Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 41/
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL cu sediul în B, sect.3, - - nr. 23, -.106,.35, împotriva sentinței civile nr.25/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL F, cu sediul în F,- jud.
La apelul nominal a răspuns intimata-pârâtă prin apărător av. în baza împuternicirii avocațiale nr.83/15.05.2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantei-reclamante.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Av. prezintă instanței o speță similară și arată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat apelanta făcând o confuzie între noțiunea de marcă și denumirea comercială, ori numele celor două societăți diferă societatea apelantă numindu-se - SRL iar societatea pe care o reprezintă numindu-se cu totul altfel și anume - SRL iar obiectul de activitate al celor două societăți sunt diametral opuse în sensul că intimata se ocupă cu serviciul utilajelor agricole iar apelanta cu producția de vinuri. Astfel, arată că prin Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale ratificată de România prin Decr.1777/1968 prevede că protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerț, mărcile de serviciu numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine precum și reprimarea concurenței neloiale. Pentru aceste motive solicită respingerea prezentului apel ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta - "" SRL Bac hemat în judecată pe pârâta - " " SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că denumirea de comerciant a pârâtei încalcă dreptul de marcă al - ""SRL B și să interzică utilizarea de către pârâtă a mărcii ca nume comercial, precum și obligarea pârâtei la modificarea denumirii.
Reclamanta a învederat tribunalului că denumirea sa este înregistrată la Registrului Comerțului sub nr. J/- cu respectarea prevederilor Legii nr. 26/1990 având CUI -, iar marca "" reprezintă o marcă înregistrată la OSIM sub nr. 60671/18 decembrie 2003, că are exclusivitate în utilizarea acestei denumiri și că pârâta prin înregistrarea și folosirea denumirii de "" îi cauzează prejudicii.
Reclamanta a mai susținut că marca "" este înregistrată pentru clasele 33 (băuturi alcoolice), 35 (comercializare) și 39 (ambalare, depozitare, transport), că pârâta are în obiectul de activitate codurile care sunt similare claselor de produse înregistrate de - "" SRL și că pârâta s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului la data de 26 februarie 2004, ulterior înregistrării mărcii, care a avut loc la data de 18 decembrie 2003.
Prin sentința civilă nr. 25/27 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea, secția comercială a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situația de fapt și de drept:
Potrivit certificatului 60671 reclamanta - "" SRL B și-a înregistrat marca "" pentru clasele 33,35,39- băuturi alcoolice, comercializare, ambalare, depozitare, transport.
Pârâta - " " SRL F este înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. - din 10.03.2006 și are, într-adevăr ca obiect de activitate secundar și activități similare claselor pentru care reclamanta și-a înregistrat marca, situație care rezultă din informațiile furnizate de Registrul Comerțului.
Obiectul principal de activitate al pârâtei este însă comerțul cu ridicata al mașinilor agricole, echipamentelor și furniturilor care nu sunt produse în România și care nu poartă sigle sau însemne ale vreunei mărci înregistrate în România.
Ori, potrivit art35 alin. 2 și 3 din legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, titularul mărcii poate cere instanței să interzică terților să folosească un semn identic sau asemănător cu marca, cu condiția ca semnul să fie aplicat pe produse sau ambalaje comercializate, importate sau exportate sau semnul să fie utilizat pe documente sau pentru publicitate.
În cauza de față, deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, nu a făcut nici o dovadă privind utilizarea semnului reprezentând marca sa în sensul prevăzut de art. 35 alin. 3 din legea 84/1998.
Nefiind întrunite condițiile acestei răspunderi, se privește ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea încălcării și interzicerea utilizării.
Cât privește solicitarea de modificare a denumirii, se constată că înscrierea firmei la ORC s-a făcut cu respectarea disp. art. 30-43 din legea nr. 26/1990.
Nu s-au încălcat nici dispozițiile Legii 148/2000, privind publicitatea, reclamanta nedovedind în nici un fel că pârâta ar fi făcut publicitate.
Potrivit art. 8 din lege se interzice publicitatea comparativă, dar publicitate înseamnă orice formă de prezentare a unei activități comerciale, materiale sau mesaje publicitare transmise prin orice mijloc de comunicare, cu scopul de a promova vânzarea de bunuri și servicii, de drepturi sau obligații, așa cum rezultă din art. 2 și 4 din Legea nr. 148/2000.
Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, reclamanta - "" SRL Bad eclarat apel invocând următoarele motive:
Prima instanță a interpretat greșit petitul acțiunii și temeiul de drept invocat.
În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a susținut că instanța a motivat hotărârea apelată ca și când ar fi fost formulată o acțiune în interzicerea utilizării semnului ca marcă pe produsele și serviciile pârâtei, nu o acțiune prin care s-a solicitat constatarea faptului că semnul (marca), înregistrat ca nume comercial d e pârâtă, încalcă prin el însuși dreptul la marcă, în raport de dispozițiile art. 35, lit. b, teza 1 din Legea nr. 84/1998;
Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 84/1998. Astfel, potrivit art. 35 alin. 2 lit. b din respectiva lege, titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semna care, dată fiind asemănarea cu marcaar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Din textul citat rezultă fără dubiu că semnul în cauză și anume denumirea comercială a pârâtei folosită pe toate documentele emise de aceasta (chitanțe, facturi și alte înscrisuri), precum și pe site-ul vin expert. ro este similară cu denumirea comercială a reclamantei, cât și cu marca verbală înregistrată de aceasta;
Este greșită și reținerea că prin utilizarea denumirii societății reclamante, legal înregistrată ca marcă, pârâta nu încalcă dispozițiile legii privind publicitatea.
În art. 4 din legea nr. 148/2000 este definit termenul publicitate ca fiind "orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industrialeavând drept scop promovarea vânzării de bunuri și servicii"
Instanța reține în mod greșit că înregistrarea la ORC a pârâtei a avut ca efect posibilitatea acesteia de a putea folosi necondiționat în denumirea sa comercială mărci înregistrate la OSIM.
Este bine cunoscut faptul că la ORC nu se verifică dacă denumirea unui comerciant este înregistrată ca marcă, conflictele de acest gen fiind de competența instanțelor.
În fapt, fără a exercita o analiză specifică asupra cererii reclamantei, instanța s-a rezumat să rețină cuvânt cu cuvânt susținerile pârâtei.
Reclamanta a formulat concluzii scrise în care a făcut trimiteri la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința aprecierii conflictului dintre numele comercial și marcă, însă instanța de fond nu a stăruit asupra acestui aspect, ignorând principiile de drept stabilite de jurisprudența Curții Europene de Justiție în aprecierea conflictului dintre numele comercial și marcă și anume art. 5(1) din directiva Consiliului Europei nr. 89/104/. Transpus în legislația română prin. Dispoziția art. 35 din Legea nr. 84/1998 al cărei scop este acela de a proteja funcția mărcii de indicare a originii comerciale.
Conform jurisprudenței CJCE, respectiv a deciziei cadru în această materie (cazul C-17/06 )există patru condiții pentru aplicarea protecției mărcii în conflictul cu un semn:
-folosirea numelui comercial în activitatea comercială, aspect necontestat de pârâtă;
- inexistența consimțământului titularului mărcii privind utilizarea acesteia;
- utilizarea numelui comercial (marca) pentru a face cunoscut terților bunurile sau serviciile pe c are le prestează;
- capacitatea semnului de a afecta funcția mărcii de garantare a originii.
Instanța a pornit de la premisa greșită că un nume comercial nu poate fi niciodată perceput ca marcă, fără a ține seama că societatea pârâtă nu Are nici o marcă și că folosește semnul comercial pentru a-și desemna serviciile.
Apelul nu este fondat;
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și din oficiu, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale în materie și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Este de necontestat că prin cererea introductivă de instanță apelanta reclamantă a solicitat instanței să constate că denumirea de comerciant a intimatei pârâte încalcă dreptul său de marcă și să-i interzică acesteia utilizarea mărcii ca nume comercial.
Rezultă, așadar, că în speță, pretinsul conflict dintre părțile litigante a apărut între marca înregistrată de apelanta-reclamantă și numele comercial înregistrat de intimata-pârâtă.
Conform art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice " a) marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane, pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi cuvinte inclusiv nume de persoane, desene litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special forma produsului sau a ambalajului său, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor semne.
Textul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, prevede că firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează. Prin urmare, denumirea societății comerciale este un element obligatoriu ce trebuie cuprins în actul constitutiv al societății, potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 14 alin. 1 din Legea nr. 26/1990.
În art. 1 alin. 2 din Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968 se prevede că: "Protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerț, mărcile de serviciu, numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurenței neloiale", iar conform art. 8 "Numele comercial va fi protejat în toate țările uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț".
Prin urmare, firma sau numele comercial (denumirea comercială) este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează - art. 30 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, iar marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane - art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998.
Apelanta-reclamantă omite că cele două noțiuni, deși fac parte din sfera drepturilor de proprietate industrială, au funcții și natură juridică diferită. Altfel spus, numele comercial are rolul de a diferenția pe comercianți între ei, pe când marca are rolul de a diferenția produsele sau serviciile de aceeași natură ale comercianților.
De reținut, că intimata pârâtă nu folosește în activitatea comercială un semn susceptibil de a fi perceput ca o marcă de către consumatori, ci folosește, pe toate actele pe care le emite, denumirea sa comercială "VIN EXPERT ", care nu are rolul unei mărci, ci are rolul de aod iferenția de ceilalți comercianți. În acest sens sunt și prevederile art. 29 din Legea nr. 26/1990. este obligat să menționeze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte și orice alte documente întrebuințate în comerț, numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare și, dacă este cazul, codul numeric personal. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.
De altfel, potrivit art. 8, numele comercial va fi protejat în toate țările uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face parte sau nu dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.
Din conținutul întregului material probator administrat în fața primei instanțe rezultă că apelanta-reclamantă are marca "" înregistrată la OSIM sub nr. 60671(fila 9 dosar fond) și că are în obiectul de activitate băuturi alcoolice, comercializare, publicitate, ambalare, depozitare, transport, pe când intimata-pârâtă își desfășoară activitatea sub numele comercial "VIN EXPERT " SRL și că are în obiectul secundar de activitate și activități similare claselor pentru care reclamanta și-a înregistrat marca. Obiectul principal de activitate al pârâtei este însă comerțul cu ridicata al mașinilor agricole, echipamentelor și furniturilor care nu sunt produse în România și care nu poartă sigle sau însemne ale vreunei mărci înregistrate în România.
Prima instanță a reținut corect că prin activitatea sa, intimata-pârâtă nu a încălcat drepturile exclusive ale apelantei - reclamante asupra mărcii comunitare.
Curtea mai reține că la înregistrarea intimatei-pârâte au fost respectate dispozițiile art. 39 alin. 8 din Legea nr. 26/1990, referitoare la verificarea disponibilității firmei și a emblemei, înainte de întocmirea actelor constitutive (fila 47 dosar fond) pe de o parte, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada folosirii de către intimata-pârâtă a semnului grafic similar mărcii apelantei care a fost înregistrată ca semn distinctiv pentru produsele identice sau similare ce disting produsele sub aspectul provenienței lor.
Nefiind vorba de un conflict propriu zis între semne grafice care să plece de la similaritate și de la riscul de confuzie (incluzând și riscul de asociere), curtea apreciază că nu se poate realiza o analiza comparativă între o marcă și o denumire și că o oarecare asemănare între acestea nu este de natură a induce publicul în eroare tocmai datorită finalității distincte a mărcii față de denumirea comerciantului.
De altfel, particula "service" prezentă în denumirea pârâtei este extrem de sugestivă în privința obiectului de activitate al acesteia, inducând mai degrabă ideea de reabilitare, de reparații decât pe aceea de îmbuteliere sau comercializare vinuri.
În raport de cele expuse mai sus, hotărârea primei instanțe este, în mod vădit, una legală și temeinică, fapt ce relevă netemeinicia tuturor criticilor formulate în raport de aceasta cu titlului de motive de apel.
Văzând și disp. art. 296.pr.civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în B, sect.3, - - nr. 23, -.106,.35, împotriva sentinței civile nr.25/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond: /red./Tehnored: / 06 Iulie 2009/ 4 ex
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Simona Gavrila
