Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.3/COM
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de pârâta SA, cu sediul în C, Port, Poarta 2, împotriva sentinței civile nr.4866/COM/23.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, --2,.A,.11, Poarta, având ca obiect alte cereri obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru apelanta-pârâtă consilier juridic, în baza delegației pe care-o depune la dosar și intimatul reclamant reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 70694/2009, depusă la dosar (fila 26).
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Apelul este motivat, netimbrat. Apelanta a fost citată pentru astăzi cu mențiunea de a timbra cu suma de 3.600 lei, taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, conform dovezii existențe pe p/v de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 28 dosar. Intimatul reclamant depus la dosar întâmpinare comunicată apelantei prin corespondență la data de 06.01.2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare nr.113/08.01.2010 emisă de SA C și chitanța nr.-/11.01.2010 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3.600 lei și aplică timbru judiciar de 0,50 lei. Confirmă primirea întâmpinării și arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, pentru apelanta SA C, consilier judiciar solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul, pentru intimatul reclamant, avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar, reiterate astăzi oral în fața instanței, și înscrisurilor conforme cu originalul atașate întâmpinării. Fără cheltuieli de judecată urmând ca acestea să fie solicitate pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față constată:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Constanta,reclamantul investit instanța, în contradictoriu cu pârâta SA C, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- reintegrarea în funcțiile de președinte și membru al Consiliului de administrație precum și de director general al societății pârâte;
- obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale reprezentând drepturi bănești datorate conform art. 4.1 din contractul de mandat nr. 2241/14.11.2007 estimate provizoriu la suma de 56.210 lei de la data introducerii acțiunii și până la reintegrarea sa în funcție, dar nu mai târziu de data de 14.11.2009;
- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente capătului de cerere II și III de la data scadentă fiecărei sume până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a fost numit în funcțiile de președinte al Consiliului de administrație și de director general al societății pârâte prin hotărârea nr.2 /06.04.2005 a adunării generale a acționarilor.
Prin hotărârea adunării generale a acționarilor nr.1/01.11.2007 s-a decis împuternicirea membrilor consiliului de administrație de a încheia cu directorul general un contract de mandat cu o durată de 2 ani, în baza căreia s-a adoptat hotărârea nr.2 /06.04.2005.
La data de 09.01.2008 a avut loc o altă adunare generală a acționarilor potrivit căreia s-a dispus revocarea reclamantului din funcțiile deținute, această hotărâre fiind anulată prin sentința civilă nr. 89/2008 a tribunalului Constanța.
Se arată că măsura adoptată la data de 09.01.2008 și nerespectarea de către pârâtă a hotărârilor judecătorești îi justifică reclamantului dreptul de a pretinde despăgubirile cuvenite în conformitate cu art.4.1 din contractul de mandat ( remunerație lunară, drepturi de natură salarială, premii anuale, indemnizații ).
Reclamantul apreciază că i se cuvin despăgubiri materializate sub forma daunelor morale, atâta timp cât și-a exercitat cu bună credință și răspundere obligațiile deținute în cadrul societății pârâte iar măsura revocării sale din funcție, a făcut obiectul și unor polemici din presa locală ce a adus atingere reputației sale profesionale și s-au răsfrânt și asupra medului familial
Astfel, în perioada cât a deținut funcțiile din care a fost revocat a depus eforturi considerabile pentru reabilitarea și bunul mers la al societății în condițiile în care în cursul anilor 2005 - 2007 societatea pârâtă a înregistrat rezultate financiare notabile.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 374 - 391. Com, art. 1532 și urm. C civ, Legea nr. 31/1990, art. 998 - 999, art. 1088 civ.
În dovedire s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și expertiză tehnică contabilă.
Pârâta și-a exprimat poziția procesuală în cadrul concluziilor scrise, solicitând respingerea acțiunii.
S-a susținut, în apărare, că hotărârea AGA din data de 09.01.2008 nu a fost în măsură să producă efecte întrucât la data de 16.01.2009, reclamantul a solicitat consiliului de administrație transferarea sa în funcție de consilier.
În această situație nu se poate reține că revocarea reclamantului din funcția de director general a avut caracter abuziv, atâta timp cât acesta a încetat prin acordul părților, astfel că eliberarea din funcție de director general nu este un efect al hotărârii AGA din 09.01.2008, ci un efect al solicitării reclamantului.
Mai arată pârâta că datorează reclamantului drepturile bănești eferente funcției până la data de 16.01.2008, dată de la care a îndeplinit funcția de consilier.Ulterior acestei perioade despăgubirile materiale nu sunt datorate ba chiar sunt premature întrucât plata drepturilor bănești pentru perioada ulterioară nu s-a născut.
La solicitarea părților,a fost atașat cauzei și dosarul nr- care atestă soluționarea irevocabilă a sentinței civile nr.89/22.05.2008 hotărâre judecătorească care a invalidat adoptarea hotărârii AGA nr.1/09.01.2008 relativ la revocarea din funcție a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.4866/COM/23.07.2009, Tribunalul Constanța -Secția comercială, în temeiul disp.art.246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere vizând reintegrarea în funcția de președinte și membru în Consiliul de Administrație, precum și de director general.
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 113.570 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost obligată pârâtă către reclamant la plata următoarelor sume:
- 7.222 lei cu titlu de dobânzi legale calculate până la data de 01.06.2009 precum și la plata în continuare a dobânzilor legale până la stingerea integrală a debitului privind despăgubirile materiale.
- 146.856 lei cu titlu de premii anuale și 50.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale aferente daunelor morale.
A fost obligată pârâtă către reclamant la plata sumei de 10.868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director de președinte al Consiliului de administrație și de director general al societății pârâte prin hotărârea nr.2 din 06.04.2005, care a constituit și fundamentul contractului de mandat nr. 2241/14.11.2007 cu o durată contractuală de 2 ani de la data semnării sale.
Potrivit art. 4.1 din convenție, reclamantul era îndreptățit pe o parte să primească o remunerație brută de 6119 lei/lunar, iar potrivit art.4.1.3, după aprobarea bilanțului contabil și îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanțe, pe de altă parte, același reclamant urma să încaseze un premiu anula de maxim 12 renumerații brute.
În data de 09.01.2008 se adoptă hotărârea AGA a acționarilor a societății pârâte potrivit căreia reclamantul este revocat atât din calitatea de membru cât și din calitatea de președinte al consiliului de Administrație, hotărâre invalidată irevocabil prin sentința civilă nr.89/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială.
Raportându-se la aceasta hotărâre judecătoreasca, prima instanță a apreciat că revocarea din funcția deținută de către reclamant în cadrul societății pârâte, a avut pe de o parte caracter abuziv, iar pe de altă parte caracter intempestiv.
În esență, mandatul administrațiilor este un raport juridic intuitu personae și încetează pentru cauzele prevăzute de lege, ori prin renunțare sau revocare.
În materie comercială, unde mandatul este oneros și este încredințat tocmai pentru votarea unor afaceri comerciale principiul certitudinii juridice sau al securității tranzacțiilor impune ca raportul de mandat să aibă o anumită stabilitate și să nu poată fi rupte fără o justă reparație a prejudiciului adus printr-o asemenea revocare intempestivă.
Preluând coordonatele din norma de drept comun ( 391.Com), Legea societăților comerciale conferă adunării generale ordinare a acționarilor dreptul de a revoca oricând pe administrativ, dar arată că, în cazul în care revocarea survine fără justa cauză, deci fără motive întemeiate, administratorul este îndreptățit la plata unor daune - interese ( art. 137 ind.1 alin.4).
În cauză daunele interese sunt circumscrise clauzei inserate în art. 4.1 din contractul de mandat, reclamantul din prezenta cauză probând fără echivoc atât existența și întinderea prejudiciului cât și că revocarea s-a produs fără justă cauză.
A fost înlăturată apărarea pârâtei în sensul că respectivele despăgubiri pot fi acordate până la data de 16.01.2008 întrucât reclamantul a denunțat unilateral contractul de mandat, instanța de fond reținând că reclamantul a probat atât existența și întinderea prejudiciului operând ca și criterii clauzele contractului de mandat cât și faptul că revocarea a intervenit fără cauză justă ( dovadă în acest sens fiind sentința judecătorească soluționată irevocabil).
De asemenea s-a apreciat că, atât expertiza instrumentată în cauză cât și înscrisurile de la fila 31 dovedesc că reclamantul și-a îndeplinit obiectivele și criteriile de performanțe care să-l îndreptățească și la plata premiilor anuale de 12 renumerații brute.
Societatea pârâtă a fost obligată și la plata dobânzilor legale aferente acestor despăgubiri materiale reținându-se că hotărârile judecătorești care stabilesc daunele născute dintr-un delict sau quasidelict pot da naștere la dobânzi legale, esențial fiind momentul procesual de la care curg ( de la data exigibilității creanței în raport de interesul atributiv sau declarativ al hotărârii judecătorești).
Sub aspectul daunelor morale, s-a opinat că reclamantul este îndreptățit și la plata acestora însă nu în cuantumul solicitat, atâta timp cât prin revocarea intervenită intempestiv s-a adus atingere atât onoarei cât și demnității sale.
Raportându-se și la declarațiile de martorilor audiați în cauză instanța de fond a apreciat că reclamantul a suferit și un prejudiciul moral generat tocmai de suspiciunea care plana asupra integrității sale profesionale.
Reținând că imaginea publică și prestigiul profesional al reclamantului, prin respectiva revocare, au fost știrbite și că se impune a se acorda și daune morale în raport de consecințele prejudiciului atât pe plan social, profesional cât și familial instanța de fond a apreciat că suma de 50.000 lei acoperă și complinește suficient prejudiciul moral suferit tocmai prin atingerea adusă imaginii publice a reclamantului.
În ceea ce privește acordarea de dobânzi legale la daune morale, s-a apreciat că acestea nu pot fi acordate pornind de la izvorul legal al prejudiciului moral, săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, cât și scopul pentru care le-a tranșat jurisprudența că și o compensație de ordin afectiv moral, cât și definiția dată de codul comercial asupra dobânzilor legale ( existența unei creanțe certe, lichide și exigibile) ori în cauză, acordarea cuantumului daunelor morale rămâne la latitudinea autorității judiciare în funcție de criteriile orientative consacrate de către jurisprudența spre care s-a orientat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SA, invocând nelegalitatea hotărârii criticate sub aspectul obligării apelantei la plata despăgubirilor materiale, a dobânzilor legale, a premiilor anuale,a daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată.
Susține apelanta pârâtă că hotărârea instanței de fond privind obligarea companiei la plata despăgubirilor ca urmare a anulării hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.1/09.01.2008 este greșită întrucât, nu a existat o revocare a mandatului reclamantului, trecerea în funcția de consilier realizându-se de comun acord,ca urmare a cererii acestuia.
Atragerea răspunderii pârâtei din prisma anulării Hotărârii AGA este inadmisibilă întrucât aceasta poate fi angajată doar urmare a existenței unei hotărâri a Consiliului de Administrație care să dispună revocarea mandatului.
Se mai arată că instanța de fond nu a analizat justa cauză a revocării hotărârea fiind întemeiată pe sentința prin care a fost anulată hotărârea AGA. Ori, această hotărâre AGA a fost anulată din prisma nerespectării procedurii prevăzute de Legea nr.31/1990 și nu urmare a analizării motivelor care au contribuit la revocarea din funcția de director general.
Și premiile anuale au fost greșit acordate nefiind dovedite îndeplinirea criteriilor de performanță. Din aceleași considerente au fost criticate și daunele morale acordate apelanta susținând că nu s-au administrat probe prin care să se dovedească întinderea prejudiciului moral.
Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate și a probelor administrate în cauză Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Raporturile juridice dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de mandat nr. 2241/14.11.2007 potrivit cu care reclamantul urma să asigure conducerea societății pe o perioadă de 2 ani de la data semnării contractului cu posibilitatea prelungirii prin acordul părților.
Art.9 din contract ce stipulează modalitatea de încetare a contractului prevede la litera b)revocarea mandatarului prin Hotărârea Consiliului de Administrație. Din această perspectivă este reală susținerea apelantei pârâte în sensul că măsura revocării mandatului trebuia aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație însă, chiar apelanta nu respectă dispozițiile contractuale și prin Hotărârea nr.1/09.01.2008 adoptată de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor decide eliberarea reclamantului din funcția de director general,funcție pe care o deținea în baza contractului de mandat.
