Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.599/
Ședința publică de la 29 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Judecător- dr. - -
Grefier -- -
-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.118/04.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr.19/LJ/2003, în contradictoriu cu intimatii: SC G-prin lichidator judiciar I, Administrația Finanțelor Publice G, Consiliul Local G, și C de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect antrenare răspundere patrimonială.
La apelul nominal răspund intimații pârâtul asistati de av., în baza împuternicirii avocatiale nr.18/9.07.2008 pe care o depune la dosar și intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită prin Buletinul Procedurilor de Insolvență și conform Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Apărătorul intimatilor pârâti depune la dosar decizia nr.68/R din 17.01.2007 a Apel și decizia nr.745 din 13.09.2007 a Curții Constituționale. Invocă excepția de inadmisibilitate a recursului promovat de către recurenta AVAS Susține că prin încheierea de ședință din 6.04.2007, aflată la fila 148 dosar fond, rezultă că urmare a convocării adunării creditorilor s-a ajuns la concluzia că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale față de administratorii debitoarei. Invocă dispozițiile Legii 85/2006 care prevăd reguli restrictive in ceea ce privește promovarea acțiunii în antrenare răspundere, care poate fi promovată de către lichidatorul ori comitetul creditorilor. În speță autorizarea a fost solicitată de către un singur creditor care nu făcea parte din comitetul creditorilor. Lichidatorul a depus la dosar un raport pentru antrenare răspundere, ulterior fiind modificat. Precizează că judecătorul sindic s-a pronunțat și pe motivele formulate de către recurenta AVAS.
Pe fondul cauzei, susține că recurenta AVAS Baf ormulat aceleași motive invocate la fond și nu administrează probe în susținerea cererii. Raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat că nu există un prejudiciu imputabil managerului iar starea de insolvență a societății nu s-a datorat activității acestuia. Solicită respingerea recursului ca nefondat și mentinerea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a fiind temeinică și legală.
Intimatul sustine că nu se consideră vinovat de nici o faptă care să fi adus prejudicierea societății în care a lucrat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.19/LJ/2003 la Tribunalul Galați, creditoarea G, solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciar și falimentului, împotriva debitoarei
Prin sentința comercială nr.78 din data de 09.05.2003, s- dispus deschiderea procedurii falimentului societății debitoare în baza art.38 alin.7 din Legea nr.85/2006, reținându-se că în cauză, creditoarea are asupra debitoarei creanță certă, lichidă și exigibilă.
La masa credală și- mai declarat creanța creditoarea AVAS B, Primăria G, SA G, SA
Toate creanțele declarate au fost admise la masa credală și înscrise ca atare în definitiv al creanțelor.
Prin raportul final întocmit, lichidatorul judiciar, solicitat închiderea procedurii falimentului, cauzele care au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, nu au fost determinate de activitatea desfășurată de managerul societății.
Ulterior, prin Raportul final suplimentar nr.943/06.10.2007, solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale numitului în temeiul disp. art.138 lit. și din legea 85/2006. Astfel pârâtul deținut funcția de manager între anii 1994 - 20.02.2001 și în această perioadă încheiat contracte de prestări de servicii între debitoare și, societatea în care familia acestuia deținea majoritatea acțiunilor, contracte care defavorizau societatea falită. mai precizat că perioada pentru care poate fi antrenată răspunderea pârâtului este 09.05.2000 - 20.02.2001.
Lichidatorul judiciar, ulterior prin Raportul întocmit și înregistrat sub nr.989/07.12.2006, având în vedere documentele contabile ale debitoarei cât și raportul de expertiză contabilă întocmit într-un dosar de urmărire, precizat că nu sunt motive pentru atragerea răspunderii fostului manager al debitoarei.
Creditoarea AVAS B, formulat cerere de atragere răspunderii patrimoniale membrilor organelor de conducere falitei, respectiv - în calitate de președinte, în calitate de fost administrator, în calitate de manager.
În motivarea cererii, creditoarea arătat că pârâții s-au folosit de bunurile societății debitoare în folosul propriu. Debitoarea aflându-se în stare de insolvență, avea obligația să formuleze cerere pentru fi supus dispozițiilor legii insolvenței, conform art.143 alin.1 din Legea 85/2006. În ceea ce privește creanța pe care are asupra falitei, prin neplata la termen obligațiilor bugetare și folosirea sumelor pentru susținerea activității curente, foștii administratori se fac vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru procura fonduri persoanei juridice, în scopul întârzierii încetării de plăți, potrivit art.138 alin.1 lit. din legea 85/2006. Cererea a fost autorizată de judecătorul sindic.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul solicitat respingerea cererii, ca nefondată, pentru următoarele motive:
La data numirii sale în calitate de manager, se afla deja în declin, care culminat în anii 2001 - 2002.
s- datorat creșterii galopante indicelui de inflație. În perioada cuprinsă între 1998 - 2001, nu mai avut mandat de manager, deoarece nu i- fost recunoscut de
mai precizat că nu era în măsură să decidă ci numai asociații, să introducă cerere privind deschiderea procedurii insolvenței, potrivit disp. art.18 pct.11 din Statut.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că prin activitatea pe care desfășurat-o, nu a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Potrivit atribuțiilor de serviciu, ce- reveneau în calitate de vicepreședinte, acestea nu erau pe linie decizională.
