Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 404

Ședința publică din 6 mai 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Mircea Boar

JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz

JUDECĂTOR 3: Maria

GREFIER:

S‑a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu sediul în Reșița, str. -,. 5,. 1,. 4, județul C‑S, împotriva deciziei civile nr. 14/R/COM din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în Reșița, Calea,. 1A,.2,.9, județul C‑S, domiciliat în Reșița,-,. 1, etaj 1,. 4, județul C‑S, domiciliată în Reșița,-,. 8,. 4, județul C‑S și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, cu sediul în Reșița,-, județul C‑S, în vederea pronunțării.

S‑a făcut referatul cauzei în sensul că mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea din data de 22.04.2008, pronunțarea fiind amânată pentru data de 25.04.2008 și apoi pentru data de astăzi, după care,

CURTEA,

Constatând că prin decizia civilă nr. 14/R/COM/17.01.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 912/24.04.2007, pronunțată de Tribunalul C‑S, în cauza privind pe pârâții intimați Metal, și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C‑S, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind că:

Reclamantul a solicitat dizolvarea pârâtei SC Metal SRL atât pentru cazurile prevăzute de art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 (inexistența organelor statutare, nedepunerea situațiilor financiare, încetarea activității și inexistența sediului social), cât și pentru cazul prevăzut de art. 227, alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 (neînțelegeri grave între asociați) însă prima instanță nu a analizat cererea decât prin prisma ultimului caz de dizolvare;

Prima instanță a reținut că dizolvarea unei societăți comerciale pentru neînțelegeri grave între asociați se poate cere, conform art. 227 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 numai de către un asociat al respectivei societăți, fără a mai analiza însă și dispozițiile art. 237 alin. 1 din același act normativ care dau calitate procesuală activă oricărei persoane interesate și, în consecință, cauza fiind soluționată fără a se fi cercetat fondul cauzei aceasta trebuie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, ce urmează a analiza distinct toate motivele de dizolvare invocate.

Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare pârâta intimată arătând că solicită anularea deciziei atacate, în temeiul art. 318 alin.1 Cod procedură civilă, ca netemeinică și nelegală, întrucât:

A omis din greșeală să cerceteze faptul că recursul recurentului nu a fost motivat decât în baza art. 227 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, acesta arătând faptul că este asociat și administrator, calități ce îl îndreptățesc să solicite dizolvarea societății;

S-a omis să se cerceteze motivul pentru care a fost casată hotărârea, respectiv invocarea art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, situație în care s-ar fi constatat că acest aspect nu a făcut obiectul motivelor de recurs, nu a fost invocat nici chiar în cererea de chemare în judecată că se promovează această acțiune în calitate de persoană interesată și nici nu a demonstrat în nici unul din documentele înaintate instanței interesul său iar în cazul în care reclamantul ar fi solicitat dizolvarea societății în calitate de persoană interesată, acesta ar fi dobândit calitatea de pârât și nu de reclamant, urmând a sta în judecată ca pârât în calitate de asociat și administrator, așa cum s‑a susținut în toate documentele pe care le-a depus la dosar;

Omiterea analizării motivelor de recurs dar și a motivului invocat fără a fi solicitat de reclamant a dus la pronunțarea de către instanță a unei sentințe care nu este justă.

Văzând că intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că motivele invocate în susținerea acesteia exced celor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă care se referă la aspecte formale, greșeli de fapt involuntare și nu la greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, care ar deschide posibilitatea rejudecării căii de atac și ar aduce atingere unei hotărâri definitive și irevocabile.

Reținând că potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare,

Considerând că această cale de atac cu caracter extraordinar, de retractare, este un remediu procedural pentru greșelile săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și nu un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității hotărârii date în recurs, legiuitorul neurmărind prin reglementarea acestei căi de atac să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit greșit situația de fapt sau că s‑a aplicat greșit legea,

Că de altfel, în speță, contestatoarea nici nu invocă săvârșirea vreunei greșeli materiale sau omisiunea cercetării unui motiv de recurs, ceea ce nici nu ar fi putut face în calitatea sa de intimat, ci omisiunea de a se fi cercetat modul în care recurentul și‑a motivat sau nu recursul și ceea ce contestatoarea consideră a fi omisiunea din greșeală de a se cerceta motivul pentru care hotărârea a fost casată, împrejurări care nu se încadrează în aria de cuprindere a dispozițiilor legale care reglementează calea de atac a contestației în anulare, fiind evident că se tinde la o rejudecare a cauzei, în recurs, prin invocarea de către intimată unor "motive de casare", potrivit celor expuse în concluziile scrise, procedeu inadmisibil, situație în care, nefiind îndeplinite condițiile art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatoare trebuie respinsă, făcându‑se și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimatul,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu sediul în Reșița, str. -,. 5,. 1,. 4, județul C‑S, împotriva deciziei civile nr. 14/R/COM din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în Reșița, Calea,. 1A,.2,.9, județul C‑S, domiciliat în Reșița,-,. 1, etaj 1,. 4, județul C‑S, domiciliată în Reșița,-,. 8,. 4, județul C‑S și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, cu sediul în Reșița,-, județul C‑

Obligă pe contestatoare să plătească intimatului, suma de 476 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. /Tehnored.

2 ex./5.06.2008

Președinte:Mircea Boar
Judecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Timisoara