Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 3/COM

Ședința publică de la 10 ianuarie 2008

Complet de divergență:

PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu

JUDECĂTOR 2: Revi Moga

JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban

Grefier - ---

Pe rol judecarea - în complet de divergență - a apelului comercial declarat de apelanții-pârâțiG- cu domiciliul în Sud,-, jud.C șiSC SRL NORD- cu sediul în Nord,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant prin - C,-, -.B,.3,.17 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva Sentinței civile nr.2267/COM/ 20.04.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract și cerere de suspendare a executării hotărârii.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7.01.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 10.01.2008, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor comerciale de față:

1. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2353/COM/2006, astfel cum a fost precizată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G, SC SRL și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună rezoluțiunea actului adițional la Statutul SC ""SRL din data de 28.09.1998 și repunerea părților în situația anterioară; obligarea pârâtului G la plata despăgubirilor ocazionate de lipsa de folosință a imobilului pentru perioada cuprinsă între luna ianuarie 2003 și data predării efective a imobilului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că, până la data de 28.09.1998, reclamantul a fost asociat unic și administrator al SC "" SRL.

Prin actul adițional autentificat sub nr. 2708/28.09.1998, a procedat la cooptarea unui nou asociat în firmă, în persoana pârâtului G, căruia i-a cesionat toate părțile sociale și întregul patrimoniu al SC "" SRL.

Operațiunea de cesiune a părților sociale și a patrimoniului societății a fost determinată de plecarea iminentă în Canada a reclamantului și a familiei sale.

Patrimoniul SC "" SRL, predat pârâtului, se compunea din: clădire cu demisol, parter și din etajele 1 și 2 ale construcției situată în Nord,-, toate mijloacele fixe și obiectele de inventar aflate în dotarea clădirii și evidențiate în actele contabile, estimate la valoarea de 250.000 DM.

S-a convenit ca plata acestei sume să fie efectuată în trei tranșe: 80.000 DM până la 10 octombrie 1998; 50.000 DM până la 1 mai 1999 și 120.000 DM până la 1 octombrie 1999. Din întreaga sumă, pârâtul a plătit doar 10.000 Euro.

Printr-o nouă convenție încheiată la 22.10.2002, G s-a obligat ca, până la 31.10.2003, să plătească suma de 50.000 Euro iar, în caz contrar, să transmită reclamantului părțile sociale și întregul patrimoniu al SC "" SRL.

În perioada ulterioară lunii septembrie 1998, pârâtul a utilizat efectiv, fără un drept legitim, imobilul situat în Nord,-, împreună cu toate mijloacele fixe și obiectele de inventar, dar în raport de termenul general de prescripție, reclamantul înțelege să pretindă daune echivalente lipsei de folosință cu începere din luna ianuarie 2003 și până la predarea efectivă a imobilului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969 Cod civil; art. 998 - 999 Cod civil; art. 1020 - 1021 Cod civil.

In susținerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri.

La data de 23.03.2006, reclamantul a precizat temeiul juridic al acțiunii, indicând dispozițiile art. 1020 - 1021 Cod civil, art. 480 și art. 992 Cod civil. Totodată, a învederat că valoarea despăgubirilor echivalente lipsei de folosință a spațiului și dotărilor existente este de 36.535, 20 lei (RON) pentru perioada noiembrie 2003 - ianuarie 2006.

Pe calea întâmpinării, pârâtul Gai nvocat excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantului.

Prin încheierea pronunțată la data de 08.06.2006, instanța a admis excepția de prescripție în ceea ce privește cererea de rezoluțiune a Actului adițional din data de 28.09.1998 și cererea de repunere a părților în situația anterioară și a respins aceste capete de cerere, ca prescrise.

Instanța a reținut că, în absența unor dispoziții speciale, care să reglementeze prescripția dreptului material la acțiune, în cazul rezoluțiunii sau al rezilierii, sunt incidente regulile din materia prescripției drepturilor de creanță, atât sub aspectul duratei termenului general, cât și al momentului de început al prescripției.

Cum, în speță, prin Actul adițional la Statutul SC "" SRL din data de 28.09.1998, părțile nu au stabilit un termen de executare, prescripția a început să curgă, în aplicarea art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, de la data încheierii actului.

Prin urmare, cererea de rezoluțiune introdusă de reclamant la 23.01.2006 a fost promovată cu mult după îndeplinirea termenului general de prescripție de 3 ani, consacrat prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Reglementată ca un efect al sancțiunii rezoluțiunii, repunerea părților în situația anterioară este prescrisă, în virtutea caracterului accesoriu al cererii, odată cu prescrierea acțiunii în rezoluțiune.

2. La data de 30.10.2006, reclamantul a investit instanța cu acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții G, SC "" SRL și Oficiul Registrului Comerțului C și a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună rezoluțiunea Convenției încheiate la data de 22.10.2002, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin Convenția din data de 22.10.2002, pârâtul s-a obligat să-i plătească suma de 50.000 Euro până la data de 31.10.2003, iar în caz contrar, să-i transmită toate părțile sociale deținute la SC "" SRL și întregul patrimoniu.

A afirmat reclamantul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, astfel că se impun desființarea convenției și repunerea părților în situația anterioară.

La termenul de judecată din 16.01.2007, reclamantul și-a modificat acțiunea și a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului G să îi cesioneze părțile sociale și întregul patrimoniu al SC "" SRL, inclusiv imobilul din-, Nord, precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației.

Pe calea întâmpinării, pârâtul Gaa rătat că, prin Convenția încheiată la 22.10.2002, s-au instituit drepturi de creanță în favoarea ambelor părți, raportat la înscrisul sub semnătură privată din data de 26.09.1998. Acest din urmă înscris nu putea fi modificat decât printr-un act de aceeași natură și putere.

A susținut pârâtul că reclamantul însuși și-a asumat, prin convenția din 22.10.2002, obligația de a-i plăti suma de 48.750 Euro (77.500 mărci germane și 10.000 Euro), cesiunea părților sociale și predarea patrimoniului fiind condiționate de primirea acestei sume.

Totodată pârâtul a afirmat că, motivat de lipsa disponibilităților bănești, ambele părți au fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile asumate, dar și că anterior și ulterior promovării prezentei acțiuni, i-a propus reclamantului mai multe variante, fiind să-și achite de îndată propriile obligații.

Prin încheierea din data de 08.03.2007, instanța a încuviințat excepția de conexitate, dedusă din art. 164 Cod procedură civilă, invocată de către pârâtul G și a conexat dosarul nr- la dosarul nr-.

Pârâtul Gad epus la dosar, dovada consemnării sumei de 50.000 Euro, la dispoziția reclamantului.

La termenul de judecată din 5.04.2007, pârâtul a invocat excepția de decădere a reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea în dosarul nr-.

Prin sentința civilă nr. 2267/COM/20.04.2007, TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins excepția de decădere a reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea invocată de pârâtul G; a admis, în parte, acțiunile conexe formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul G; a obligat pârâtul G să transmită reclamantului părțile sociale și întregul patrimoniu al SC "" SRL, incluzând imobilul construcție situat în Nord,-, precum și să plătească reclamantului echivalentul în lei, din ziua plății, a sumei de 39.667, 68 USD reprezentând daune echivalente lipsei de folosință a imobilului situat în Nord,-, pentru perioada noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2007; a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii și la plata de daune în valoare de 1.017,12 USD, în echivalentul în lei, pentru fiecare lună, până la predarea efectivă a imobilului; a obligat pârâtul G la plata sumei de 26.183,55 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.

Cu privire a excepția de decădere invocată de pârâtul G, instanța a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că la primele două termene din 5.12.2006 și 19.12.2006, judecata a fost amânată la cererea pârâtului G, pentru lipsă de apărare, iar termenul de judecată din 16.01.2007, când reclamantul a depus acțiunea modificată, reprezintă prima zi de înfățișare, în sensul dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă; în aceste condiții, modificarea acțiunii (înregistrată sub nr-) a fost făcută de reclamantul cu respectarea prevederilor art. 132 Cod procedură civilă,

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin Actul adițional la Statutul SC "" SRL autentificat sub nr. 2708/28.09.1998, la, reclamantul, asociat unic al SC "" SRL, a hotărât cooptarea în calitate de asociat, a pârâtului G, cesionarea în totalitate, a părților sociale către pârât, care devenea asociat unic și administrator și preluarea de către acesta din urmă a întregului patrimoniu al societății, a cărui contravaloare urma a fi plătită ulterior.

La data de 22 octombrie 2002, reclamantul și pârâtul G au încheiat o convenție menită să stabilească condițiile de stingere a obligațiilor izvorâte din actele anterioare, iar potrivit acesteia pârâtul G se obliga să plătească reclamantului suma de 50.000 Euro până, cel mai târziu, la data de 31.10.2003.

S-a mai stipulat că, în această variantă, reclamantul se obliga, la rândul său, să îi restituie pârâtului echivalentul sumelor primite, respectiv 77.500 DM și 10.000 Euro.

Insă, pârâtul G nu și-a îndeplinit, la termenul stabilit de comun acord, obligația de plată a sumei de 50.000 Euro, astfel că, potrivit art. 969 Cod civil, este îndatorat să cesioneze reclamantului părțile sociale deținute la SC "" SRL și deopotrivă, să îi predea patrimoniul societății, incluzând și imobilul construcție situat în Nord,-.

Oferta reală urmată de consemnarea sumei de 50.000 Euro la dispoziția reclamantului, la data de 7.03.2007, nu este de natură să îl elibereze pe pârât de obligație.

Părțile nu au consimțit prin Convenția din data de 22.10.2002 asupra unei obligații alternative, având ca obiect mai multe prestații, astfel că executarea uneia dintre ele să fie de natură a-l elibera pe pârât, ci au reglementat două obligații distincte, cu scadențe diferite.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtului G la plata de daune echivalente lipsei de folosință a imobilului, pentru perioada noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2007, s-a reținut că este întemeiată, întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de transmitere către reclamantul a patrimoniului SC "" SRL, din luna noiembrie 2003, acesta din urmă fiind lipsit de folosința imobilului situat în Nord,-.

Astfel, în temeiul art. 1073 Cod civil, este îndreptățit să pretindă și să obțină echivalentul prejudiciului suferit, despăgubiri în cuantum de 39.667,68 USD, în echivalentul în lei, potrivit raportului de expertiză.

În absența caracterului cert și exigibil al creanței, instanța a constatat nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune în valoare de 1017, 12 USD, în echivalentul în lei, pentru fiecare lună, până la predarea efectivă a imobilului.

Cu privire la daunele cominatorii, s-a constatat că, s-a constatat că nici această cerere nu este fondată, în raport cu natura obligației ce urmează a fi executată.

In baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul G la plata acestuia, în valoare de 26.183,55 lei, în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei soluții, au declarat apel pârâții G și

Motivele invocate de apelantul G:

- hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, întrucât apelantul a propus reclamantului stingerea litigiului prin plata sumei de 50.000 euro, la care s-a obligat prin convenția din 22.10.2002, însă acesta a refuzat propunerea, iar instanța de fond a înlăturat oferta reală fără nici o justificare; de îndeplinirea acestei obligații este legată și cea de a doua, transmiterea părților sociale și a patrimoniului;

- pe de altă parte, nu este posibil să fie obligat să-și îndeplinească obligația subsidiară, respectiv de retrocedare a părților sociale și a patrimoniului societății comerciale, în condițiile în care, la rândul său, reclamantul nu i-a restituit sumele deja plătite (75.000 DM și 10.000 E);

- ca urmare a respingerii rezoluțiunii ca prescrisă, s-a menținut valabilitatea convenției respective, astfel că este nelegală soluția instanței privind obligarea sa la plata contravalorii folosinței imobilului,care constituie patrimoniul societății; numai dacă s-ar fi dispus rezoluțiunea convenției era posibilă obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință, însă de la data formulării cererii de chemare în judecată;

- în atare condiții, solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii în totalitate.

Apelanta nu a depus motive de apel.

Intimatul, legal citat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor aduse de apelantul G, se constată că acesta este întemeiat parțial, din următoarele considerente:

Prin convenția încheiată la 22.10.2002 (fila 10 dosar fond) între reclamantul și pârâtul G s-au stabilit condițiile de stingere a obligațiilor existente între aceștia prin actele anterioare, astfel:

- pârâtul G se obliga să achite reclamantului suma de 50.000 euro până la "cel târziu" la data de 31.10.2003;

- în situația în care suma de mai sus nu va fi achitată la termen, pârâtul G se obliga ca, în termen de 30 de zile, să cesioneze către reclamantul, toate părțile sociale și întreg patrimoniul, inclusiv imobilul din-, Nord, aparținând SC SRL; reclamantul se obliga în această variantă să restituie pârâtului G echivalentul sumelor primite, astfel 75.500 mărci germane și 10.000 euro.

Prin această convenție, părțile au înțeles să definitiv și irevocabil orice problemă litigioasă existentă între ele, în legătură cu convențiile anterioare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul G nu a achitat suma de 50.000 euro până la 31.10.2003, astfel cum se obligase în convenția încheiată la 22.10.2002.

Susținerea acestuia că și-a îndeplinit obligația prin consemnarea reală a sumei datorate nu poate fi susținută, întrucât, pe de o parte, încercarea de consemnare a sumei datorate vizează o dată ulterioară celei prevăzută în convenție (respectiv 7.03.2007, în loc de 31.10.2006), iar, pe de altă parte, suma nu a fost consemnată la dispoziția reclamantului.

Acest aspect rezultă din adresa nr.194/31.08.2007, eliberată de Biroul executorilor judecătorești asociați și (fila 58 dosar apel), din care rezultă că, în speță, pârâtul nu a făcut o ofertă reală urmată de consemnațiune.

Susținerea apelantului G, în sensul că instanța de fond a înlăturat oferta reală fără nici o justificare, este neîntemeiată, întrucât s-a arătat că această ofertă a operat după data scadentă prevăzută în convenție.

Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti reclamantului suma de 50.000 euro până la 31.10.2006, reclamantul a înțeles să-și valorifice drepturile prevăzute la punctul 2 din convenția din 22.10.2002, respectiv obligarea pârâtului ca, în termen de 30 de zile, să cesioneze reclamantului toate părțile sociale și întreg patrimoniul, inclusiv imobilul din-, Nord, aparținând SC SRL.

In aceste condiții, instanța de fond corect a dat eficiență disp.art.969 și 1073 Cod civil.

Așa cum a reținut și instanța de fond, părțile nu au consimțit prin convenția din 22.10.2002 asupra unor obligații alternative, având ca obiect mai multe prestații, astfel ca executarea uneia din ele să fie de natură a-l elibera pe pârât, ci au reglementat obligații distincte, cu scadențe diferite.

In atare condiții, neplata sumei de 70.000 mărci și 10.000 euro, nu este de natură a afecta obligația pârâtului la plata sumei de 50.000 euro, solicitată de reclamant.

Îndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamantului se poate obține în urma demersului pârâtului în justiție sau prin executarea de bunăvoie a obligației de către reclamant.

Astfel, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro este întemeiată.

Așa cum s-a arătat, obligațiile și drepturile părților au fost stabilite în mod definitiv și irevocabil prin convenția din 22.10.2002, iar respingerea ca prescris a capătului de cerere privind rezoluțiunea convenției inițiale (din 1998) nu are nici o relevanță în cauză.

Transmiterea părților sociale și a patrimoniului societății SC SRL își are temeiul în convenția încheiată la 22.10.2002.

II. Cu privire la plata lipsei de folosință a imobilului, se reține că acest motiv este întemeiat, din următoarele considerente:

Potrivit actului adițional autentificat sub nr.2708/28.09.1998 la., reclamantul, în calitate de asociat unic la SC SRL l-a cooptat în societate pe pârâtul G, căruia i-a cesionat în totalitate părțile sociale ale societății.

De asemenea, s-a prevăzut preluarea întregului patrimoniu al societății, urmând a se achita ulterior contravaloarea acestuia.

Imobilul în care își desfășura activitatea societatea a fost construit conform autorizației de construire nr.82/27.09.1993 (fila 14 dosar 7273/COM/2001).

Din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea SC SRL și-a desfășurat activitatea în imobilul sus-menționat în perioada 30.09.2003 și până în prezent.

Potrivit art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.

In speță, conform Convenției din 22.10.2002, în situația neîndeplinirii obligației prevăzută de la pct.1, respectiv plata sumei de 50.000 euro până la 31.10.2006, imobilul ce face parte din patrimoniul SC SRL urma să fie predat reclamantului, în calitate de asociat unic al societății, ca urmare a transmiterii părților sociale și, nicidecum, ca persoană fizică.

Lipsa de folosință a imobilului nu poate fi reținută în sarcina reclamantului, întrucât bunul respectiv era al societății, cea care și-a continuat activitatea și l-a folosit indiferent de asociatul său.

Mai mult decât atât, spațiul comercial nu a fost folosit de către pârât ca și persoană fizică, pentru a putea fi obligat la plata eventualelor despăgubiri.

Ori, pentru a putea fi incidente disp.art.1073 Cod civil, reclamantul trebuia să fie creditorul obligației de transmitere a patrimoniului societății (a spațiului comercial) ori, așa cum s-a arătat, acesta aparține

Ca atare, obligarea pârâtului G la plata lipsei de folosință a imobilului apare ca nejustificată.

3.Cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât apelantul Gas olicitat respingerea în totalitate a acțiunii (și cu privire la cheltuielile de judecată), se reține că, întrucât pretențiile reclamantului au fost acordate parțial, în temeiul art.274 Cod procedură civilă se impune reducerea cuantumului acestora.

Astfel, cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată, este întemeiată numai în limita sumei de 8275 lei (respectiv taxă de timbru achitată conform capetelor de cerere admise.

In ceea ce privește onorariul de avocat, se va dispune compensarea acestora numai cu privire la onorariul achitat cu chitanța nr.322/2006 (fila 154), întrucât doar aceasta face dovada achitării în baza contractului de asistență nr.262/2006.

In apel, instanța, în baza art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea intimatului la plata sumei de 4148 lei (taxă de timbru), urmând ca, în baza art.276 Cod procedură civilă, să se dispună compensarea cheltuielilor privind onorariul de avocat.

Întrucât SC SR: nu a achitat taxa de timbru, în temeiul art.20 din Legea nr.146/1997, va dispune anularea apelului ca netimbrat.

Ca atare, pentru considerentele sus-expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat de G, va schimba în parte hotărârea apelată, cu privire la despăgubirile stabilite pentru lipsa de folosință a imobilului și cheltuieli de judecată de la fond și va menține restul dispozițiilor și va anula apelul declarat de SC SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate de voturi:

Anulează, ca netimbrat, apelul formulat deSC SRL- cu sediul în Nord,-, jud.

Admite apelul formulat deG- cu domiciliul în Sud,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant prin - C,-, -.B,.3,.17 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva Sentinței civile nr.2267/COM/ 20.04.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-.

Schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul că respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtului G la plata daunelor echivalente lipsei de folosință a imobilului situat în Nord,-, pentru perioada noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2007, ca nefondată.

Obligă pe pârâtul G la plata sumei de 8.275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Obligă intimatul la plata sumei de 4.148 lei în favoarea apelantului G cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, efectuate în apel.

Compensează cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat efectuate de părți în primă instanță și în apel.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- - -

Jud.fond:Th.

Red.jud.-Opinie Separată

Tehnored.-gref. Președinte de complet,

6ex./31.01.2008 - -

OPINIE SEPARATĂ

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie cererea cu care a fost investită instanța la data de 30.10.2006 de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții G, și Oficiul Registrului Comerțului C, solicitând rezoluțiunea convenției încheiate la data de 22.10.2002, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

La termenul de judecată din 16.01.2007, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului G să îi cesioneze părțile sociale și întregul patrimoniu al, inclusiv imobilul din-, Nord, precum și obligarea lui la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației.

Pe calea întâmpinării, pârâtul Gaa rătat că, prin Convenția încheiată la 22.10.2002, s-au instituit drepturi de creanță în favoarea ambelor părți raportat la înscrisul sub semnătură privată din data de 26.09.1998. Acest din urmă înscris nu putea fi modificat decât printr-un act de aceeași natură și putere.

Totodată pârâtul a afirmat că, motivat de lipsa disponibilităților bănești, ambele părți au fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile asumate dar și că anterior și ulterior promovării prezentei acțiuni, i-a propus reclamantului mai multe variante, fiind să-și achite de îndată propriile obligații.

La termenul de judecată din 5.04.2007, pârâtul a invocat excepția de decădere a reclamantului din dreptul de a-și modifica acțiunea în dosarul nr-.

Excepția de decădere invocată de pârâtul G este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Modificarea acțiunii (înregistrată sub nr-) a fost făcută de reclamantul cu respectarea prevederilor art. 132 Cod procedură civilă.

Întrucât, la primele două termene din 5.12.2006 și 19.12.2006, judecata a fost amânată la cererea pârâtului G, pentru lipsă de apărare, termenul de judecată din 16.01.2007, la care reclamantul a depus acțiunea modificată, reprezintă prima zi de înfățișare, în sensul dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin actul adițional la Statutul SC "" SRL autentificat sub nr. 2708/28.09.1998, la., reclamantul, asociat unic al SC "" SRL, a hotărât cooptarea în calitate de asociat, a pârâtului G, cesionarea în totalitate, a părților sociale, către pârât, care devenea asociat unic și administrator și preluarea de către acesta din urmă a întregului patrimoniu al societății, a cărui contravaloare urma a fi plătită ulterior.

La data de 22 octombrie 2002, reclamantul și pârâtul G au încheiat o convenție menită să stabilească condițiile de stingere a obligațiilor izvorâte din actele anterioare.

Convenția prevedea astfel, că pârâtul G se obligă să plătească reclamantului suma de 50.000 Euro până, cel mai târziu, la data de 31.10.2003.

În situația în care suma de 50.000 Euro nu era achitată, la termen, pârâtul G se îndatora ca, în termen de 30 de zile, să cesioneze către toate părțile sociale deținute la SC "" SRL și să îi predea patrimoniul acesteia. S-a mai stipulat că, în această variantă, reclamantul se obliga, la rândul său, să îi restituie pârâtului echivalentul sumelor primite, respectiv 77.500 DM și 10.000 Euro.

Pârâtul G nu și-a îndeplinit, la termenul stabilit de comun acord, obligația de plată a sumei de 50.000 Euro.

Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Rezultă, din principiul exprimat prin norma legală enunțată, obligativitatea contractului, de la care părțile nu se pot sustrage.

În aplicarea aceluiași principiu, art. 1073 cod civil îndreptățește pe creditor să obțină îndeplinirea exactă a obligațiile și, în caz contrar, să pretindă despăgubiri.

În raport de clauzele Convenției încheiate la data de 22.10.2002 și de dispozițiile art. 969 și ale art. 1073 Cod civil, pentru neîndeplinirea celei dintâi obligații, stabilită în sarcina sa, cu scadența la 31.10.2003, pârâtul G este îndatorat să cesioneze reclamantului părțile sociale deținute la SC "" SRL și deopotrivă, să îi predea patrimoniul societății, incluzând și imobilul construcție situat în Nord,-.

A mai reținut instanța că fondată este și cererea de obligare a pârâtului G la plata de daune echivalente lipsei de folosință a imobilului, pentru perioada noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2007.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul, la care părțile nu au formulat obiecțiuni, a stabilit că daunele echivalente lipsei de folosință a imobilului din Nord,-, au un cuantum de 39.667,68 USD, în echivalentul în lei.

Apărarea pârâtului G întemeiată pe principiul simetriei actelor juridice nu poate fi primită, caracterul de înscris sub semnătură privată al Convenției din data de 22.10.2002, neafectând valabilitatea acesteia.

