Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.373/COM
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinarecontestația în anulareformulată de contestatoarea cu sediul în C,-, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA - cu sediul în localitatea, județ C, cod poștal 8733, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva deciziei civile nr.45/com/31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, cu sediul în C,-, județ C, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - P, cu sediul în C, str. - nr.18, județ C, MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, cu sediul în B,-, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta contestatoare prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.53521/2008, avocat pentru intimata, în baza împuternicirii avocațiale nr. 357/2008, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Având cuvântul, avocat cu privire la dovada achitării cauțiunii solicită instanței a se lua act că, contestatoarea nu mai insistă în cererea de suspendare.
Arată că nu are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimatei C arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, ia act că contestatoarea renunță la cererea de suspendare. -se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Având cuvântul, contestatoarea prin avocat susține netemeinicia și nelegalitatea deciziei civile nr. 42/2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, solicitând anularea deciziei în temeiul art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, în sensul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare.
Astfel, instanța de judecată nu a analizat motivul de recurs prin care s-a arătat că investițiile efectuate de societate fac parte din capitalul social al societății, nefiind transmise o dată cu terenul, așa cum susține intimata.Instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de casare, nefăcând nici măcar o referire la aceste aspecte învederate de - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în recursul declarat.
Așa cum s-a precizat și în motivele de recurs, judecătorul sindic a arătat faptul că inculderea în capitalul social al debitoarei a plantațiilor de - de - vie și pomi fructiferi, a produselor din vin și derivatelor din vin, a fost efectuată încălcându-se prevederile nr.HG300/2002. Conform Legii nr.15/1991 și nr.HG266/1991, la înființare, societățile comerciale cu obiect de activitate în domeniul agriculturii, au fost constituite din fostele IAS-uri.
Față de cele susținute, solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr.45/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA iar pe fond, rejudecând, casarea sentinței nr.136/com/2007 a Tribunalului Constanța cu consecința respingerii contestației formulate de, ca nefondată.
Având cuvântul pentru intimata -, avocat susține concluzii de respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, pentru considerentele expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Totodată solicită și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin decizia civilă nr.45/COM/31.01.2008, Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială a respins ca nefondat recursul comercial declarat de către recurentul - lichidator judiciar al debitoarei împotriva sentinței civile nr.136/COM/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr.în format vechi 1250/COM/2005 ), în contradictoriu cu intimata contestatoare -, intimații intervenienți - STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - P C și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C; a fost obligat recurentul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei Română -.
La data de 01 februarie 2008,., în calitate de lichidator judiciar al a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 43/2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, prin care s-a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr.136/com/21.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic.
Totodată, a solicitat, în temeiul disp. art.3191Cod procedură civilă, suspendarea executării hotărârii până la soluționarea contestației în anulare.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin contestația formulată contestatoarea susține netemenicia și nelegalitatea deciziei civile nr.45/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, solicitând anularea acesteia în temeiul art.317, 318 din codul d e procedură civilă, susținând că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pentru următoarele motive:
În primul rând, în conformitate cu dispozițiile Legii 15/91 și HG 266/91, la înființare, societățile comerciale cu obiect de activitate în domeniul agriculturii, au fost constituite din fostele IAS-uri.
De altfel, după cum se poate observa din cuprinsul Hotărârilor de Guvern și al protocoalelor încheiate, chiar dacă s-ar fi predat vreo suprafață de teren, plantațiile ce se află pe aceastea nu au făcut obiectul documentelor încheiate.
Plantațiile de - de - vie și pomi fructiferi constituie aport în natură la capitalul social al societății înregistrat la înființarea societății, astfel că ele își găsesc corespondent în acțiunile emise pe numele societății și nu mai pot fi înstrăinate de la data dechiderii procedurii.
Intimatul Ministerul Culturii și Cultelor depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată și inadmisibilă.
La data de 31.03.2008, contestatoarea a depus la dosar precizări la constestația în anulare, solicitând:
- admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 45/com/2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și, pe fond, rejudecând, casarea sentinței civile nr. 136/com/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- cu consecința respingerii contestației formulată de, ca nefondată.
- suspendarea executării hotărârii recurate, respectiv a efectelor sentinței civile nr. 136/2007 a Tribunalului Constanța - Secția comercială, până la soluționarea contestației în anulare.
Prin motivele invocate, contestatoarea susține netemeinicia și nelegalitatea deciziei civile nr. 45/com/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, solicitând anularea deciziei în temeiul art.316 teza a II - a Cod procedură civilă, în sensul ca instanța de recurs a omis din greșeală să cercetaze unul din motivele de casare.