Această Hotărâre AGA a făcut obiectul controlului de legalitate iar prin sentința nr.89/22.05.2008, rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac declarate, Tribunalul Constanțaa dispus anularea hotărârii contestate reținând,cu autoritate de lucru judecat, nelegalitatea acesteia pe motiv că eliberarea din funcție a reclamantului și revocarea președintelui consiliului de administrație nu au fost trecute în ordinea de zi.
Este adevărat că prin sentința sus menționată nu a fost analizată temeinicia măsurii eliberării reclamantului din funcție însă consecința anulării hotărârii AGA este lipsirea acesteia de efecte.
Prin urmare, reținându-se, în hotărârea judecătorească, nelegalitatea hotărârii AGA și implicit a adoptării măsurii revocării mandatului reclamantului în mod corect a apreciat instanța de fond că revocarea, dispusă de societatea pârâtă prin organul său de conducere-adunarea generală a acționarilor, este fără justă cauză având un caracter abuziv.
Chiar dacă măsura revocării mandatului nu a fost adoptată printr-o hotărâre a Consiliului de Administrație așa cum prevăd dispozițiile art.142,143din Legea 31/1990, această măsură a fost adoptată de către un organ de conducere al SA și și-a produs efectele astfel încât, societatea nu poate fi exonerată de răspunderea pentru prejudiciul material și moral cauzat reclamantului.
Nici susținerea apelantei pârâte în sensul că încetarea mandatului de director general al reclamantului s-a realizat ca urmare a cererii acestuia de trecere pe un alt post nu poate fi reținută.
Potrivit art.1552 cod civil și clauzei înscrise la art.9 lit.d) din contractul de mandat, mandatul încetează prin renunțarea mandatarului la mandatul încredințat.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc împrejurarea că cererea reclamantului de ocupare a unui post de consilier este ulterioară revocării mandatului său. Astfel, în conținutul procesului verbal al ședinței Consiliului de Administrație nr.127/16.01.2008 se face referire la faptul că solicitarea reclamantului de ocupare a unui post de consilier a fost determinată de revocarea mandatului de director general dispusă de adunarea generală a acționarilor din data de 09.01.2008.
Renunțarea la mandat fiind un act de dispoziție al mandatarului trebuie să fie clar exprimată de către mandatar. Ori, din procesul verbal nr.127/16.01.2008 nu rezultă că reclamantul a formulat o astfel de cerere care, ar fi trebuit înscrisă pe ordinea de zi a ședinței Consiliului de Administrație din 16.01.2008 și supusă aprobării.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul fondului a reținut incidența art.143 ind.1 din Legea 31/1990 republicată și dreptul reclamantului la despăgubiri materiale.
În ceea ce privește acordarea premiului se reține că potrivit clauzei 4.1.3.din contractul de mandat mandatarul are dreptul la un premiu anual ca va fi acordat pentru realizarea obligațiilor asumate prin contract și pentru îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță.
Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului pârâta nu a administrat nicio dovadă din care să rezulte că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Revocarea acestuia din funcție nu a fost o măsură fondată pe neîndeplinirea criteriilor de performanță iar din depoziția martorului audiat se reține că reclamantul a avut mai multe realizări în favoarea companiei cât a deținut funcția de director.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul daunelor morale acordate, tribunalul apreciind corect asupra naturii reparației pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului cât și asupra cuantumului bănesc al reparației.
Scopul acordării daunelor morale este acela de a acoperi suferințele psihice pe care le-a suferit reclamantul datorită măsurii abuzive luate de către pârâtă. Din depozițiile martorilor audiați coroborate cu înscrisurile depuse se reține că revocarea din funcție a fost mediatizată în presă aducându-i reclamantului prejudicii de imagine atât în plan social și profesional cât și familial.
Față de caracteristicile specifice ale acestei categorii de despăgubiri care constau în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană - cinste, onoare și prestigiu profesional - și de situația de fapt dovedită în cauză Curtea apreciază că, daunele morale acordate reclamantului conferă acestuia o satisfacție echitabilă și nu se impun a fi corectate în apel.
Pe cale de consecință, față de toate aceste considerente și de dispozițiile art.296 Cod proc. civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de pârâta SA, cu sediul în C, Port, Poarta 2, împotriva sentinței civile nr.4866/COM/23.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, --2,.A,.11, având ca obiect alte cereri obligația de a face.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 ianuarie 2010
jud.fond. I
red.dec.jud. - 15.03.2010
4ex/19.03.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea
