Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 462
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 105 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 22 aprilie 2009 s-a depus la dosar din partea recurentei - reclamante - cerere de judecare a cauzei în lipsă potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, timbrat corespunzător cu suma de 4 lei taxa de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că prin cerere s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4587/110/25.07.2007 reclamanta - solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, următoarele:
- să obligarea pârâtei să motiveze cauzele pentru care fost reziliat unilateral contractul de agent de asigurare nr. 95-00207/8.04.2007;
- anularea adresei de notificare nr. 2702/11.06.2007 privind rezilierea contractului și obligarea și obligarea pârâtei la reconsiderarea contractului și repunerea în drepturi mandatului;
- restituirea garanției de gestiune de 650 lei;
- obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Prin cererea depusă la termenul din 6.02.2008 reclamanta a renunțat la judecată cu privire la primul, al doilea și ultimul capăt de cerere, menținându-se pretențiile cu privire la restituirea garanției de 650 lei și la plata cehltuielilor de judecată de 68 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat prematuritatea acțiunii motivat de faptul că reclamanta trebuia să solicite restituirea garanției mai întâi de la societate și numai în măsura în care era refuzată trebuia să se adreseze instanței de judecată.
La termenele din 10.10.2007 și 21.04.2008 a fost pusă în discuție excepția necompetenței materiale a instanței în raport de art. 18 din contractul de mandat și de art. 5 din Codul d e procedură civilă; la termenele din 31.10.2007 și 21.11.2007 s-a consemnat prin încheiere că este vorba de necompetența teritorială.
Prin sentința civilă nr. 105/21.04.2008 Tribunalul Bacăua respins excepția necompetenței materiale; a admis excepția prematurității, respingând acțiunea pentru acest motiv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Nu este fondată excepția invocată din oficiu în raport de dispozițiile art. 5 din Codul d e procedură civilăratione lociinstanței domiciliului pârâtului având în vedere că dispozițiile nu sunt imperative și pot fi invocate numai de părțile interesate.
Excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă este fondată.
În ceea ce privește restituirea garanției constituită la societate, reclamanta avea obligația să solicite mai întâi de la societate și numai în măsura în care este refuzată să se adreseze instanței de judecată în vederea obținerii garanției.
Pentru putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul trebuie să îndeplinească toate cerințele de admisibilitate la momentul sesizării instanței, una din cerințe fiind aceea ca dreptul să fie actual, să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive. În speță, reclamanta încheiat un contract de mandat (agent de asigurări ) și având în vedere caracterulintuitu personae,mandatul poate fi menținut cu îndeplinirea anumitor condiții. Reclamanta trebuia să solicite societății restituirea garanției în condițiile rezilierii contractului de mandat.
În termen legal, împotriva hotărâri tribunalului, reclamanta a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Contractul de mandat prevede și respectarea obligațiilor de către ambele părți. Astfel, prin pct. 3 alin. d din contractul de garanție nr. 95-00207 se prevede obligația de a se elibera mandatarului carnetul sau documentul bancar în cel mult 30 de zile de la data încetării contractului de mandat; acest deziderat nu a fost respectat de angajator.
Notificarea nr. 2702/11.06.2007 trimisă angajatorului a fost soluționată de mandatarul - și comunicată operativ prin nota internă nr. 372/20.06.2007 în legătură cu care nu s-au formulat obiecții. Justificările privind pretinsa învinuire consemnată prin întâmpinarea nr. 3855/8.10.2007 au fost înlăturate prin sentința civilă nr. 1691/Dispoziții din 13.12.2007.
Prin nota internă nr. 494/20.07.2007, depusă după expirarea perioadei de 30 de zile și după discuția telefonică cu directorul economic, nu i s-a restituit garanția reținută și de aceea a formulat acțiune. Modalitatea în care pârâta i-a soluționat cererea de restituire a garanției, prin necomunicarea unei soluții, nu poate fi reținută întrucât reprezintă un abuz.
Recursul este fondat.
Pentru a examina îndreptățirea reclamantei de a se restitui garanția solicitată prin acțiune, instanța este ținută a verifica atât dispozițiile legale în materie, cât și cele contractuale.
Astfel, în drept, cu privire la constituirea garanției se dispune prin art. 11 care prevede că aceasta se face prin contract încheiat în scris. Cu privire la restituirea garanției, art. 16 alin. 1 prevede că garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime; în aceste cazuri, angajatorul este obligat să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii și Consemnațiuni în care să se arate că titularul are dreptul să ridice garanția.
În ceea ce privește prevederile contractuale se constată că, în ultimul contract de agent de asigurare încheiat între părți ( seria - nr. - din 20.02.2007) nu sunt cuprinse prevederi cu privire la constituirea și respectiv, restituirea garanției. Garanția a fost constituită printr-un contract separat - anexă la contractul de agent nr. 95 - 00207/31.08.2004 - încheiat la data de 31.04.2004. Potrivit acestui contract,în cazul încetării contractului de agent, numai dacă documentele care sunt în gestiunea agentului sunt predate fără lipsuri și acesta nu a pricinuit alte pagube Asigurări-Reasigurări, va primi garanția și dobânda cuvenită". O obligația asemănătoare în sarcina pârâtei fusese stabilită și prin contractul de garanție în numerar 95-00202/26.10.2000 în care, la paragraful 3 lit. d), pârâta s-a obligat,să elibereze mandatarului carnetul sau documentul bancar în cel mult 30 de zile de la data încetării contractului de mandat, dar numai în situația în care acesta a predat gestiunea încredințată, iar la predare s-a constatat că nu a cauzat un prejudiciu societății; odată cu eliberarea carnetului sau documentului bancar i se va înmâna și o comunicare scrisă în care se arată că mandatarul are dreptul să ridice garanția".
Rezultă, așadar, că restituirea nu este condiționată de respectarea vreunui termen, ci de respectarea unor condiții. Prin urmare, instanța nu putea respinge acțiunea ca prematur formulată, ci era ținută să examineze îndeplinirea condițiilor în care se putea dispune restituirea garanției și anume: predarea de către reclamantă, fără lipsuri, a documentelor și inexistența vreunei pagube în patrimoniul pârâtei care să fi fost pricinuită de reclamantă. În loc să examineze aceste condiții, instanța a preluat necritic susținerile pârâtei, redând, între altele, un paragraf din întâmpinare ca argument propriu pentru respingerea acțiunii.
În plus este de constatat că, în raport de ceea ce s-a invocat la termenele din 31.10.2007 și 21.11.2007 (excepția necompetenței teritoriale) și de dispozițiile legale în baza cărora a fost invocată și apoi respinsă rezultă că este vorba despre competența teritorială. Însă, în cadrul dezbaterilor a fost pusă în discuție necompetența materială, asupra acesteia pronunțându-se instanța și prin dispozitiv. Se constată, astfel, neconcordanța dintre considerente și dispozitiv (pct. 7 al art. 304 din Codul d e procedură civilă).
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că acțiunea a fost greșit soluționată fără a se intra în cercetarea fondului. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 5 teza I, hotărârea recurată va fi casată și trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul comercial promovat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 105 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata -pârâtă România (fostă )
Casează sentința civilă nr. 105 din 21.04.2008 a Tribunalului Bacău.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
3 ex. 15 mai 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Lăcrămioara