Astfel, instanța nu a analizat motivul de recurs prin care - lichidator judiciar al debitoarei a arătătat că investițiile efectuate de societate fac parte din capitalul social al societății, nefiind transmise o dată cu terenul, așa cum susține intimata. Instanța a omis să cerceteze acest motiv de casare, nefâcând nici măcar o referire la aceste aspecte îndevederate de societate în recursul declarat.
Arată contestatoarea că, așa cum a precizat și în motivele de recurs, judecătorul - sindic a arătat faptul că includerea în capitalul social al debitoarei a plantațiilor de -de-vie și pomi fructiferi, a produselor de vin și derivatelor din vin, a fost efectuată încălcându-se prevederile nr.HG300/2002.
Conform Legii nr.15/1991 și nr.HG266/1991, la înființarea, societățile comerciale cu obiect de activitate în domeniul agriculturii, au fost constituite din fostele IAS-uri.
ADS, în calitate de acționar care deține în adminsitrare suprafața de 350 ha teren agricol, exercitând prerogativele de proprietar pe care le avea statul și pe care s-a transmis Agenția, dă în folosință IAS acest teren și percepe redevența pentru folosirea lui de către societate.
Prin nr.HG300/2002 s-a predat administrarea asupra terenului deținut de ADS către Ministerul Culturii și Culteloor și folosința către Română -.
efectuat investiții care au fost incluse în capitalul social al societății astfel constituite. Investițiile constând în plantații au fost înregistrate ca aport în natură la capitalul social și-și găsesc corespondentul în acțiunile emise pe numele societății și nu mai pot fi înstrăinate de la data deschiderii procedurii falimentului.
Prin transmiterea administrării asupra terenului către Ministerul Culturii și Cultelor și folosința către Română - nu a operat nici o modificare a structurii capitalului social, astfel că deține și în prezent proprietatea asupra plantațiilor de -de - vie și pomi fructiferi.
nu putea transmite decât ceea ce avea în administrare, respectiv suprafața de 350 ha teren agricol, neputând preda prin protocol plantațiile de - de - vie și pomi fructiferi.
Prin urmare, atâta timp cât posesia și folosința a aparținut tot timpul societății contestatoare, nefăcănd obiectul nici unei predări, consideră că întreaga cantitate de vin și derivatele din vie este proprietatea
Mai mult, se arată că derivatele din vin producția anilor precedați intrării în faliment a societății debitoare, aferente recoltelor agricole din anii 2002 - 2003, existând pe stoc la data deschiderii procedurii, conform evidențelor contabile ale societății.
Cu privire la susținerea constestatoarei care a arătat că vinul și cantitatea de vin îi aparțin, arată că: aceasta nu a făcut dovada că ar fi lucrat pământul și ar fi cules fructele; dacă ar fi făcut cheltuieli cu exploatarea viței de vie și pomilor fructiferi, ar fi avut posibilitatea formulării unei declarații de creanță în dosarul de faliment, urmând a fi înregistrată în tabelul de ccreanțe; Comitetul creditorilor a respins cererea contestatoarei cu privire la predarea cantităților de vin din stoc și a plantațiilor de -de -vie și pomi fructiferi.
Cu privire la suspendarea executării hotărârii recurate, solicită a se face aplicarea art.3191Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 31 martie 2008, Curtea de APEL CONSTANȚA, a stabilit în sarcina recurentei contestatoare CC lichidator judiciar al debitoarei SC SA, o cauțiune în cuantum de 250.000 lei în raport de suma contestată.
Intimatul Ministerul Culturii și Cultelor a depus la dosar întâmpinare solicitând, față de disp. art.317 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, respingerea contestației ca neîntemeiată și inadmisibilă, întrucât motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care contestatoarea își susține calea extraordinară de atac au fost invocate de aceasta și în calea de atac a recursului, în cauză nefiind incidentă nici cea de a- II -a ipoteză reglementată prin dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol, deoarece instanța de recurs, în considerarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, nu a respins aceste motive de nelegalitate și netemeinicie la momentul judecării recursului pentru că acestea ar fi necesitat verificări de fapt și nici nu a respins recursul contestatoarei fără să-l fi judecat pe fond.
