Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.256

Sedinta publica din 13.02.2009

Instanta compusa din:

PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci

JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu

JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda

Grefier - -

Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenții reclamanți SC SRL, și, împotriva încheierii din 26.09.2007 și sentinței comerciale nr.235/A/31.10.2007 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți lichidator al SC SA AGENȚIA I, - lichidator al SC SA AGENȚIA I și SC SRL.

La apelul nominal facut în sedinta publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că Oficiul Poștal Cad epus prin serviciul registratură relațiile solicitate la termenul anterior.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

CURTEA,

Asupra recursului comercial d e față.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași - Secția Civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de SC SRL C, și împotriva judecătorului, cu motivarea de esență că, față de motivele invocate în susținerea cererii, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 27 punctul 1 și punctul 7 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 235/A din 31 octombrie 2007, pronunțată în același dosar, Tribunalul Călărașia admis excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale active a apelanților SC SRL C, și -asociați ai acestei societăți - și în consecință a respins apelul declarat de acești apelanți împotriva sentinței civile nr. 845/2007 pronunțată de Judecătoria Călărași ca fiind "făcut de o persoană fără calitate". A respins apelul declarat de apelanții reclamanți și împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din referatul întocmit, referitor la dosarul nr.5F/2003, din sentința comercială nr. 326/2006 și din relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași reiese că SC SRL a făcut obiectul procedurii falimentului în dosarul nr. 5F/2003, aflat pe rolul Tribunalului Călărași și că s-au dispus închiderea procedurii și radierea societății. Ca urmare, instanța de apel a reținut că SC SRL și foștii asociați și nu mai pot avea calitate procesuală. Față de aceleași argumente, instanța de apel, văzând articolul 296 Cod procedură civilă, a respins și apelul formulat de apelanții și, ca persoane fizice, împotriva sentinței civile nr. 845/2007.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au declarat recurs motivat apelanții, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 25 februarie 2005 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.

În motivarea recursului a fost prezentat in extenso parcursul executării silite începute de Sa - Sucursala C asupra imobilului proprietate a apelanților și, situat în comuna, jud. C, au fost evocate hotărârile judecătorești pronunțate în cauză și s -a susținut că, în pofida deciziei comerciale nr. 950 din 26 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială, lichidatorii judiciari ai SC SA AGENȚIA I au procedat la executarea silită a imobilului.

Recurenții au prezentat situația din dosarul care privește procedura insolvenței SC SRL și propriile puncte de vedere cu privire la această procedură, pe care au apreciat-o în esență ca lovită de nulitate absolută și, deci, neproducătoare de efecte juridice.

Au prezentat cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului de față, precum și motivele de apel prin care au criticat sentința de fond.

În ce privește cererea de recuzare a judecătorului, recurenții au precizat că nu cunosc dacă aceasta a fost soluționată sau nu, că nu cunosc eventuala soluție dată, că soluția nu le-a fost comunicată și că nici în decizia instanței de apel nu se face nici o referire la modul de soluționare a acestei cereri.

În ce privește decizia pronunțată de instanța de apel, recurenții au susținut că este lovită de nulitate absolută întrucât în cuprinsul ei nu se face nici o referire la cererea de recuzare, situație în care recurenții nu pot critica soluția pronunțată în legătură cu această cerere odată cu fondul.

A doua critică de nelegalitate și, deci, de nulitate a deciziei instanței de apel vizează considerentele în care instanța de apel a reținut inadmisibilitatea capetelor de cerere privitoare la constatarea nulității absolute a actelor de executare silită și la întoarcerea executării, recurenții pretinzând că instanța de apel a nesocotit susținerile reclamanților și solicitările acestora de administrare de probe.

A treia critică de nelegalitate vizează considerentele în care instanța de apel a reținut că SC SRL a fost dizolvată și radiată în baza sentinței comerciale nr. 326 din 31 martie 2006, precum și soluția subsecventă de respingere a apelului pentru lipsa calității procesuale active, recurenții susținând în primul rând că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași nu a comunicat până în februarie 2008 nici o încheiere ori înștiințare din care să reiasă dizolvarea SC SRL, iar în al doilea rând că Tribunalul Călărași nu a comunicat nici o încheiere sau înștiințare despre radierea aceleiași societăți. aceleiași critici, recurenții au arătat și că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași nu a comunicat niciodată înscrierea în registrul a mențiunii privind deschiderea procedurii SC SRL, că nu au fost citați niciodată în dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia nr. 293/R din 24 noiembrie 2006, astfel că sentința comercială nr. 326/2006, neirevocabilă, nu poate produce nici un efect juridic, fiind lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 237 alineat 3 din legea nr.31/1990. Au susținut recurenții că sentința comercială nr. 326/2006 este lovită de nulitate absolută întrucât reprezintă soluția la o cerere introductivă lovită de nulitate absolută, iar pe de altă parte pentru că nu poate avea o existență de sine-stătătoare în lipsa înregistrării legale în registrul comerțului a mențiunii privind deschiderea procedurii.

A patra critică de nelegalitate vizează considerentele în care instanța de apel a reținut valabilitatea citațiilor emise de Judecătoria Călărași pentru termenul din 21 martie 2007, în condițiile în care acestea nu cuprindeau parafa șefului instanței și semnătura grefierului. Sub acest aspect au invocat dispozițiile articolului 88 alineat 1 punctul 6 și alineat 2 Cod procedură civilă, dispozițiile articolului 137 alineat 1 raportat la articolele 85 și 107 Cod procedură civilă.

A cincea critică este întemeiată pe susținerea că decizia de apel este nulă absolut întrucât încalcă principiul contradictorialității, în dispozitivul acestei decizii nefiind indicată nici una dintre părțile pârâte.

A șasea critică vizează nulitatea absolută a deciziei atacate, legat de împrejurarea că aceasta, ca și eventuala încheiere prin care s-a soluționat cererea de recuzare, nu au fost comunicate și recurentei SC SRL.

A șaptea critică vizează soluția de respingere a apelului pentru lipsa calității procesuale active, pentru că în cartea funciară titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului executat silit sunt și, care au și calitate de semnatari ai contractului de ipotecă privitor la același imobil.

Ultima critică vizează atât sentința instanței de fond, cât și pe cea a instanței de apel, care sunt nelegale în opinia recurenților pentru că au confirmat legalitatea executării silite în condițiile în care această procedură a fost adusă la îndeplinire cu înfrângerea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești irevocabile, căzută în puterea lucrului judecat.

Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 304 și 312 Cod procedură civilă.

La 14 martie 2008, intimații lichidatori au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei capacității procesuale active a SC SRL, excepția lipsei calității procesuale active a recurenților și și excepția nulității recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de recuzare. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 13 martie 2008, intimata SC SRL a solicitat, pe cale de întâmpinare, suspendarea judecății în conformitate cu dispozițiile articolului 244 punctul 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii reclamanților.

Prin notele depuse la 16 aprilie 2008, recurenții s-au apărat față de apărările formulate în întâmpinare.

La 21 aprilie 2008, intimata SC SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat aceleași excepții ca și intimații - lichidatori, solicitând pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat.

Față de împrejurarea că intimata SC SRL nu a mai stăruit în întâmpinarea depusă la 21 aprilie 2008 în cererea de suspendare a judecății, această cerere nu a mai fost luată în analiză.

Excepțiile invocate de intimați au fost apreciate de C ca neîntemeiate și au fost înlăturate pentru următoarele motive:

În ce privește excepția lipsei capacității de folosință a SC SRL, Curtea apreciază că, atâta vreme cât din înscrisurile de la dosar nu rezultă că sentința comercială pronunțată la 31 martie 2006 în dosarul nr. 3F/2003 al Tribunalului Călărași, prin care a fost radiată societatea recurentă, este irevocabilă, nu se poate reține că această societate a încetat să existe ca subiect de drept, înregistrările în registrul comerțului (inclusiv sub aspectul radierii) efectuându-se, conform articolului 6 alineat 1 din legea nr.26/1990, numai în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Excepția lipsei calității procesuale active a recurenților și, ca și excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor intimaților sunt neîntemeiate. Cadrul procesual în calea de atac este cel stabilit prin hotărârea atacată, în care și figurează ca apelanți, iar intimații din cauza de față ca intimați, lichidatorii judiciari nefigurând nomine proprio, ci ca reprezentanți ai SA-în faliment, potrivit dispozițiilor articolului 20 alineat 1 litera f și articolului 25 litera b din legea nr.85/2006.

Excepția nulității recursului promovat împotriva încheierii de soluționare a cererii de recuzare este neîntemeiată, întrucât identificarea acestei încheieri a fost posibilă în raport de datele furnizate și de actele dosarului de apel.

Recursul declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2007 este apreciat de C ca nefondat și va fi respins cu această motivare, avându-se în vedere pe de o parte că nici o critică nu a fost formulată în concret împotriva acestei încheieri, iar pe de altă parte că, după examinarea cererii de recuzare sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă (incidente întrucât încheierea nu este supusă apelului), soluția pronunțată este temeinică, nefiind dovedită incidența cazurilor de recuzare prevăzute de articolul 27 punctele 1 și 7 Cod procedură civilă.

Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 235/A din 31 octombrie 2007 este apreciat de C ca întemeiat și urmează a fi admisîn limiteleși pentru următoarele considerente:

Prima critică este nefondată și a fost înlăturată, întrucât dispozițiile articolului 34 alineat 2 Cod procedură civilă prevăddoar posibilitatea atacării încheieriiprin care s-a respins cererea de recuzareodată cu fondul(în speță cu apelul), nu și obligația instanței de judecată de a face referire în hotărârea pronunțată la această încheiere.

A doua și a patra critică vor fi tratate împreună pentru unitatea argumentelor opuse de Aceste critici sunt apreciate ca neîntemeiate și au fost înlăturate, întrucât instanța de apel, deși a luat în analiză atât problema admisibilității cererii de constatare a nulității absolute a actelor de executare, cît și problema validității citațiilor emise pentru termenul din 21 martie 2007, nu și-a întemeiat decizia pe aceste argumente, soluționând pricina în funcție de excepția lipsei calității procesuale active.

Criticile a treia și a șaptea vor fi tratate împreună pentru unitatea argumentației și vor fi luate în analiză după examinarea celorlalte critici, întrucât de dezlegarea dată problemelor pe care acestea le ridică depinde soluționarea recursului îndreptat împotriva deciziei instanței de apel.

A cincea critică este nefondată și a fost înlăturată. Este evident că din dispozitivul deciziei atacate lipsesc intimatele în contradictoriu cu care s-a soluționat apelul, numai că această omisiune nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, câtă vreme indicarea părților și a calității în care acestea s-au judecat este făcută în practicaua hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 261 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă, acest lucru nefiind necesar și pentru dispozitiv, astfel cum se desprinde din interpretarea dispozițiilor articolului 261 alineat 1 punctul 6 Cod procedură civilă. Omisiunea de a le indica pe intimate în dispozitivul deciziei atacate nu valorează nici încălcare a principiului contradictorialității, atâta vreme cât din practicaua deciziei atacate, ca și din actele dosarului de apel, reiese cătoate părțileau fost citate, oferindu-li-se astfel posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și propune probe, iar la termenul din 31 octombrie 2007, când apelul s-a soluționatintimatele au fost prezente și au pus concluzii,astfel fiind asigurat principiul contradictorialității.

A șasea critică este neîntemeiată, întrucât necomunicarea hotărârilor judecătorești nu se regăsește printre motivele de casare sau de modificare prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă.

A treia și a șaptea critică sunt apreciate de C ca întemeiate, Curtea grupând argumentele aduse de recurenți în susținere și răspunzându-le prin considerente comune:

Se reține că în considerentele deciziei atacate instanța de apel a plecat de la premisa radierii SC SRL, în funcție de care a invocat și admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins apelul formulat de reclamanți.

Soluția este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Se reține pe de o parte că instanța de apel nu a precizat dacă a invocat această excepție raportat la cererea de apel sau la cererea de chemare în judecată. Dacă ar fi invocat-o relativ la cererea de apel, soluția este nelegală, întrucât cadrul procesual în apel este cel fixat în primul ciclu procesual, în care apelanții au avut calitate de reclamanți și interes să promoveze apel împotriva unei hotărâri defavorabile. Dacă ar fi invocat această excepție raportat la cererea de chemare în judecată,fără a face referire al temeinicia acestei excepții,Curtea apreciază că soluția instanței de apel încă este nelegală, întrucât apelul trebuia admis, hotărârea primei instanțe trebuia schimbată în tot, excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu trebuia admisă, dacă era găsită întemeiată, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale active. Or, soluția instanței de apel este în contradicție totală cu argumentele oricăreia dintre cele două ipoteze sus-menționate.

Soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică și pentru inadvertențele din dispozitiv. Astfel, se reține că instanța de apel a respins "apelul declarat de acești apelanți" (identificați în precedent că SC SRL, și ) ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active, dar a respins și apelul declarat de și de împotriva aceleiași sentințe, fără a preciza în dispozitivcuma fost respins și fără a indica în considerentemotivelepentru care a pronunțat această soluție.

Nu în ultimul rînd, Curtea apreciază că soluția este nelegală și netemeinică și pentru că aceasta are la bază o confuzie de instituții juridice. Așa cum s-a mai reținut în cele ce preced, instanța de apel a plecat de la premisa radierii societății apelante din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii insolvenței, iar acest lucru, sub rezerva stabilirii indubitabile a caracterului irevocabil al hotărârii de radiere și a legalității înregistrării radierii în registrul comerțului, autoriza instanța de apelsă invoce în privința acestei părți excepția lipsei capacității de folosință,nu pe cea a lipsei calității procesuale active (aceasta din urmă presupunând identitatea dintre titularul cererii de chemare în judecată și titularul dreptului dedus judecății).

În plus,faptul radierii societății comercialeproduce efecte numai în privința acestei părți, nu și în privința persoanelor fizice coreclamante în cadrul litisconsorțiului, întrucât în privința acestora nu se poate pune problema lipsei capacității de folosință.

Se reține, în plus, că atâta vreme cât recurenții persoane fizice au fost părți în hotărârea primei instanțe, aceștia sunt legitimați procesual activ să atace cu apel această hotărâre, așadar dezlegarea dată acestei excepții de instanța de apel este greșită, în cauză fiind incidente dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.

Prin urmare, Curtea, reținând pentru considerentele ce preced că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale legate de calitatea procesuală și de capacitatea de folosință a persoanelor, motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, în temeiul articolului 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă, va admite apelul.

Având în vedere că soluționarea apelului s-a făcut pe excepția lipsei calității procesuale active, fără a se intra în cercetarea motivelor de apel, în temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedură civilă Curtea va casa decizia, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța va lua în analiză și cea de a opta critică din motivele de recurs, critică ce vizează fondul litigiului și asupra căreia Curtea nu avea posibilitate de a se pronunța câtă vreme trebuia să statueze asupra legalității dezlegării date de instanța de apel a unei excepții procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți SC SRL, și împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2007, în contradictoriu cu intimații pârâți - lichidator al SC SA AGENȚIA I, - lichidator al SC SA AGENȚIA I și SC SRL,

Admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 235A/2007 pronunțată de Tribunalul Călărași.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex./18.03.2009

Tribunalul Călărași

Judecători apel:

Președinte:Eugenia Voicheci
Judecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti