Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 280/2010. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/COM

Ședința publică din 22 februarie 2010

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului comercial declarat de recurenta -intervenientăSC SA- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - cu sediul în T,-, -.B,.5, jud.T și intimații - pârâți ASOCIAȚIA DE proprietari - cu sediul în T,-,.5,.A, al.1, jud.T și G - cu domiciliul în T,-,.10,.A,.18, jud.T, având ca obiect validare poprire.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 22.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.01.2009 sub dosar nr-, reclamanta - organ de executare în contradictoriu cu pârâta - debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T și cu pârâtul - terțul poprit G, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună validarea popririi în mâna terțului poprit pentru suma de 9778,26 lei.

Cererea a timbrată cu taxă de timbru de 10 lei conform chitanței aflată la dosar și 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii, reclamanta - organ de executare a învederat faptul că înființarea popririi s-a făcut în baza dispozițiilor art. 453 - 454 Cod procedură civilă în dosarul de executare nr.29/2008 la cererea creditorului, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 2018/08.11.2007 a Tribunalului Tulcea pronunțată în dosarul nr-.

Reclamanta organ de executare a mai precizat faptul că în urma începerii executării silite s-a constatat că pârâtul - terț poprit datorează suma de 9778,26 lei reprezentând contravaloarea apei potabile consumată și neachitată către debitor.

La data de 27.01.2009 reclamanta - organ de executare a formulat o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a creditoarei

Prin încheierea din data de 09.02.2009, instanța a luat act de depunerea cererii de intervenție forțată, intervenientul forțat devenind parte în dosar. Prin aceeași încheiere s-a dispus citarea reclamantului-organ de executare - cu mențiunea de a timbra cererea de intervenție forțată cu suma de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării.

Reclamantul face dovada achitării taxei de timbru cu chitanțele aflate la filele 23 și 24 căror depunere o relevă cu adresa aflată la fila nr. 25.

Prin sentința civilă nr. 1265/16.04.2009 cererea reclamantului organ de executare și cererea intervenientei forțate au fost admise, dispunându-se validarea popririi în mâinile terțului poprit până la concurența sumei de 9778,26 lei, sumă ce va fi consemnată pe numele intervenientei forțate, la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc.

Prima instanță a respins cererea intervenientei forțate de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.

Respingerea cererii intervenientei a fost motivată de faptul că taxele de timbru și timbrele judiciare au fost datorate în cauză de către reclamanta organ de executare.

Astfel, atât taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii introductive cât și taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii de intervenție sunt datorate de către partea care sesizează instanța cu acestea, în speță de către reclamanta - organ de executare.

Faptul că intervenienta forțată creditoare a înțeles să achite taxa de timbru și timbrul judiciar datorate de către reclamanta - organ de executare, astfel cum rezultă din chitanțe,nu are nici o consecință juridică asupra persoanei care are calitatea de debitor al acestei taxe.

Mai mult, potrivit principiului general reglementat de către art. 1093 cod civil oricine poate face plata, acesta putând fi deci efectuată de orice persoană interesată sau chiar de o persoană neinteresată.

Așadar, taxele de timbru și timbrele judiciare achitate în dosar puteau fi solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată numai de către partea care le-a datorat, deci numai de către reclamanta - organ de executare.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamanta - organ de executare, prima instanță a constatat faptul că aceasta nu și-a exprimat voința juridică în sensul solicitării de cheltuieli de judecată.

Soluția a fost atacată cu apel d e către SC SA.

S-a criticat în cuprinsul acestuia faptul că nu s-au acordat cheltuielile de judecată. Cererea depusă de reclamanta - creditoare, ca urmare a omisiunii instanței de fond de a-i cita la primul termen, a fost greșit calificată ca cerere de intervenție și nu ca o cerere de introducere în cauză a altor persoane.

Apelanta a mai susținut că taxa de timbru percepută pentru cererea greșit calificată ca intervenție este nedatorată, astfel că se solicită restituirea acesteia în art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1995 republic.- în principal - și în subsidiar, în. art.274, 275 Cod proc. civilă, obligarea terțului poprit la plata acesteia, reținându-se culpa sa procesuală.

S-a mai susținut de către apelantă că taxa de timbru achitată pentru acțiunea principală nu putea fi datorată de organul de executare, iar dacă creditoarea nu ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de introducere a sa în cauză, ambele cereri ar fi fost anulate ca netimbrate, de prima instanță.

În drept s-au invocat prev. art.282 și urm. rap. la art.57 al.1 Cod proc.civilă, art.460 al.1 și 2, art.371 indice 7, art.274 și 275 Cod proc.civilă.

Prin decizia nr. 128/02.07.2009 apelul a fost respins ca nefondat.

S-a reținut că prin cererea formulată de creditoarea BEJ la termenul de judecată din data de 15.01.2009, s-a solicitat introducerea în cauză a intervenientei forțate SC "" SA T în baza prev. art.460 al.2 Cod proc.civilă, având în vedere calitatea acesteia de creditoare în raport cu Asociația de proprietari nr.58 T cât și cu terțul poprit.

Ca urmare, instanța a pus în vedere creditoarei să timbreze această cerere cu suma de 10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată.

Creditoarea nu și-a îndeplinit această obligație, însă taxele de timbru au fost plătite chiar de intervenienta forțată SC "" SA

Cheltuielile de judecată se stabilesc între părțile inițiale din proces, fără a putea obliga debitorul sau terțul poprit la plata acestora față de partea care a fost introdusă forțat în cauză. Faptul că aceasta din urmă a achitat în mod benevol și nedatorat taxa de timbru, nu poate obliga în nici un caz partea care a pierdut procesul să-i plătească această taxă.

Cât privește cererea de restituire a taxei de timbru formulată în. art.23 al.1 lit. a din Legea nr.146/1997, s-a apreciat că nu i se poate da curs pentru că a fost formulată pentru prima dată în apel și s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție, apelanta având posibilitatea să formuleze o atare cerere pe cale principală la Judecătoria Tulcea.

Referitor la greșita calificare de către prima instanță a cererii de introducere în cauză a altor persoane ca fiind o cerere de intervenție, aceasta nu împietează asupra modului în care urmează a se plăti taxele de timbru și cheltuielile de judecată în cauză.

Prima instanță nu a reținut critica referitoare la omisiunea instanței de aoc ita pe apelantă încă de la primul termen de judecată, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța neputându-se pronunța decât în limitele investirii sale de către reclamant.

Referirea apelantei la anularea cererii de introducere în cauză a altor persoane în lipsa plății taxelor de timbru, este una eronată întrucât aceasta nu ar fi avut de suferit nici un prejudiciu, având posibilitatea să sesizeze instanța pe cale separată.

Soluția a fost atacată cu recurs de către SC SA.

Prin motivele de recurs se susțin următoarele:

Fiind aplicabilă procedura prevăzută de art. 460 alin. 2.pr.civ. instanța de fond trebuia să citeze creditoarea, organul de executare, debitoarea și terțul poprit.

Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, organul de executare a solicitat citarea creditoarei, cererea sa fiind întemeiată pe art. 57 alin. 1.pr.civ în mod greșit, în realitate urmărindu-se acoperirea unui viciu de procedură.

În concluzie, cererea a fost interpretată greșit ca fiind o cerere de intervenție forțată atât de către instanța de fond cât și de instanța de recurs, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 304 punctele 8 și 9.pr.civ.

Prin sesizarea instanței, organul de executare nu dobândește calitatea de creditoare, aceasta fiind SA care trebuia să achite și taxa de timbru, ceea ce a și făcut în conformitate cu prevederile legii taxelor de timbru.

Recurenta mai arată că în conformitate cu art. 371⁷.pr.civ. trecuia să avanseze executorului judecătoresc cheltuielile necesare pentru înființarea popririi și pentru validarea popririi.

Prin introducerea în cauză a creditoarei în calitate de intervenient forțat, aceasta a dobândit aceleași drepturi ca și organul de executare, fiind îndreptățită să solicite obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 460 alin. 1 și 2.pr.civ. "Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorulsauorganul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Terțul poprit, care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 200 lei și 1.000 lei".

Art. 460 alin. 1 acordă astfel organului de executare calitate procesuală activă excepțională în cererile ce au ca obiect validarea popririi, acesta acționând în mod evident în numele creditorului.

În toate cazurile însă, potrivit alin. 2, instanța va cita creditorul, debitorul și terțul poprit în calitate de persoane implicate în procedura de executare prin poprire.

Articolul mai sus citat reglementează procedura în materia validării popririi, în cazul cheltuielilor de judecată urmând a fi aplicate prevederile art. 274.pr.civ.

Astfel, în mod evident organul de executare și-a întemeiat greșit cererea de introducere în cauză a creditoarei pe prevederile art. 57 alin. 1.pr.civ.

În primul rând, creditoarea nu este o persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul organ de executare, acesta acționând în numele creditoarei, singura titulară a dreptului. În al doilea rând, cererea este inutilă față de prevederile art. 460 alin. 2.pr.civ. citarea trebuind să fie făcută din oficiu.

Această calificare greșită a cererii și în consecință calificarea recurentei drept intervenient forțat, nu are nicio relevanță în ceea ce privește cererea de restituire a cheltuielilor de judecată, care, așa cum s-a arătat, este supusă prevederilor art. 274.pr.civ.

În speță, calitatea de petent a aparținut organului de executare, în conformitate cu art. 460 alin. 1.pr.civ. în acestă calitate revenindu-i obligația de plată a taxelor de timbru conform legii nr. 146/1997. Cunoscând aceste dispoziții, a făcut dovada achitării taxei de timbru de 10 lei (fila nr. 9 în dosarul de fond) și timbru judiciar. Desigur sumele au fost avansate de către creditor în numele căruia acționează organul de executare. De asemenea, prin încheierea din 09.02.2009 instanța a pus în vedere organului de executare să achite taxa de timbru de 10 lei și timbru judiciar pentru cererea de intervenție, taxă care a fost depusă de acesta potrivit adresei de la fila nr. 25 în dosarul de fond. Se constată din conținutul chitanței că suma a fost achitată tot de către SA, în mod evident acesta fiind cel care suportă cheltuielile executării.

Cererea de validare a popririi fiind admisă, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1.pr.civ. organul de executare, în calitate de petent, putea solicita obligarea terțului poprit la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate.O astfel de cerere nu putea fi formulată de către creditor, în speță cererea de validare poprire nefiind inițiată de acesta. Desigur, sumele obținute de către organul de executare de la terțul poprit cu titlul de cheltuieli de judecată urmau să fie restituite creditorului, acest aspect excedând problemelor aflate spre soluționare în fața instanței.

O singură precizare trebuie făcută în legătură cu taxa de timbru achitată pentru cererea de intervenție. Așa cum am arătat, obligația de citare a creditorului este prevăzută de art. 460 alin. 2.pr.civ, astfel că această taxă nu este datorată. Legea nr. 146/1997 prevede procedura de restituire a taxelor de timbru nedatorate, cererea urmând să fie adresată instanței judecătorești în fața căreia s-a introdus acțiunea, respectiv judecătoria, așa cum a arătat și instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate de voturi,

Respinge, ca nefondat, recursul comercial declarat de recurenta-intervenientSC SA- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu sediul în T,-, -.B,.5, jud.T și intimații-pârâți ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - cu sediul în T,-,.5,.A, al.1, jud.T și - cu domiciliul în T,-,.10,.A,.18, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.

Președinte, - -	Judecător, - -
Grefier, -

OPINIE SEPARATĂ

Admite recursul comercial declarat de recurenta - intervenientăSC SA- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - cu sediul în T,-, -.B,.5, jud.T și intimații - pârâți ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - cu sediul în T,-,.5,.A, al.1, jud.T și - cu domiciliul în T,-,.10,.A,.18, jud.

Modifică în tot Decizia civilă nr.128/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în sensul că admite apelul, schimbă în parte Sentința civilă nr.1265/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr- și admite cererea privind obligarea terțului poprit la plata sumei de 20,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoarea SC SA.

Obligă intimatul terț poprit la plata sumei de 5,15 lei în apel și a sumei de 5,15 lei în recurs cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.

Judecător,

- --

Prin cererea adresată primei instanțe, Biroul Executorului Judecătoresc a solicitat validarea popririi înființate asupra sumei de 9778,26 lei, datorată de către debitoarea Asociația de Proprietari T, în mâinile terțului poprit

Potrivit dispozițiilor art. 460 Cod procedură civilă"Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. -"

Prin urmare, indiferent de persoana care formulează cererea de validare a popririi, instanța este obligată să citeze în cauză toate părțile implicate în procesul de executare silită, respectiv atât pe debitor și pe terțul poprit cât și pe creditorul urmăritor.

De asemenea, conform art.371/7 alin.1 Cod de procedură civilă, "Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor."

Față de aceste dispoziții, oricare ar fi calitatea procesuală atribuită de instanță creditoarei în procesul de validare a popririi, în mod corect taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulate de organul de executare a fost avansată de către creditoarea SC SA.

Ori, având în vedere că în cadrul procesului de validare poprire are loc o judecată prin care se stabilește un raport juridic nou, direct între creditor și terțul poprit, devin incidente dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, potrivit cu care partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată. Rezultă că terțul poprit, ca parte căzută în pretenții, este ținut să suporte cheltuielile aferente cererii de validare a popririi, cheltuieli ce au fost avansate de către creditoare.

Într-o atare situație, având în vedere soluția de admitere a cererii de validare, constat că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a art.274 Cod de procedură civilă respingând cererea de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată către creditoare.

Pentru considerentele expuse, consider că trebuie admis recursul în temeiul art.312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă și modificată în tot Decizia civilă nr.128/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a Sentinței civile nr.1265/16.04.2009 a Judecătoriei Tulcea și admiterii cererii privind obligarea terțului poprit la plata sumei de 20,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoarea SC SA.

De asemenea, în baza dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă intimatul terț poprit trebuie să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.

Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței.

Judecător,

- --

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Mihaela Davidencu

Vezi şi alte speţe de drept comercial: