Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.491
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva ordonanței președințiale nr. 40 pronunțată în data de 10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL având ca obiect suspendare drept de administrare al societății.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 18.02.2008, intimații au înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. În susținere arată că, cererea privind suspendarea administratorului societății intimate este inadmisibilă deoarece ar avea ca și finalitate oprirea sau încetarea activității societății, neexistând reglementări legale care să îndreptățească luarea unei asemenea măsuri.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin Ordonanța președințială nr.40 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și având ca obiect suspendarea dreptului de administrare al administratorului actual al societății pârâte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune părți sociale încheiat între reclamant și pârât la 4.05.2007, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 4.05.2007 reclamantul, în calitate de asociat și administrator al SRL a semnat un contract de cesiune părți sociale, prin care a transmis drepturile deținute în firmă în favoarea pârâtului (9 părți sociale), respectiv a numitului ( o parte socială).
În conformitate cu prevederile contractului încheiat între părți cesiunea s-a realizat față de cesionarul la prețul de 50.000 USD, plata urmând a se face în 3 tranșe, respectiv 04.12.2007, 04.01.2008 și 01.02.2008.
Invocând faptul că cesionarul nu și-a îndeplinit obligația de plată a primei tranșe din prețul cesiunii, cedentul a învestit Tribunalul Comercial Cluj cu o cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de cesiune părți sociale, concomitent cu formularea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, prin care solicită suspendarea dreptului de administrare al cesionarului până la soluționarea fondului pricinii.
Potrivit art.581 pr.civ. instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, nici una dintre aceste condiții nefiind întrunită în cauză.
Totodată instanța a reținut ca o eventuală suspendare a dreptului de administrare a pârâtului n în SRL ar avea repercursiuni mult mai grave asupra situației financiare a firmei, nefiind admisibil ca o societate comercială să rămână fără administrator pe o perioadă de timp nedeterminată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea în totalitate a ordonanței președințiale și admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul arată că urgența măsurii solicitate reiese din starea de fapt prezentată în cererea introductivă întrucât deși cesionarul și-a sumat obligația de plată a prețului cesiunii la termene expres prevăzute în contract, acest lucru nu s-a realizat, pârâtul neîndeplinindu-și obligația care îi incumbă conform contractului. În accepțiunea reclamantului existența unei prezumții de prejudiciere a societății prin actele de administrare a unei persoane care nu are calitate de administrator, în condițiile rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune, constituie motive suficiente pentru dovedirea caracterului urgent al cererii de ordonanță președințială.
Față de neprejudicierea fondului recurentul consideră că, raportat la efectele rezoluțiunii contractului, aparența dreptului este de partea reclamantului pârât neavând calitate de administrator al societății SRL. Simpla mențiune făcută în Registrul Comerțului nu este de natură a crea drepturi în favoarea unui administrator care, în realitate nu are această calitate, impunându-se rectificarea acestei mențiuni.
Recurentul arată că este greșită aprecierea dată de prima instanță față de dispozițiile Legii nr.31/1990 referitoare la suspendarea dreptului de administrare în sensul inadmisibilității cererii formulate de reclamant.
În fine recurentul arată că ordonanța președințială este aplicabilă în orice materie, fundamentul acestei prevederi fiind chiar dispozițiile art.581 pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele motive:
Legea nr.31/1990 reglementează o singură situație în care dreptul administratorului poate fi suspendat, respectiv în cazul în care societatea introduce acțiune în justiție împotriva acesteia, ori în prezenta cauză reclamantul solicită suspendarea dreptului de administrare directă a pârâtului carl la SRL până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune părți sociale încheiat între reclamant și pârâtul de rândul 1 la data de 04.05.2007, pe calea ordonanței președințiale.
Chiar dacă am admite teza susținută de recurent în sensul admisibilității ordonanței președințiale în orice materie cu condiția evidentă a neprejudicierii fondului cauzei este evident că din examinarea textului art.581 pr.civ. reiese necesitatea întrunirii unor condiții specifice de admisibilitate a ordonanței președințiale, anume urgența și caracterul vremelnic ce trebuie întrunite cumulativ, și care se adaugă condițiilor generale de exercitare a dreptului la acțiune.
Din perspectiva îndeplinirii cumulativ a celor trei condiții, Curtea reține că nu există nici o legătură între rațiunea invocată de reclamant, în sensul respectării dreptului la rezoluțiunea contractului și nu la situația menționată în Registrul Comerțului.
În primul rând deoarece interpreta sau a rezilia o convenție înseamnă a rezolva fondul cauzei, deci a depăși cadrul procedurii ordonanței președințiale, ca atare pe această cale nu se poate rezilia o convenție invocată iar în ceea ce privește situația menționată în Registrul Comerțului numai ca și efect al constatării rezoluțiunii contractului de cesiune părți sociale trebuie să se dispună și radierea mențiunilor efectuate în baza cestuia, așa după cum rezultă din prevederile art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului.
Pentru toate aceste considerente raportat la prevederile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva ordonanței președințiale nr.40 din 10 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.02.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