La rândul său pârâtul solicitat prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că din anul 1993 i- încetat raporturile de muncă cu falită. Nu există un raport de cauzalitate între faptă și ajungerea cooperativei în stare de insolvență.
Tribunalul Galați, prin sentința nr.118/4.02.2008, a respins cererea în antrenare răspundere patrimonială, formulată de creditoarea S în contradictoriu cu pârâtii, și, ca nefondată.
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei CAG și radierea acesteia din registrul Comerțului.
Conform art.136 din Legea 85/2006, a descărcat judecătorul sindic și lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit disp. art.138 alin.1 lit.a) - răspunderea poate fi atrasă când administratorii societății s-au folosit de bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau în cel al unei alte societăți.
În ceea ce privește pe pârâtul, a reținut că împotriva acestuia G (Asociația Teritorială Cooperativei Meșteșugărești G) sesizat organele de cercetare penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, instigare la fals intelectual, uz de fals și folosirea cu rea credință creditelor societății.
În dosarul de cercetare penală nr.329/2002 s- efectuat o expertiză contabilă având drept obiective tocmai cercetarea faptelor amintite, raportul de expertiză și suplimentul la acest raport fiind întocmite de către expertul.
Din raportul de expertiză întocmit, rezultat că nu există un prejudiciu imputabil managerului, iar starea de insolvență societății nu se datorează activității acestuia și se aduc argumente care înlătură și acuzația de concurență neloială.
În baza acestor documente Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, prin ordonanța din 14.03.2006 l- scos de sub urmărire penală.
În ceea ce privește fapta prevăzută de lit. art.138 din Legea 85/2006, în sensul că s-au utilizat mijloace ruinătoare pentru procura fonduri persoanei juridice în scopul întârzierii încetării de plăți, s-a reținut că nevirarea la termen obligațiilor bugetare, nu constituie o dovadă că falita nu ținut contabilitate conformă cu legea, atâta timp cât acest aspect nu fost dovedit, aspect cercetat și de organele de urmărire penală.
Faptul că managerul falitei, nu apelat la disp. art.27 alin.1 din Legea 85/2006, în sensul de formula o cerere pentru fi supus legii speciale, societatea aflându-se în insolvență, nu poate fi reținut în sarcina acestuia, atâta timp cât s- dovedit (expertiza contabilă) că acesta încercat să salveze activitatea acesteia, membrilor ei.
Potrivit celor reținute de expertul contabil, constatări pe care instanța le- reținut ca fiind întemeiate, deoarece perioada supusă analizei acestuia, este mult mai mare, ceea ce dă imagine concludentă asupra evoluției falitei, cauzele care au concurat la ajungerea societății în stare de insolvență le constituie un management lipsit de performanță dar și politica economică și financiară dusă de stat.
În ceea ce privește pe ceilalți pârâți, respectiv și, s-au reținut următoarele:
Pârâtul, fost președinte al falitei în perioada 1992 - 1993 și având în vedere data deschiderii procedurii insolvenței 09.05.2003, instanța constatat că nu există un raport de cauzalitate între fapta acestuia și starea de insolvență societății.
Referitor la pârâtul, acesta ocupat în cadrul falitei funcția de vicepreședinte, respectiv președinte în perioada 01.05.1990 - 10.03.1994. Față de perioada supusă analizei activității societății falite, nu s- probat existența unui raport de cauzalitate între fapta sa și starea de insolvență persoanei juridice.
Față de considerentele anterior amintite, instanța a reținut că nici în ceea ce- privește pe pârâtul, nu s- probat existența unui raport de cauzalitate între faptele acestuia și starea de insolvență societății, situație în care se constată că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar de închidere procedurii, a fost aprobată și în temeiul disp. art.131 din Legea 85/2006 s- dispus închiderea ei și radierea debitoarei din evidențele ORC, urmând ca lichidatorul judiciar, potrivit art.136 din aceeași lege să fie descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei hotărârii, în termen legal a declarat recurs creditoarea S, înreg.sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:
Judecătorul sindic a aplicat greșit prevederile art.137 alin.1 lit.a și f din Legea 85/2006 și a ignorat înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prejudiciul cauzat creditorilor este evident, în condițiile în care creanțele nu au fost acoperite din valorificarea bunurilor debitoarei.
Mai mult, din rapoartele lichidatorului rezultă legătura de cauzalitate dintre fapta administratorilor, constând în dezinteresul arătat în funcționarea societății, și prejudiciu.
Legea instituie o prezumție a existenței legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, iar răspunderea se antrenează chiar și pentru cea mai ușoară culpă (art.999 Cod civil).
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate, pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.e din Legea 85/2006.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
La termenul din 29.08.2008, intimatul pârât, prin reprezentant convențional, a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând, în esență, următoarele:
Conform art.138 alin.1 din Legea 85/2006 în promovarea acțiunii în antrenare răspundere, au legitimare procesuală activă doar lichidatorul, administratorul judiciar.
Doar în cazul în care administratorul, lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele care au determinat starea de insolvență, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiune, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să formuleze acțiunea în antrenare răspundere, conform art.138 alin.3 din Legea 85/2006. Prin urmare, creditoarea S (un creditor individual), nu avea legitimare procesuală activă, cererea sa fiind inadmisibilă, ca și prezenta cale de atac în retractare.
Pe fondul cererii, a solicitat să se constate, că hotărârea recurată, este temeinică și legală, reiterând apărările formulate la judecata fondului.
Cu privire la excepția inadmisibilității, ridicată de intimatul-pârât, constată următoarele:
Este adevărat că, potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006, au legitimare procesuală activă în cererile în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei- persoană juridică, doar lichidatorul sau administratorul judiciar.
În subsidiar, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.138 alin.3 din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate autoriza comitetul creditorilor să promoveze o atare acțiune.
În speță, lichidatorul judiciar a convocat comitetul creditorilor (comitet din care nu face parte recurenta-creditoare ), iar acesta a hotărât că nu sunt motive să solicite judecătorului sindic autorizarea de a promova acțiunea prev. de art.138 alin.1 din Legea 85/2006 (proces-verbal din 2.04.2007 - fila 133 dosar fond).
În pofida acestui fapt judecătorul sindic a autorizat creditoarea să promoveze acțiune în antrenare răspundere a foștilor administratori ai debitoarei, deși nu avea temei legal (prin încheierea din 6.04.2007 - fila 148 dosar fond).
Se reține însă că acțiunea în antrenare răspundere patrimonială promovată de creditoarea a fost soluționată în fond de judecătorul sindic. Așa fiind, a constata că o atare cerere este inadmisibilă, în calea de atac a recursului, promovat de creditoarea, ar însemna a crea recurentei, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, ceea ce contravine prevederilor art.316 rap.la art.296 pr.civ.
Pe cale de consecință a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul intimat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect a reținut JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure l-sindic că, pentru a putea antrena răspunderea foștilor administratori ai debitoarei - persoană juridică este necesară întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, prev. de art.998 - 999 Cod civil, respectiv săvârșirea, cu vinovăție, a faptelor expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din lege, existența prejudiciului și stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu.
Prejudiciul cauzat creditorilor (inclusiv recurentei) prin ajungerea debitoarei în stare de insolvență și nerecuperarea integrală a creanțelor urmare valorificării bunurilor debitoarei în cadrul procedurii falimentului, este cert.
În cauză nu s-a putut dovedi însă săvârșirea de către pârâți a faptelor prev. de art.138 alin.1 lit.a și f din Legea 85/2006, după cum nu s-a putut stabili existența unei legături de cauzalitate dintre pretinsele fapte și prejudiciul cauzat creditorilor.
Cât privește săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.a, se impune precizarea că, în speță, creditoarea s-a limitat să prezinte definiția legală, fără a descrie în nici un fel faptele săvârșite de pârâți, constând în, folosirea în interes propriu, a bunurilor debitoarei.
Referitor la fapta prev. de art.138 alin.1 lit.f din lege, creditoarea a susținut că aceasta a constat în nevirarea către Fondul Național de Asigurări Sociale de Sănătate a sumelor reprezentând contribuția personală a salariaților,fiind utilizată în alte scopuri și, determinând majorarea datoriilor societății, prin calcularea de dobânzi, penalități, ceea ace a condus la intrarea în incapacitate de plată.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, pe baza raportului de expertiză contabilă extrajudiciară (întocmit într-un dosar de urmărire penală), nevirarea sumelor către reprezintă o consecință, iar nu o cauză a stării de insolvență a debitoarei.
Recurenta-creditoare a mai pretins, prin motivele de recurs, că în sarcina pârâților se poate reține săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.e din Legea 85/2006. Cum, potrivit art.316 rap.la art.294 alin.1 pr.civ. în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată și nu se pot formula cereri noi, instanța nu va analiza această susținere.
Față de considerentele ce preced, constată că judecătorul sindic, pe baza unei analize judicioase a materialului probator administrat și a aplicării corecte a normelor legale incidente speței (art.138 alin.1 din Legea 85/2006) a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Așa fiind, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de AVAS B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.118/04.02.2008 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr.19/LJ/2003 al Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr.- - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehno.O/18.09.2008/2 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
