Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 593/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 593/2008
Ședința publică de la data 18 de 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier - ela
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții: ". " R și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.83/COM/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea recurentei ". " R, consilier juridic cu delegație din partea recurentei pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și intimații- reclamanți: și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Intimații depun la dosar întâmpinare la recursurile formulate în cauză, la care se află anexate trei înscrisuri în xerocopie și legislație.
Se comunică un exemplar după întâmpinare, reprezentanților recurenților.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta ". ", solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți, având în vedere că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.35 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal și legea nu reglementează exceptarea de la impozit a reclamanților. Totodată cere obligarea intimaților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul pârâtei F solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, cu excepția motivelor prin care solicită respingerea cererii de chemare în garanție.
Reprezentanta recurentei- pârâte F având cuvântul solicită admiterea recursului pe care l-a formulat conform motivelor invocate și a se constata că restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit reclamanților, se poate face numai la inițiativa societății - recurente ". " Cu privire la recursul declarat de aceasta solicită admiterea lui așa cum a fost formulat.
Intimata având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, respectiv a celui declarat de societatea pârâtă, motivat de faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.42 din Codul fiscal, ci prevederile art.35 din Normele Metodologice din același cod care reglementează în mod clar exceptarea de la impozitare a brevetului de invenție, cât și a celui declarat de pârâta F, având în vedere că a fost motivat pe alte dispoziții legale decât cele pe care le-a invocat în întâmpinarea la acțiune. De altfel această recurentă a avut poziții diferite pe parcursul procesului, la instanța de fond recunoscând că veniturile obținute din brevetul de invenție, nu sunt impozabile. În concluzie solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimatul având cuvântul pune aceleași concluzii de respingere a recursurilor.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 81/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, (completată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 17 aprilie 2008), s-a admis acțiunea precizată reclamanților și în sensul că a fost obligată pârâta. (fostă R ) să plătească fiecărui reclamant suma de 3982 lei, cu titlu de impozit și contribuții aferente veniturilor obținute ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenție, reținute nelegal.
A fost obligată pârâta și la plata dobânzii la aceste sume.
Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în sensul că a fost obligată chemata în garanție - B să restituie pârâtei sumele menționate mai sus, încasate nelegal, precum și dobânda aferentă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin contractul de cesiune nr. 1 din 23.05.2001 reclamanții și au cesionat pârâtei, pentru o perioadă de 20 de ani, dreptul la depunerea cererii de brevet de invenție la acordarea și eliberarea brevetului de invenție și dreptul la invocarea priorității convenționale. În baza susmenționatului contract ( Cap. VIII art. 9 ) C SA a achitat reclamanților drepturile de autor pentru invenții reținând din sumele cuvenite pentru anii 2005 și 2006 impozitul de 16%.
Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, privind Codul fiscal referindu-se la veniturile care nu sunt impozabile, enumeră la art. 47 (1) lit. b veniturile obținute de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
În aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal au fost emise Norme metodologice aprobate prin G nr. 44/2004, cu modificările ulterioare, norme ce prevăd la punctul 35 că "Venitul obținut de către persoana fizică având calitatea de inventator conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 64/1991 republicată, cu modificările ulterioare, ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenție este în întregime neimpozabil".
Astfel cum rezultă din brevetul de invenție nr. - C1 eliberat la 28.03.2003 (fila 6 dosar 2351/C/2006) reclamanții și au calitatea de inventatori, iar împreună cu alți inventatori, în baza contractului de cesiune nr. 1/23.05.2001, au cesionat pârâtei dreptul la depunerea cererii de brevet de invenție, la acordarea și eliberarea brevetului de invenție și dreptul la invocarea priorității convenționale.
În aceste condiții, instanța apreciază că plățile efectuate reclamanților și cu titlu de drepturi patrimoniale provenite din drepturi de autori de invenție s-au făcut cu încălcarea legislației în materie, respectiv art. 47 din Legea nr. 571/2003 și pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aceste venituri obținute de reclamanți fiind considerate de legiuitor ca neimpozabile. Așadar, în mod greșit au fost încadrate în venituri salariale din alte surse la care se calculează impozitul impozit și alte contribuții aferente.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis acțiunea așa cum a fost precizată la data de 19.12.2007, obligând pârâta SC. (fostă SC SA) să restituie reclamanților sumele reținute nelegal cu titlu de impozit pentru veniturile obținute din drepturi de inventator pentru anii 2005 și 2006.
S-a mai apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea nu numai a sumelor încasate fără temei legal, dar și la plata dobânzilor, în temeiul art. 113 pct. 9, 116 pct. 5 și 120 din Codul d e procedură fiscală, calculate conform hotărârilor de guvern în vigoare la data la care s-au efectuat plățile către aceștia.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Autorității Naționale de Administrare Fiscală formulată de către pârâtă, cererea a fost admisă, motivat de faptul că sumele ce fac obiectul cauzei figurează în baza de date a urmând astfel a fi obligată să restituie de la bugetul general consolidat impozitul reținut nelegal.
Chemata în garanție, a apreciat tribunalul, se află în culpă procesuală pentru motivul că, la solicitarea pârâtei, a răspuns prin adresa nr. 3488/2005 prin care a precizat că drepturile bănești obținute de persoanele salariate reprezentând plata unor invenții și creații tehnice sunt venituri de natură salarială, iar angajatorul are obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile din salarii sau asimilate salariilor (fila 42 din dosarul nr. 2351/C/2006).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta . și chemat în garanție - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
1. Recurenta - pârâtă . a invocat prin motivele de recurs greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, arătând următoarele:
- societatea a procedat legal la reținerea impozitului din sumele plătite reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 52, coroborat cu art. 42 Cod fiscal, iar art. 35 din Normele de aplicare a Codului fiscal nu era incident în cauză;
- sentința instanței de fond nu este motivată, în sensul că tribunalul a reținut incidența în speță a art. 47 Cod fiscal și art. 35 din Norme, fără a indica motivele pentru care au fost înlăturate argumentele contrare ale pârâtei;
- în mod greșit recurenta - pârâtă a fost obligată la plata de dobânzi, acestea fiind admisibile doar în cazul existenței obligației principale; pe de altă parte, dispozițiile art. 113 pct. 9, 116 pct. 6 și art. 120 Cod procedură fiscală nu sunt incidente în speță.
Pentru aceste motive, recurenta - pârâtă a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
2. Recurenta - chemată în garanție - Direcția generală a Finanțelor Publice N, în numele și pentru - Direcția Generală a Contribuabili - a susținut, de asemeni, că hotărârea instanței de fond este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii, întrucât reținerea sumelor în discuție a avut loc în baza declarațiilor fiscale depuse de societatea pârâtă, iar restituirea lor poate avea loc în baza dispozițiilor art. 21 al. 4 și art. 82 și 84 din OG92/2003.
Aceeași recurentă a susținut că în mod greșit a fost obligată la dobânzile aferente contribuțiilor considerate a fi încasate nelegal, neexistând temei juridic pentru această obligație.
Pe fondul cauzei, recurenta - chemată în garanție a susținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât venitul obținut de aceștia din cesionarea dreptului de depunere a cererii de brevet de invenție este venit impozabil, nefiind încadrabil la veniturile prevăzute de art. 47 al. 1 și 2 din Legea 571/2003.
Intimații - reclamanți și au depus la dosar întâmpinare față de recursul pârâtei . R, solicitând respingerea recursului, întrucât interpretarea dată de recurentă textelor de lege aplicabile în speță este eronată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Prin contractul de cesiune nr. 1/23 mai 2001, reclamanții și au cesionat pârâtei, pe perioadă de 20 de ani,dreptul la depunerea cererii de brevet de invenție, la acordarea și eliberarea brevetului de invenție și eliberarea brevetului de invenție.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții se încadrează în situația prevăzută de art. 47 din Legea 571/2003 și art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal și în calitatea lor de inventatori ce au cesionat dreptul la brevetul de invenție, sunt scutiți de plata impozitului pe venit.
Potrivit art. 47 din Legea 57/2003, sunt considerate venituri neimpozabile veniturile obținute prin aplicarea efectivă a unei invenții brevetate,de către titular sau licențiații acestuia(lit. a), precum și veniturile obținute detitularul brevetului,prin cesionarea acestuia (lit. b).
Pentru a stabili sfera persoanelor care pot beneficia de veniturile neimpozabile prevăzute de textul menționat, este necesar să ne raportăm la prevederile Legii 64/1991.
Acest act normativ, definește - la art. 2 - următorii termeni:
- inventator - persoana care a creat invenția;
-succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s- transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenție, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenție eliberat;
- titularul brevetului - persoană fizică sau juridică căreia îi aparține dreptul conferit prin brevet.
Art. 3 din Legea 64/1991 prevede că dreptul la brevet de invenție aparțineinventatorului sau succesorului său în drepturi,iar art. 45 face distincție între "dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului și drepturile care decurg din brevet".
Interpretând contractul de cesiune dintre reclamanți și pârâtă prin prisma acestor dispoziții legale, concluzia ce se impune este aceea că societatea pârâtă are calitatea de succesor în drepturi a inventatorilor care i-aucesionat dreptul la depunerea cererii de brevet, la acordarea și eliberarea brevetului.
Reclamanții, în calitate de inventatori, nu au transmis prin cesiune dreptul la brevetul de invenție, pentru a le fi aplicabile dispozițiile pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Dreptul la brevetul de invenție s-a născut direct în patrimoniul societății pârâte, ca succesor în drepturi al inventatorilor, în sensul prevederilor art. 2 lit. (m) din Legea 64/1991.
Norma juridică citată vizează veniturile obținute de titularul de brevet (care are în același timp și calitatea de inventator) dincesiunea brevetuluișinu din cesiunea dreptului de a depune cererea pentru eliberarea brevetului de invenție.
Față de considerentele expuse, curtea constată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale ce au incidență în cauză, criticile ambelor recurente fiind întemeiate, pe acest aspect.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite ambele recursuri și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, ca nefondată.
Întrucât suma solicitat cu titlu de debit nu fost acordată, pe cale de consecință, nu se cuvin nici dobânzile solicitate, conform principiului "accesorium seqvitur principale".
Ca urmare, nu se mai impun a fi analizate celelalte critici ale recurentelor, vizând acordarea dobânzilor.
Având în vedere soluția dată cererii principale, în temeiul art. 60 Cod procedură civile, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursurile formulate de recurenții - pârâți". "șiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.83/COM/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, ela |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
06/08 oct. 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