În absența caracterului cert și exigibil al creanței, instanța constată nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune în valoare de 1017, 12 USD, în echivalentul în lei, pentru fiecare lună, până la predarea efectivă a imobilului.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat apel SC, pe care nu l-a timbrat și motivat și G.

Apelantul G arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece:

- pe tot parcursul procesului, apelantul a propus reclamantului stingerea litigiului prin plata sumei de 50.000 euro, la care s-a obligat prin convenția din 22.10.2002, însă acesta a refuzat propunerea, iar instanța de fond a înlăturat oferta reală fără nici o justificare; de îndeplinirea acestei obligații este legată și cea de a doua, transmiterea părților sociale și a patrimoniului;

- instanța de fond a înlăturat, fără nici o justificare, oferta reală făcută de apelant, reținând că oferta nu este de natură a-l elibera de obligație;

- deși nu se precizează obligația la care se referă instanța de fond, este de presupus că are în vedere obligația de retrocedare a părților sociale și a patrimoniului;

- această obligație este strâns legată de prima obligație din convenție, respectiv de plată a diferenței de preț de 50.000 euro și nu poate fi separatî de această primă obligație;

- dacă nu este de acord să plătească obligația principală, nu este posibil să fie obligat să-și îndeplinească obligația subsidiară, cum greșit a dispus instanța de fond;

- obligația sa de transmitere către reclamant a părților sociale și a patrimoniului societății este condiționată de restituirea prețului deja achitat;

- de asemenea, numai dacă s-ar fi dispus rezoluțiunea convenției încheiată între părți era posibilă obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință a patrimoniului societății, însă numai de la data formulării cererii de chemare în judecată, iar nu retroactiv, pe 3 ani în urmă, cum a procedat instanța de fond.

Părțile au depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de motivele de apel, Curtea reține următoarele:

1.Cu privire la apelul declarat de SC:

Instanța de apel a pus în vedere acesteia de a timbra apelul cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, obligație personală pe care nu a îndeplinit-

Potrivit art.20 alin.1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până cel târziu la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conform art.20 alin.3 din Legea 146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.

In raport de aceste dispoziții, apelul declarat de SC urmează a fi anulat ca netimbrat.

2.Cu privire la apelul declarat de G:

Prin convenția încheiată la 22.10.2002, între G și au fost stabilite condițiile de stingere a obligațiilor existente între părți, astfel:

1. pârâtul G se obliga să achite reclamantului suma de 50.000 euro până la "cel târziu" la data de 31.10.2003;

2. în situația în care suma de mai sus nu va fi achitată la termen, pârâtul G se obliga ca, în termen de 30 de zile, să cesioneze către reclamantul, toate părțile sociale și întreg patrimoniul, inclusiv imobilul din-, Nord, aparținând SC SRL.

Reclamantul se obliga în această variantă să restituie pârâtului G echivalentul sumelor primite, astfel: 75.500 mărci germane și 10.000 euro.

Ca principiu, rezoluțiunea operează în orice raport convențional oneros, din care decurg obligații reciproce.

Așa cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.

Cert este că din analiza convenției încheiate de părți, la pct.2, s-a prevăzut în mod expres că în situația în care G nu-și achită datoria la termen, el se obligă să cesioneze întreg patrimoniul.

Dar, în același timp, se obligă, în această variantă, să restituie pârâtului G echivalentul sumelor primite.

Mai mult, la acordarea cuvântului în fond, apărătorul reclamantului a precizat temeiul juridic aș acțiunii și că drepturile și obligațiile părților sun t corelative.

Ori, respectând aceste principii, în situația în care G nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în termen, în același timp, trebuia ca, în prealabil, să-și execute obligația asumată și apoi să solicite rezoluțiunea contractului.

In aceste condiții, cum acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă asumată, nu putea solicita desființarea contractului.

Față de cele expuse, rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în conf.cu art.296 Cod procedură civilă, apelul formulat de G urmează a fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat apelul formulat de SC SRL Nord.

Admite apelul formulat de G.

Modifică în tot hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.

Președinte de complet,

- -

Președinte:Nicolae Stanciu
Judecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Mihaela Davidencu Șerban

#Judecator Nicolae Stanciu

Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Constanta