantitatea lucrărilor dar mai ales, în conținutul său este înserată expresia " recepționarea lucrărilor executate în perioada februarie - martie 2003 se face pe baza situației de plată nr.1083/22.05.2003 în valoare de" situație de plată care face obiectul cercetării penale în continuare, astfel cum se arată la finalul rezoluției din dosar nr.10741/P/2006 (fila 46): " Documentul intitulat Situația de plată pe lunile februarie - martie 2003 la obiectivul extensie de AN 200 linii, contract 2/19.11.2002, înregistrat la la nr.1083/22.05.2003, în cursul cercetărilor penale demarate în prezenta cauză, nu a fost examinat de către specialiști pentru atestarea elementelor contrafăcute, considerent din care se va proceda la disjungerea cauzei sub acest deziderat (partea vătămată a precizat plângerea sub acest aspect cu ocazia consemnării depoziției la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara."
S-a motivat că și dacă dintre cele două înscrisuri care au stat la baza admiterii acțiunii reclamantei numai unul este cu certitudine fals, astfel cum s-a arătat mai, (pentru celălalt înscris continuând cercetările), există suficiente elemente de admitere a cererii de revizuire, actul nou constatat a fi fals în înțelesul art.322 pct.4 pr.civ. respectiv Procesul verbal de recepție nr.1082/22.05.2003 conținând referiri și la celălalt înscris, situația de plată nr.1083 cu aceeași dată, aceste înscrisuri neputându-i fi opozabile revizuientei, nefiind semnate de aceasta. S-a arătat că și instanța supremă la pronunțarea deciziei de respingere a recursului a insistat asupra procesului verbal de recepție nr.1083, la acea dată nefiind efectuate cercetările tehnico-științifice privind acest înscris, determinant în darea hotărârii, situație care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi generat o altă soluție, atât la instanța de recurs cât și la cea de apel căci, înscrisul dovedit ulterior a fi fals, a fost prezentat doar în faza procesuală a apelului.
Pentru considerentele expuse, văzând și disp.art.322 și urm. Cod procedură civilă s-a admis cererea de revizuire, s-a modificat în tot hotărârea supusă revizuirii iar în rejudecare s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă s-a reținut culpa procesuală a reclamantei - intimate, care a fost obligată la cheltuieli de judecată ocazionate în toate fazele procesuale, potrivit decontului prezentat de pârâta - revizuientă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, având în vedere următoarele considerente:
S-a susținut că potrivit temeiului de drept, invocat de revizuienta în susținerea cererii de revizuire, și anume dispozițiile art. 322 pct. 4 și cele ale art. 324 pct. 3 Cod procedură civilă, instanța de fond trebuia, pentru admiterea acțiunii, să verifice îndeplinirea a două condiții, respectiv:
- dacă există dovada săvârșirii infracțiunii de fals referitor la înscrisurile Procesul Verbal de recepție nr. 1082 din 22 mai 2003 și situația de lucrări nr. 1083 din 22 mai 2003 (reclamate de revizuienta ca fiind falsuri și folosite ca probe determinante în obținerea titlului său executoriu) - dovadă care se face, de regulă, prin hotărârea de condamnare a autorului pentru săvârșirea infracțiunii de fals; și
- în lipsa unei astfel de dovezi, existența posibilității pentru instanță sesizată cu cererea de revizuire de a constata chiar ea, pe cale incidentă, existența falsului cu privire la înscrisurile reclamate.
Plecând de la aceste precizări, apelanta solicită instanței a se observa că, din administrarea întregului probatoriu nu rezultă ca fiind îndeplinită niciuna din aceste două condiții, motiv pentru care consideră hotărârea dată în revizuire ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut că în ce privește prima condiție, nu există o hotărârea penală care să fi declarat false înscrisurile: Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 și situația de lucrări nr. 1083/22.05.2003.
Cu privire la jurisprudența în materie și la soluțiile adoptate cu ocazia aplicării ipotezei a Il-a a art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, s-a arătat că prin înscrisul declarat ca fals, în cursul sau în urma judecății, - "trebuie să se înțeleagă nu numai înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni (hotărâre penală), ci și acela al cărui conținut nu corespunde realității chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a adevărului nu s-a comis o infracțiune" - (soluție, se pare, adoptată și de instanța de fond); toate aceste interpretări și soluții nu-și mai au susținere odată cu modificările aduse pct. 3 de la alin. (1) al art. 324 Cod procedură civilă prin nr.OUG 138/2000. S-a avut în vedere teza a doua din acest text și care se referă la procedura de urmat în cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală. Ori, o atare formulare sugerează tocmai o soluție contrară cu cea promovată de jurisprudență și adoptată în speța noastră și de instanța de fond când a făcut, prin dispozitiv, mențiunea "Potrivit disp. art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă instanțele au obligația de a cerceta cauza în fond, respectiv de a verifica dacă înscrisul este sau nu fals, iar falsul ce justifică revizuirea poate fi declarat astfel, în cursul sau în urma judecății, putând fi constatat falsul și de instanța civilă.", (deci nu neapărat prin hot. penală).
S-a specificat că este adevărat că instanța competentă în a statua asupra revizuirii, poate stabili ea însăși, pe cale incidentă, existența falsului cu privire la înscrisurile susrubricate, și, de asemenea, poate face aceste constatări prin modurile adoptate de jurisprudență anterioară modificării art. 324 pct. 3 Cod procedură civilă, dar numai în anumite condiții -" dacă există anumite impedimente în declanșarea sau continuarea procesului penal / dacă au apărut unele situații care împiedică pornirea sau continuarea acțiunii penale" - Dar nu orice impedimente ori situații care împiedică declanșarea / continuarea procesului penal sunt avute în vedere de legiuitor ci numai acelea pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală (art. 324 pct. 3 - parte finală Cod procedură civilă).
S-a arătat că numai în aceste condiții, partea interesată mai are deschisă calea extraordinară de atac a revizuirii, iar instanța de revizuire are posibilitatea de a se pronunța asupra existenței infracțiunii, pe cale incidentă.
S-a considerat că pe baza probatoriului, administrat în cauză de revizuientă și având în vedere temeiul de drept (art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă) invocat în susținerea cererii de revizuire, instanța de revizuire trebuia:
- să constate că, la data promovării cererii de revizuire, cele două înscrisuri nu au fost declarate ca fiind falsuri (neexistând o hotărâre penală în acest sens);
- să constate că Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale se întemeiază pe disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală (ceea ce presupune că prin actele desfășurate, organele de cercetare penală nu au constatat infracțiunea de fals și furt);
- să constate că disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală nu se încadrează în categoria acelor impedimente (pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală) care să-i permită, pe cale incidentă, să se pronunțe asupra existenței infracțiunii de fals cu privire la cele două înscrisuri;
- să constate că revizuienta nu se regăsește în vreuna din condițiile prevăzute în disp. art. 324 pct. 3 Cod procedură civilă;
- să constate că există deja o verificare calificată asupra celor două înscrisuri și soluția dată de organele de cercetare penală prin rezoluție, de inexistență a infracțiunii în fals.
Ori pentru toate aceste aspecte s-a susținut că instanța de revizuire trebuia să pronunțe o singură soluție, respectiv de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
S-a arătat că așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, considerentul pentru care instanța de fond a calificat Procesul Verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 ca fiind fals îl constituie - "conform raportului dispus de organele de urmărire penală" - faptul că la rubrica "BENEFICIAR" nu este semnătura reprezentatului respectiv a domnului și întrucât acesta este încheiat între reprezentată prin director general în calitate de beneficiar și reprezentată prin administrator ing. G, prin înserarea expresiei "NOI PĂRȚILE" (fără ca să fi fost de față) - acesta este un fals, astfel cum rezultă din raportul dispus de organele de urmărire penală, autorul falsului rămânând necunoscut.
S-a susținut că într-adevăr, în cuprinsul Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se face mențiunea "nu s-a putut identifica persoana" dar aceasta viza situația pentru infracțiunea de furt a ștampilei și nu de fals - dar tot prin rezoluție se arată că nu poate fi reținut furtul ștampilei societății comerciale pe considerentul "la data respectivă, reprezentantul societății în cauză nesesizând organelor în drept dispariția ștampilei.".
S-a solicitat instanței să se observe că înscrisul Procesul verbal de recepție poartă la rubrica "BENEFICIAR" respectiv "" impresiunea de ștampilă a celor două societăți - în original (așa cum rezultă și din Rezoluția Parchetului, raportul de constatare tehnico-științifică statuează faptul că Procesul Verbal de recepție în cauză este un exemplar original).
S-a arătat că, de asemenea, la rubrica "BENEFICIAR" - este menționată doar societatea nu și numele reprezentantului Dacă ar fi fost înserată această mențiune și semnătura nu aparținea acestuia, se mai putea pune în discuție veridicitatea.
S-a susținut că toate aceste aspecte duc la concluzia că acest Proces Verbal de recepție a fost semnat la rubrica "BENEFICIAR" de un împuternicit al - confirmată prin aplicarea impresiunii de ștampilă în original; iar faptul că reprezentantul legal, dl., nu a fost de față la semnare nu poate constitui în nici un caz un fals.
S-a menționat că ceea ce antrenează angajarea răspunderii pentru o societate este impresiunea de ștampilă și importă mai puțin persoana fizică semnatară (și instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut acest punct de vedere, când a respins recursul ).
Cu privire la o altă condiție de admisibilitate a revizuirii, pe care instanța de fond - în faza rejudecării - a nesocotit-o s-a susținut că se referă la aceea că înscrisul declarat fals să fi fost determinant în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere (în speța noastră Procesul Verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003).
S-a susținut că instanța de revizuire trebuia să ia în considerare toate probele în faza rejudecării și nu să se concentreze numai supra Procesului verbal de recepție - când a pronunțat soluția de respingere a acțiunii noastre.
S-a arătat că Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 a fost administrat ca probă cu ocazia judecării apelului declarat de S-a mai solicitat a se observa că în această fază procesuală, revizuienta de azi nu a uzat de mijloacele procedurale: verificarea de scripte sau înscrierea în fals cu privire la acest înscris deși avea posibilitatea și doar a susținut că este un fals dar nu a formulat cererile amintite, mai mult, a menționat că nu înțelege să stăruie în ele.
S-a susținut faptul că instanțele de apel și recurs au făcut referire atât la Procesul verbal de recepție, cât și la situația de lucrări, atunci când au pronunțat soluțiile, însă nu înseamnă faptul că acestea au fost singurele și determinante în menținerea titlului său executoriu ci întreg materialul probator administrat în cauză, iar acest fapt trebuia să-l aprecieze și instanța de revizuire atunci când, în rejudecare, i-a respins acțiunea.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Intimata a menționat că prima instanță a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 322, pct.4 Cod procedură civilă, text care într-una din ipotezele sale stabilește că înscrisul sau înscrisurile considerate false pot fi declarate în cursul judecății sau în urma judecății.
S-a menționat că în situația în care instanța civilă ar lăsa constatarea falsului exclusiv la îndemna instanțelor penale ar fi încălcat dreptul de acces la justiție, consacrat de art.21 din Constituția României și garantat de art.6, paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește primul înscris incriminat - procesul verbal de recepție nr. 1082 /22 mai 2003, s-a arătat că acesta a fost verificat prin expertiza organului de urmărire penală depusă la dosar și s-a constatat că nu este semnat de nici un reprezentant al, cu atât mai puțin de către directorul societății, economist al cărui nume figurează în preambulul procesului verbal de recepție. Acest act este lipsit de opozabilitate fața de, nefiind un înscris comercial încheiat între reprezentanții părților.
În ceea ce privește al doilea înscris incriminat, înregistrat cu nr. 1083/22 mai 2003, ce reprezintă situația de lucrări pe lunile: februarie - martie 2003, înscris care s-a susținut că nu îi este opozabil pentru că nu a fost semnat de nici un reprezentant al societății sale.
S-a susținut că cele două înscrisuri probatorii pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea comercială irevocabilă nu sunt acte valabile și opozabile societății sale, fiind înscrisuri false.
În ceea ce privește ștampila aplicată pe înscrisurile incriminate de către intimată ca fiind false, s-a solicitat să se rețineți următoarele.
situației de lucrări nr. 1083/22 mai 2003 neputând fi prezentat în instanță de către apelantă, acest înscris nu îi este opozabil indiferent că este ștampilat sau nu, neexistând nici o dovadă ca s-a aplicat ștampila originală a societății sale.
În ceea ce privește procesul verbal de recepție 1082/22 mai 2003, s-a arătat că acesta nefiind semnat de către o persoana care reprezentă, aplicarea ștampilei de către o terța persoană neidentificată nu poate avea nici un efect.
În ceea ce privește fondul litigiului, intimata a arătat că pe rolul Tribunalului Timiș se afla dosarul nr-, cu termen de judecată la 6 iunie 2008 în care se dezbate acțiunea formulată de împotriva ROMU. și alții, dosar în care a fost chemată în calitate de intervenient forțat.
În ceea ce privește probațiunea, intimata a solicitat să se observe că în susținerea apelului său nu propune nici o proba prin care să contrazică probele acceptate și valorificate de către instanța de fond.
Examinând apelul declarat de intimata, prin prisma motivelor invocate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, Curtea reține că acesta este întemeiat urmând să fie admis, să fie schimbată în tot hotărârea în sensul că va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva sentinței civile nr. 239/PI din 15 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 555/COM/2006, pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat prima instanță a calificat ca fiind fals Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2008 cu mențiunea că acest aspect rezultă din raportul dispus de organele de urmărire penală, chiar dacă nu s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de începere a urmăririi penale, autorul falsului rămânând necunoscut.
Raționamentul pentru care instanța a calificat Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 ca fiind fals l-a constitut faptul că la rubrica "BENEFICIAR" nu este semnătura reprezentatului respectiv a domnului și întrucât acesta este încheiat între reprezentată prin director general în calitate de beneficiar și reprezentată prin administrator ing. G, prin înserarea expresiei "NOI PĂRȚILE" (fără ca să fi fost de față) - acesta este un fals, astfel cum rezultă din raportul dispus de organele de urmărire penală, autorul falsului rămânând necunoscut.
Se reține că expresia "NOI PĂRȚILE" din Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2008, se referă la părți - persoane juridice și nu fizice. Deci între cele două societăți comerciale în cauză s-a perfectat Procesul verbal de recepție și nu între și G, aceștia din urmă fiind reprezentanții legali ai firmelor, care la rândul lor pot împuternici și alte persoane să semneze anumite acte ale societății.
Se constată că înscrisul Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2008 poartă la rubrica "BENEFICIAR" respectiv "" impresiunea de ștampilă a celor două societăți (așa cum rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică, care statuează faptul că Procesul Verbal de recepție în cauză este un exemplar original).
Astfel, se constată că în cuprinsul Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 10741/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoaras -a menționat în fapt, că din probatoriul administrat nu s-a putut identifica persoana care a sustras ștampila T, la data respectivă reprezentantul societății comerciale în cauză nesesizând autoritățile în drept dispariția ștampilei, iar semnătura de la rubrica Beneficiar din Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 nu a fost executată în fals de către
În consecință, mențiunea înserată în motivare de către instanță "Existând o cercetare calificată a înscrisului fals în cadrul cercetării penale din dosarul nr. 10741/P/2006 efectuată de experți criminaliști, dar cu autor necunoscut", este eronată.
De asemenea, în mod neîntemeiat prima instanță a reținut că întrucât Procesul verbal de recepție nr. 1082/22.05.2003 conține referiri la celălalt înscris, Situația de plată nr. 1083 cu aceeași dată, înscrisurile respective nu-i sunt opozabile revizuentei.
În mod nefondat prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a susținut că cele două înscrisuri avute în vedere la pronunțarea hotărârii irevocabile, a cărei revizuire s-a solicitat nu sânt acte valabile și opozabile societății sale fiind înscrisuri false.
Așa cum s-a demonstrat prin prezenta motivare, în cauză nu au fost îndeplinite cerințele art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă invocate de prin cererea de revizuire formulată.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de intimata, împotriva sentinței civile nr. 181 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu revizuenta T, reprezentantă prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, să schimbe în tot hotărârea apelată și să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva sentinței civile nr. 239/PI din 15 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 555/COM/2006, în contradictoriu cu intimata
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează să oblige intimata revizuentă să-i plătească intimatei apelante suma de 3.603 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata cu sediul în,-, jud. H împotriva sentinței civile nr. 181 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu revizuenta, cu sediul în T,- B, jud. T, reprezentantă prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T, nr. 81,. 7,. A,. 29, jud.
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta împotriva sentinței civile nr. 239/PI din 15 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 555/COM/2006, în contradictoriu cu intimata
Obligă intimata revizuentă să-i plătească intimatei apelante suma de 3603 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /22.12.2008
Dact. /23.12.2008 - 5 ex.
Emis 3 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Se comunică:
- apelanta intimată - ,-, jud.
- revizuenta -, cu sediul ales la Cabinetul de avocat din - T,-.
-, reprezentantă prin administrator judiciar - Cabinet Individual de Insolvență - T, nr. 81,. 7,. A,. 29.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