În ce privește pretinsa incidență a dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, contestatoarea califică prezenta contestație drept una specială, motivele de admisibilitate a acestei căi de atac nu sunt întrunite în prezenta speță, întrucât din analiza motivelor propuse de către contestatoaree în cuprinsul contestației aceasta nu critică hotărîrea instanței de recurs ca fiind rezultatul unei greșeli materiale sau că instanța ar fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
prin concluzii scrise, solicită respingerea ca inadmisibila a contestația in anulare formulata de prin practician în insolventa impotriva Deciziei nr. 45/31.01.2007 pronunțata de Curtea de Apel Constanta, pentru următoarele considerente:
1. Contestatoarea formulează contestația în anulare pe care o precizează la termenele din 31.03.2008 in conformitate cu disp. art. 318 teza a Il-a Cod de procedura civila în sensul ca instanța de recurs a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare.
Ca analiza de drept procesual civil: solicită a se reține ca recursul declarat de practicianul in insolvența împotriva Sentinței nr. 136/COM/2007 pronunțata în dos. nr. 1250/COM/2005 au vizat doua motive de recurs, respectiv:
a). "instanța a arătat ca includerea în patrimoniu debitoarei a plantațiilor de vița-de-vie si pomi fructiferi pe terenul in suprafața de 350 ha si a produselor din vin si derivate din vin, dar si inițierea operațiunilor de lichidare, au fost efectuate cu nesocotirea regimului juridic al acestor bunuri, astfel cum a fost determinat prin G 300/2002".
b)"contestatoarea invoca dreptul sau de proprietate asupra vinului si produselor derivate din vin"
In susținerea motivelor recurs, recurenta reia și aspecte de fond care au fost dezbătute și soluționate de instanța de recurs.
Recursul formulat de practicianul în insolvența a fost respins ca nefondat, conform Deciziei nr. 45/COM/2008 pronunțata de Curtea de Apel Constanta. Decizia pronunțata de instanța de recurs este legală și temeinică.
Instanța de recurs a analizat cu multă minuțiozitate si profesionalism cauza sub toate aspectele, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă.
În contestația în anulare CC susține ca, în conf. cu disp. art. 318 Cod procedura civila "instanța nu a analizat motivul de recurs prin care subscrisa a arătat ca investițiile efectuate de societate fac parte din capitalul social al societății, nefiind transmise o data cu terenul, asa cum susține intimata".
Desigur în susținerea acestui pretins motiv de contestație se reiau aspecte care au fost avute in vedere atat de instanța de fond cât și de instanța de recurs.
În pagina numărul 12 alin. 1 din Decizia civila nr. 45/COM/31.01.2008 se susține același motiv de recurs asupra căruia instanța de recurs l-a analizat si asupra căruia s-a pronunțat.
Motivul invocat în contestația în anulare a fost analizat în Decizia civilă nr. 45/COM/ 31.01.2008 la pagina nr. 12 alin. 1 asupra căreia instanța de recurs s-a pronunțat legal si temeinic in sensul ca la pag. 14 alin. 5 si alin.6 citez:
- " Curtea aprecieaza în sensul ca susținerile făcute de recurenta referitoare la darea în folosința către IAS, a acestui teren si investițiile proprii efectuate sunt irelevante, în raport cu împrejurarea că, plantațiile de vița-de-vie și pomi fructiferi nu sunt proprietatea falitei C A, atâta timp, cât Statul a avut un drept de proprietate publica asupra terenului în suprafața de 350 ha dobândit prin trecerea din proprietate privata a aceluiaș subiect de drept și caracterizat, în virtutea art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Nu poate fi primita nici apărarea recurentei referitoare la modificarea structurii capitalului social si deținerea în prezent de către societatea falita CAa proprietății asupra plantațiilor de -de-vie și pomi fructiferi știut fiind ca, posesia se poate pierde chiar si fără voința posesorului, titularul putând transfera lucrul în posesia altei persoane prin propria sa voința".
Contestatoarea, induce în eroare instanța invocând art. 318 teza a Il-a Cod procedură civilă n sensul ca instanța de recurs a omis din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de casare. Din analiza expusa mai sus rezultă indubitabil ca acest motiv a fost analizat de instanța de recurs și asupra căruia s-a și pronunțat.
Drept urmare, contestația în anulare este inadmisibila întrucât se urmărește a se provoca în cadrul acestei contestații rediscutarea fondului litigiului.
În ipoteza în care contestatoarea ar susține ca instanța a omis să cerceteze un simplu argument, practica judiciară a statuat ca argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt totdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină.
Art. 318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea de a examina motivul recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de contestatoare.
În consecință, contestația în anulare este inadmisibilă în cazul în care instanța de recurs ar grupa argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs printr-un considerent comun, întrucât nu se poate reține omisiunea de a cerceta motivul.
Prin precizările din 31.03.2008, contestatoarea a solicitat in conformitate cu art. 318 teza a Il-a Cod procedura civila să anuleze Decizia nr. 45/COM/31.01.2008 iar pe fond, rejudecănd, să caseze sentința nr. 136/COM/ 21.09.2007 cu consecința respingerii contestației formulate de ca nefondată.
De asemenea, contestatoarea face o confuzie cu privire la art. 318 teza a I-a si teza a Il-a Cod procedura civila.
Daca ar fi anlizat profund textul legii contestatoarea ar fi observat ca textul de lege prevede clar următoarele situații:
- pentru art. 318 teza a I-a Cod procedură civilă - se desființează hotărârea pronunțata în recurs și calea de atac se rejudecă.
- pentru art. 318 teza a Il-a Cod procedură civilă - se anulează hotărârea dacă prin cercetarea motivului omis se ajunge la o casare totală sau numai la completarea judecații.
Prin contestația în anulare formulată de se intenționează o rejudecare a fondului ceea ce nu este admisibil deoarece precizăm ca în judecarea contestației în anulare, atunci cand este vorba de o decizie a instanței de recurs, se vor aplica regulile instanței de control si nu de judecată în fond.
În aceeași ordine de idei se învederează instanței de judecată următoarele aspecte:
La data declanșări falimentului C "-" A, cauza formând obiectul dosarului nr. 2957/2003, societatea nu avea bunuri în patrimoniu și nu deținea în proprietate teren agricol. Potrivit certificatului /2826 respectiv Ferma 7, C "-" A avea în proprietate numai imobilul respectiv terenul agricol în suprafața de 6612 mp. Am precizat de nenumărate ori că raportul de evaluare din 25.10.2004 cuprinde bunuri imobile și mobile care fac parte din domeniul public al Statului, administrarea Ministerului Culturii si Cultelor si folosință gratuita a - încă din anul 2002.
Se solicită a se avea în vedere că prin Hotărârea de Guvern nr.300/28.03.2002 s-au transmis doua imobile, respectiv imobilul " Grup Social Culme ( care nu a făcut obiectul contestației de la instanța de fond)" trecut din proprietatea C A în proprietatea publica a Statului si administrarea Ministerului Culturii si Cultelor dat în folosință Romane- care a fost transmis cu plata către subscrisa, și un imobil compus din, teren agricol în suprafața de 350 ha, conform anexelor protocoalelor de predare-primire, trecut din administrarea Agenția Domeniilor Statului în proprietatea publica a Statului și administrarea Ministerului Culturii si Cultelor și în folosința gratuita a Romane-.
Se arată că ulterior au fost încheiate protocoalele de predare primire, respectiv în 12.12.2002 între Adminstrația Domeniilor
Statului si Ministerul Culturii si Cultelor și respectiv în data de
18.12.2002 între Ministerul Culturii și Cultelor și
-, cu respectarea prevederilor
Hotărârilor de Guvern respectiv nr.300/2002,
nr.1029/2002, nr.842/2003, inclusiv Procesul-verbal din 27.08.2004 încheiat între Agenția Domeniilor Statului, Ministerul Culturii si Cultelor si -, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara privind localizarea suprafețelor de teren agricol și care au fost intabulate.
Se menționează faptul că Guvernul României a avut în vedere la emiterea Hotărârilor de Guvern nr.300/2002, 1029/2002, 842/2003, documentația referitoare la Notele de fundamentare ale următoarelor instituții: Ministerul Administrației Publice, Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor, Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Justiției, cu respectarea disp.art. 108 si art. 136 alin.4 din Constituția României, în sensul ca Hotărârile de Guvern se emit în organizarea legii.
Pentru considerentele menționate, G 300/2002, G 1029/2002, G 842/2003, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legilor în vigoare. 5. G 1029/2002 cuprinde bunurile inventariate de către organele centrale abilitate cu respectarea disp. art. 20 din Legea nr.213/1998 care prevăd ca " inventarul bunurilor din domeniul public al Statului se întocmește de către ministere, de celelte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum si de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri. inventarului bunurilor se realizează de către Ministerul Finanțelor si se supun spre aprobare Guvernului României."
Astfel se arată că s-a susținut incidența dispozițiilor art. 482-483, art. 485-486, art. 488-489 cod civil în sensul ca plantațiile și recolta de struguri de pe terenul în suprafață de 350 ha sunt în proprietatea publica a Statului, administrarea Ministerului Culturii si Cultelor și în folosința Romane -.
Atât Ministerul Culturii si Cultelor care este reprezentant tot al Statului cât și prin demersurile pe care le întreprind în cadrul procedurii falimentului C " -"A își propun sa aiba efect de a apară un drept de proprietate al Statului și de a preveni și combate situația ca bunurile aflate în proprietatea publica a Statului sa fie vândute la licitație de către lichidatorul judiciar.
În aceste împrejurări se apreciază faptul că măsurile luate de lichidatorul judiciar pâna în prezent afectează grav și iremediabil bunurile din domeniul public al Statului și nu averea debitoarei C - A, în sensul că a inclus în averea debitoarei bunuri din domeniul public al Statului.
Contestația în anulare se reține ca nefondată raportat la următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin uzitarea căreia părțile ori procurorul în conditțile art.45 Cod procedură civilă pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătoresti pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale dar nu și pentru netemeinicie, oferă un mijloc procedural eficient pentru a obține o nouă judecată în ipoteza săvărșirii unor importante neregularități procedurale, de natura a nesocoti două din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil consacrate de legiuitorul român și anume acela al garantării dreptului la apărare și cel al contradictorialității.
Potrivit disp.art.317 Cod procedură civilă "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. cănd procedura de chemare a părții, pentru ziua cănd s-a judecat pricina, nu a fost indeplinită potrivit cu cerințele legii.
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.
Articolul 318 Cod procedură civilă stipulează faptul că "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițăndu-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Din lecturarea textelor de lege mai sus enunțate rezultă că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și admisibilitatea ei este strict, imperativ limitată la cazurile expres prevăzute de lege.
Folosirea acestei căi extraordinare de atac este condiționată de scopul urmărit respectiv repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, ea nu trebuie să vizeze în nici un caz problemele de fond legate de probele administrate ori de starea de fapt la care se referă litigiul, ea neconstituindu-se într-o modalitate de cenzură judiciară, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Prin aceasta cale de atac, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri definitive, apreciind că judecata nu a fost bine făcută în cauză pe fond și nicidecum pentru că ar fi fost săvărșite erori materiale la anumite forme procedurale.
În cauza dedusă judecății, din lecturarea motivării cererii formulate de către contestatoare, se constată că aceasta reclamă modul în care instanța de recurs a procedat la respingerea recursului formulat fără a analiza un motiv de recurs, respectiv acela ce viza susținerea referitoare la faptul că investițiile efectuate fac parte din capitalul social al societății, nefiind transmise o dată cu terenul.
Sub acest aspect este de remarcat faptul că, Curtea a răspuns criticilor formulate soluției instanței de fond în motivarea căii de atac, atât prinrtr-un răspuns comun prin gruparea criticilor formulate dar și în mod direct prin referire la unele aspecte concrete.
Astfel a apreciat faptul că remarcile recurentei ce vizează darea în folosință către fostul, ai terenului precum și investițiile proprii efectuate sunt irelevante, având în vedere împrejurarea ca, plantațiile de -de-vie și pomi fructiferi nu se regăsesc în patrimoiniul debitoarei falite C A, în condițiile în care statul a avut un drept de proprietate publică asupra terenului în suprafață de 350 ha dobândit prin trecerea din proprietate privată a aceluiași subiect de drept și caracterizat, în conf.cu disp. art. 11 din Legea nr. 213/1998.
De asemenea a fost analizată și critica formulată de către recurentă ce viza modificarea structurii capitalului social și deținerea în prezent de către societatea falită Cap roprietății asupra plantațiilor de -de-vie și pomi fructiferi sens în care s-a apreciat faptul că posesia se poate pierde chiar și fără voința posesorului, titularul putând transfera lucrul în posesia altei persoane prin propria sa voința.
În aceste condiții, așa cum am mai subliniat, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare - ca și în speța dedusă judecății - nu poate fi exercitata pentru alte motive decăt pentru cele prevăzute de lege, fiind inadmisibila repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță prin pronunțarea asupra motivelor de casare sau modificare invocate, așa cum solicită contestatoarea.
Pe de altă parte legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motive care exced sferei celor enumerate imperativ în art.317, 318 Cod procedură civilă.
Având în vedere considerentele reținute și analizate și cum în cauză nu există nici una din situațiile limitativ prevăzute de lege în textele de strictă interpretare mai sus enunțate, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea CC cu sediul în C,-, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA - cu sediul în localitatea, județ C, cod poștal 8733, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva deciziei civile nr.45/com/31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, cu sediul în C,-, județ C, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - P, cu sediul în C, str. - nr.18, județ C, MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B,-, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ
Obligă contestatoarea la plata către a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08 mai 2008
jud.red.
2ex/02.06.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
