Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.31/COM
Ședința publică de la 18 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta-reclamantăROMTELECOM-UNITATEA REGIONALĂ- cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul procesual ales în C,--81, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, CONSILIUL LOCAL T, DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU T, MUNICIPIUL T PRIN CONSILIUL LOCAL - toți cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1513/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- (166/C/2006), având ca obiect art.27 din OUG nr.79/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4.02.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 11.02.2008 și, respectiv 18.02 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanta ROMTELECOM SA - UNITATEA REGIONALĂ B, a chemat în judecată pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T ȘI DIRECȚIA JUDEȚEANĂ ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, solicitând să se pronunțe în conformitate cu disp. art.27 din OUG 79/2002 aprobată prin legea 591/2002, o hotărâre care ține loc de contract de acces între părți.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că o parte a instalațiilor sale de telecomunicații sunt amplasate pe domeniul public și privat al municipiului, în canalizație subterană și aerian pe stâlpii aparținând SC SA, iar altă parte pe proprietăți particulare.
Prin adoptarea OUG nr.79/2002, a fost introdusă regula potrivit căreia instalarea echipamentelor de telecomunicații pe domeniul public și privat se efectuează după încheierea unui contract de acces cu proprietarul/deținătorul imobilelor.
S-a mai arătat că din dispoz. art.23 și 26 al.3 și 4 din OUG nr.79/2002, rezultă că instalarea și existența echipamentelor de telecomunicații pe domeniul public și privat al municipiului sunt compatibile cu destinația și afectează în mod nesemnificativ imobilele - terenuri pe care sunt amplasate.
A mai arătat reclamanta că, până la data prezentei cereri de chemare în judecată, pârâtele nu au dat curs solicitării sale de încheiere a unui contract de acces și, întrucât au trecut mai mult de 4 luni, fără a încheia contractul, în temeiul art.27 al.1 din OUG nr.79/2002, s-a promovat prezenta cerere.
S-a mai susținut că echipamentele de telecomunicații amplasate pe stâlpii SC SA nu trebuie să fie luate în considerare la stabilirea prețului și că, la fel, nu se justifică plata vreunui preț pentru existența echipamentelor de telecomunicații în subsolul străzilor și aleilor sau trotuarelor.
În drept, s-au invocat disp. OUG 79/2002, Legea 554/2004 și cele ale Codului d e procedură civilă.
La data de 13 decembrie 2006, reclamanta a formulat precizări arătând că, după depunerea cererii de chemare în judecată, la nivelul companiei a avut loc o reorganizare a structurii în sensul că au fost radiate 34 de sucursale, rămânând 7, cele 7 sucursale rămase au fost redenumite (unități regionale) și au primit competență teritorială în mai multe județe.
Astfel, s-a învederat că Direcția de Telecomunicații Taf ost radiată, activitatea fiind preluată de sucursala Unitatea Regională G, iar apoi, urmare a unei noi modificări, activitatea din județul Taf ost preluată de la Unitatea regională G la Unitatea Regională
În apărare, pârâtele Primăria Municipiului T și Consiliul Local T au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și a Consiliului Local T, întrucât un asemenea contract poate fi încheiat doar cu Direcția de întreținere și Administrare a.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea este nefondată întrucât vina exclusivă pentru tergiversarea încheierii acestui contract îi aparține reclamantei, care a solicitat prin adresa nr.247/4661/11.07.2005, încheierea contractului, însă fără a preciza lungimea cablurilor de telecomunicații existente pe domeniul public sau privat.
În susținerea întâmpinării, pârâtele au înaintat la dosarul cauzei precizări ca urmare a solicitărilor instanței.
Față de întâmpinarea pârâtelor, reclamanta a formulat răspuns arătând că în realitate Consiliul Local T are ca atribuție administrarea domeniului public și privat al comunei sau orașului, potrivit art.38 al.2 lit.f din Legea 215/2001, având calitate procesuală pasivă.
S-a mai invocat și că pârâta Consiliul Local T are atribuții cel puțin sub aspect decizional, iar Primăria Municipiului T, până în anul 2004 le-a facturat lunar, o pretinsă redevență în temeiul HCL nr.177/2000.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că potrivit disp. OUG nr.79/2002, pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care ține loc de c0ontract, nu este efectul vinovăției uneia dintre părți pentru neîncheierea contractului, ci a lipsei consensului acestora într-un termen de 4 luni de la data când compania a adresat solicitarea către pârâte.
Prin sentința civilă nr.1513/17.09.2007, Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Romtelecom SA - Unitatea Regională B, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Consiliul Local T, Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu T și Municipiul T prin Consiliul Local T; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului T și a Direcției de Întreținere și Administrare Patrimoniu T și a respins acțiunea formulată împotriva acestor două pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive.
A obligat pârâta Municipiul T prin Consiliul Local T să permită reclamantei instalarea, întreținerea, înlocuirea și mutarea oricăror elemente ale rețelelor de comunicații electronice inclusiv suporturile și celelalte facilități necesare pentru susținerea acestora precum și punctele terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice (drept de acces conform OUG 79/2002) pe, deasupra, în sau sub imobilele aparținând domeniului public și privat al municipiului T individualizate prin locații și suprafață în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei Municipiului T prin Consiliul Local T suma de 9079,44 lei/lună cu titlu de preț, reprezentând contravaloarea folosinței imobilelor (drept de acces) nominalizate în raportul de expertiză topografică.
A obligat reclamanta să plătească prețul către pârâta Municipiul T prin Consiliul Local T trimestrial, în numerar la Serviciul Taxe și Impozite T sau prin virament în contul -Z- deschis la Trezoreria Municipiului
la termen atrage penalități de întârziere în condițiile prevăzute de actele normative în vigoare referitoare la plata creanțelor bugetare.
S-a luat act că reclamanta și-a asumat obligația ca metodele de lucru ce le va utiliza să fie în concordanță cu normele legale în vigoare, cu prevederile autorizațiilor de construire, cu posibilitățile și necesitățile tehnice ale sale, astfel încât să afecteze în măsură cât mai mică domeniul public și privat asupra căruia s-a instituit dreptul de acces.
S-a luat act că reclamanta și-a asumat obligația ca lucrările ce le va executa să fie în conformitate cu prevederile legale referitoare la
- amplasarea și autorizarea executării construcțiilor,
- proiectarea și amplasarea construcțiilor și instalațiilor în zona domeniilor, pe poduri, pasaje, viaducte și tuneluri rutiere, precum și în zonele de protecție aeroportuară și de protecție a navigației,
- condițiile de amplasare a lucrărilor tehnico-edilitare a stâlpilor pentru instalații în zona drumurilor,
- calitatea în construcții,
- protecția igienei și a sănătății publice,
- protecția mediului,
- protecția muncii.
S-a luat act că reclamanta și-a asumat obligația de a executa întreținerea periodică și repararea rețelei sale de comunicații electronice pentru asigurarea esteticii, protecției și siguranței domeniului public și privat asupra căruia s-a instituit dreptul său de acces pentru nu perturba activitățile desfășurate de pârâte și pentru a nu produce prejudicii.
S-a luat act că reclamanta și-a asumat obligația de reașezare a elementelor rețelei sale de comunicații electronice pe cheltuiala sa atunci când aceasta estre necesară pentru construcția de clădiri sau executarea de lucrări de către pârâte (nu și de către terți).
Accesul efectiv la imobilele din domeniul public și privat asupra cărora s-a instituit dreptul de acces se va face numai după o notificare scrisă prealabilă adresată pârâtei Municipiul T prin Consiliul Local T, cu cel pentru 15 zile înainte de data realizării lucrărilor, în care se vor preciza exact lucrările și termenul în care acestea se vor executa.
Au fost obligate pârâtele Municipiul T prin Consiliul Local T și Consiliul Local T să permită reclamantei, în condițiile mai sus menționate, accesul la imobilele din domeniul public și privat al municipiului T (prevăzute în raportul de expertiză topografică) cu condiția ca reclamanta să readucă terenul la starea inițială pe cheltuiala sa, după realizarea lucrărilor.
Au fost obligate pârâtele să ia toate măsurile necesare pentru ca lucrările proprii să nu afecteze accesul la elementele rețelelor de comunicații electronice, buna lor întreținere sau mutarea acestora.
Au fost obligate pârâtele să notifice în scris reclamanta cu cel puțin 15 zile înainte de începerea propriilor lucrări.
Obligația de notificare prealabilă stabilită în sarcina ambelor părți nu subzistă în cazul lucrărilor determinate de situații de urgență, respectiv calamități naturale, accidente în care sunt implicate bunuri importante, vieții omenești sau situații în care se impune intervenția urgentă pentru apărarea unui interes public major.
Nerespectarea de către oricare dintre părți a obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre sau a celor care izvorăsc din lege (OUG 79/2002) atrage antrenarea răspunderii contractuale, civile delictuale, materiale sau penale, după caz.
Prezenta hotărâre ține loc de contract de acces între părți, care se consideră încheiat pe o perioadă de 10 ani cu posibilitatea de prelungire prin acordul părților.
S-a luat act de înțelegerea părților cu privire la modalitățile de încetare a contractului, respectiv:
- la încetarea existenței rețelelor de comunicații electronice instalate pe domeniul public și privat asupra căruia s-a instituit dreptul de acces, în acest caz, desființarea doar a unor segmente de rețea de pe domeniul public/privat nu determină încetarea contractului,
- ca efect al unei prevederi legale imperative aplicabile în domeniul de reglementare comunicațiilor electronice,
- prin denunțarea unilaterală din partea reclamantei,
- prin utilizare în cazul neîndeplinirii de către oricare dintre părți a principalelor obligații contractuale.
S-a luat act de înțelegerea părților cu privire la intervenția cazurilor de forță majoră, respectiv:
- forța majoră apără de răspundere partea care o invocă, potrivit legii,
- partea care invocă forța majoră, este obligată să aducă situația la cunoștința celeilalte părți printr-o scrisoare oficială în termen de 5 zile lucrătoare de la începerea evenimentelor sau circumstanțelor invocate, transmițând cât mai curând posibil și un document oficial emis de o autoritate sau instituție publică competentă în a certifica exactitatea faptelor sau împrejurărilor notificate,
- la primirea notificării și confirmării, părțile vor lua legătura urgent și vor decide în termen de 5 zile lucrătoare asupra acțiunilor și/sau măsurilor ce se impun pentru a limita și contracara efectele situației de forță majoră.
S-a luat act de înțelegerea părților cu privire la modalitatea de soluționare a eventualelor litigii, respectiv:
- litigiile apărute în timpul și în legătură cu executarea contractului se vor trata cu maximă diligență în scopul soluționării amiabile.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, litigiile vor fi înaintate spre soluționare instanțelor de judecată competente.
Au fost obligate pârâtele să realizeze publicitatea prezentei hotărâri.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri părților și Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații ().
Pentru a pronunța a ceastă soluție, instanța a reținut că imobilele individualizate în raportul de expertiză topografică fac parte din domeniul public, iar, potrivit AJ 18140/5 iunie 2007 emisă de Consiliul Local T, acestea sunt de interes local.
Calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale este conferită și de dispoz. art.26 al.1 din OUG nr.79/2002 coroborate cu disp. art.12 al.4 și 5 din Legea nr.213/1998.
Primăria Municipiului T și Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu T nu au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva lor a fost respinsă.
Pe fond, raportul de expertiză topografică efectuat în cauză a concluzionat că folosința instalațiilor de telecomunicații - întreținere, înlocuire, montare - este compatibilă cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate imobilele în cauză, și că efectuarea acestor lucrări nu este de natură să contravină cerințelor specifice, de urbanism sau de amenajarea teritoriului, ori celor privind protecția mediului, a sănătății sau a ordinii publice, pe care trebuie să le respecte activitățile ce se desfășoară pe, deasupra, în sau sub imobilele aflate în domeniul public sau privat, fiind întrunite condițiile prev.de art. 22 din OUG nr.79/2002, astfel încât, în baza art.27 al.1 și 2 din acest act normativ, a fost obligată pârâta Municipiul T prin Consiliul Local T să permită reclamantei instalarea, întreținerea, înlocuirea și montarea oricăror elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv suporturilor și celorlalte facilități necesare pentru susținerea acestora, precum și punctele terminale utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electrice (drept de acces) pe, deasupra, în sau sub imobilele aparținând domeniului public și privat al municipiului T individualizate prin locații și suprafață în raportul de expertiză topografică.
Cu privire la prețul ce trebuie plătit pentru folosința imobilelor (a dreptului de acces), acesta trebuie să reflecte în mod obligatoriu atât pentru imobilele din domeniul privat cât și pentru cele din domeniul public, contravaloarea folosinței și despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor.
Prin urmare și în cazul acestor imobile se impune a se stabili un preț, respectând dispoz. art.26 al.4 din OUG nr.79/2002.
Cu privire la clauzele contractuale obligatorii de înserat în contract, instanța a realizat o conciliere, astfel că clauzele asupra cărora s-a realizat acordul părților vor fi cuprinse în hotărâre, urmând a se lua act și de obligațiile asumate personal de fiecare parte, iar celelalte clauze înserate în hotărâre (contract) sunt cele obligatorii prevăzute de art.22-31 din OUG nr.79/2002.
Impotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs (ce a fost calificat apel), susținând că prețul de acces de 8024,51 lei/lună pornind de la redevența cuprinsă în nr.177/2000 este greșit, întrucât nu se face distincție între domeniul public și privat și se aplică pe toată rețeaua.
De asemenea, nu s-au avut în vedere concluziile expertului din raportul de contraexpertiză cu referire la prețul de 892,56 lei/lună, preț cu care părțile au fost de acord.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului.
Verificând legalitatea și temeinicia apelului, în raport cu criticile aduse, se constată că apelul este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.26 pct.4 din OUG79/2002, "contractul încheiat în condițiile prezentului articol trebuie să prevadă obligația titularului dreptului instituit în condițiile art. 23 de a plăti titularului dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului respectiv un preț reprezentând contravaloarea folosinței și despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor. În cazul imobilelor proprietate publică, prețul se stabilește cu respectarea următoarelor principii:
a) să fie nediscriminatoriu între furnizorii de rețele publice de comunicații, să fie justificat și proporțional cu afectarea imobilului respectiv;
b) să acopere doar prejudiciile directe și certe cauzate prin efectuarea lucrărilor prevăzute la art. 22, precum și prin existența și funcționarea elementelor rețelelor de comunicații electronice care fac obiectul acestor lucrări."
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză, inițial, doamna expert -- a stabilit doar contravaloarea folosinței (dreptul de acces) la 892,56 RON/ml/lună, precizând că nu există prejudiciu cauzat pârâtelor, existența instalațiilor de telecomunicație neafectând utilitatea și destinația domeniului privat al Municipiului
Ulterior, instanța de fond, considerând necesară completarea materialului probator, a solicitat expertului contabil să calculeze un preț și pentru folosința imobilelor proprietate publică.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă, în funcție de folosința imobilelor proprietate publică, s-a stabilit contravaloarea folosinței (dreptul de acces pentru 68.224 ml la 8186,88 RON/lună, luându-se în calcul contravaloarea folosinței, 15.107 ml situați sub carosabil, 51.535 ml sub trotuar și 1582 sub spațiu.
Prețul a avut în vedere tariful stabilit prin nr.177/2000, actualizat în funcție de indicele de inflație.
Susținerea apelantei în sensul că prețul a fost stabilit de către instanță în mod greșit, fără a se avea în vedere prețul de 892,56 (cel stabilit inițial de expert și cu care părțile au fost de acord), nu este întemeiată, întrucât acest preț nu a avut în vedere și traseul ce se află sub terenul proprietate publică.
In prețul stabilit de către instanță, s-a avut în vedere doar contravaloarea folosinței, eventualele prejudicii aduse bunului afectat de rețelele reclamantei, urmând a fi stabilite ulterior în conf.cu pct.4 lit.b din textul legal sus-menționat.
Ca atare, având în vedete că la stabilirea prețului s-a avut în vedere doar contravaloarea folosinței, iar aceasta a fost corect stabilită de instanță, în conf.cu disp.art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul comercial d eclarat de apelanta-reclamantăROMTELECOM-UNITATEA REGIONALĂ- cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul procesual ales în C,--81, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, CONSILIUL LOCAL T, DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU T, MUNICIPIUL T PRIN CONSILIUL LOCAL - toți cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1513/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- (166/C/2006).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
8 ex./18.03.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga
