Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/COM
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile comerciale declarate de recurenta reclamantă și intimată INTERNATIONAL & CO KG - cu sediul în Germania, nr.1-3, D-68519 și cu sediul ales la Societatea Civilă Avocați " & " din B, bd.- nr.62, -.2,.1,.26, sector 3 și de recurenta pârâtă și intimată T - cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 1505 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect recunoaștere hotărâre străină.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă și intimată prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007 depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul învederează instanței că recursurile sunt motivate, timbrate, la dosar recurenta pârâtă a depus nr.379/10.01.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Avocat, pentru recurenta - intimată Internațional &CO KG, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, înscrisuri de depus și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare a cauzei, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei - intimate Internațional & CO KG solicită respingerea recursului formulat de - SRL ca nefondat, motivat de faptul că acesta vizează chestiuni de fond, iar potrivit art.33 din Regulamentul 44/2001 al Consiliului hotărârea judecătorească pronunțată într-un stat membru e recunoscută în celelalte state membre fără o procedură specială iar, potrivit 36 alin.3 al hotărârii europene, hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pe fond în nici o situație.
În calitate de recurentă, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării - SRL la plata cheltuielilor de judecată, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Solicită și plata cheltuielilor de judecată aferente recursului.
Instanța declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr- reclamanta INTERNATIONAL & Co KG, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL T recunoașterea în România a Sentinței din data de 1 martie 2006 Tribunalului pronunțată în dosarul nr. 9 0 141/05.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că Sentința din 1 martie 2006 Tribunalului Germania, pronunțată în dosarul nr. 9 0 141/2005 este definitivă și poate fi pusă în executare împotriva debitoarei T, în conformitate cu legislația română și cea a Uniunii Europene.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 105/ 1992 raportată la Regulamentul 44/2001 și nr. 805/2004.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar Sentința din 1 martie 2006 Tribunalului Germania în copie certificată tradusă și legalizată cu apostila autorităților germane conform Convenției d l Haga, precum și originalul sentinței pentru confruntare.
Pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, solicitând respingerea acesteia, motivând că hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate și că încalcă ordinea publică de drept internațional.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut în hotărâre că pretenția pârâtei este întemeiată pe o cesiune de creanță având la bază un contract de împrumut întrucât, de fapt, contractul nu există iar cesiunea nu este decât rezultatul unei fraude, instanța străină neobservând că nu există raport juridic întemeiat pe un titlu valabil și opozabil T, neexistând un act valabil ca formă și fond de cedare a unei creanțe.
Pârâta a mai susținut că legea aplicabilă contractului de vânzare-cumpărare dintre cele două părți este legea română.
Pârâta a depus la dosar contractul nr. 6 din 8 februarie 2002 și acte adiționale la contract.
Prin Sentința civilă nr. 1505/13.09.2007 Tribunalul Tulceaa admis cererea și a recunoscut pe teritoriul României efectele Sentinței din 1 martie 2006 Tribunalului - GERMANIA privind pe INTERNATIONAL & Co KG și
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că procedura privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în state membre UE este prevăzută de reglementări comunitare cu aplicabilitate directă în statele membre, și anume: Regulamentul nr. 44/2001 privind competența, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor în materie civilă și comercială și Regulamentul nr. 805/2004 privind stabilirea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.
Cum hotărârile judecătorești pronunțate în state din afara UE se supun în continuare prevederilor Legii nr. 105/1992, este cert că în cauza de față fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru UE se aplică Regulamentul 44.
Potrivit art. 33 cap. III din Regulamentul 44, o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre, fără să fie necesară recurgerea la vreo procedură specială, iar potrivit art. 36, hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pe fond, în nicio situație.
La art. 34 din Regulament sunt prevăzute expres situațiile în care o hotărâre nu este recunoscută precum și în art. 35 alin. 1 dar acestea nu se regăsesc în cauză, astfel că nu a putut fi primită cererea pârâtei de respingere a recunoașterii în România a hotărârii pronunțate de Tribunalul.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că prin notele scrise depuse la data de 06.09.2007 a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța în valoare de 1505 lei reprezentând onorariu avocat însă instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că existența Regulamentului nr.44/2001 al Consiliului EU din 22.12.2000 nu exclude aplicarea normelor de drept intern care stau la baza soluționării oricărui litigiu dedus judecății instanțelor române, mai ales că la momentul pronunțării hotărârii România nu era stat membru UE.
A mai susținut apelanta că hotărârea străină este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate ce constă în aceea că pretenția invocată de reclamantă s-a întemeiat pe cesiunea de creanță a unui împrumut inexistent, întrucât nu a fost încheiat niciun contract valabil în acest sens.
În opinia apelantei pârâte nu au fost respectate dispozițiile Legii nr.105/1992.
Prin Încheierea din data de 16.01.2008 Curtea a calificat calea de atac formulată de părți ca fiind recurs.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta - SRL, Curtea constată că este nefondat, tribunalul în mod corect a reținut că în procedura de recunoaștere a unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un stat membru UE nu se poate supune atenției instanței fondul litigiului, astfel că vor fi înlăturate criticile recurentei cu privire modalitatea de administrare și de apreciere a probelor realizată de instanța a cărei hotărâre se solicită a fi recunoscută. Recurenta a avut posibilitatea să propună probele pe care le considera pertinente în fața instanței străine pe care chiar ea a sesizat-
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL & CO KG, Curtea constată că este fondat și urmează să îl admită, potrivit art.312 pr.civ. cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul admiterii și a cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.513 lei întrucât la dosarul cauzei, la fila 40 se află chitanța nr.- 01/14.08.2007 prin care s-a făcut dovada plății onorariului de avocat, iar reclamanta era îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 alin.1 pr.civ. temei în baza căruia vor fi acordate și cheltuielile de judecată efectuate în recurs, în cuantum de 1.380 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de - cu sediul în T,-, județul T, împotriva Sentinței civile nr. 1505 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Admite recursuldeclarat de INTERNATIONAL & CO KG Germania, cu sediul în Germania, nr. 1-3, D-68519 și sediul ales la Societatea Civilă de Avocați " & " din B, bd.- nr.62, -.2,.1,.26, sector 3, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărâreaîn sensul că admite și cererea privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.513 lei către pârâtă.
Menținecelelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligărecurenta-intimată - SRL la plata sumei de 1.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru recurs către recurenta-intimată INTERNATIONAL & CO KG.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
Pt. Grefier,
- -
Semnează cf. art.261 alin.2 pr.civ.
Grefier șef,
jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex /05.03.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
