Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 64/A-
Ședința publică din 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta C L prin lichidator judiciar, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.252/C din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, sector4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat prin anularea chitanței nr.-/26 mai 2009, în sumă de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin sentința comercială nr.252/C/25.02.2009 a Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă excepția autorității de lucru judecat prin lichidator judiciar, împotriva pârâtei SC SRL.
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că la 26.11.2008 SC SRL, prin lichidator judiciar a chemat în judecată pe SC SRL solicitând repunerea părților din Contractul de leasing LP 20063 încheiat la 14.06.2002 în situația executării contractului și să fie obligată pârâta să respecte obligațiile contractuale din raportul arătat; sub motiv că pârâta a denunțat unilateral contractul arătat, prevalându-se de un pact comisoriu expres gradul III, fără ca reclamanta să fie pusă în întârziere; că reclamanta achitase ratele restante deși nu a fost pusă în întârziere și înainte ca pârâta să fi pornit executarea silită, pârâta primind circa 150.000 USD sub formă de redevențe și penalități de întârziere; că nu a avut loc rezoluțiunea contractului deoarece până la momentul desființării contractului, reclamanta a plătit toate obligațiile, inclusiv ratele restante comunicate prin notificarea de reziliere, iar pârâta avea bilete la ordin pentru fiecare și putea să le introducă la plată.
Tribunalul a mai constatat că pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr.432 din 14.05.2007 a Tribunalului Vâlcea.
De asemenea,tribunalula constatat că la 21.01.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând repunerea părților în situația continuării executării contractului de leasing prin reluarea contractului începând cu a 28; obligarea pârâtei să pună la dispoziția utilizatorului a imobilului în litigiu; obligarea pârâtei să respecte dreptul de opțiune al reclamantei.
Analizând excepția autorității de lucru judecat,tribunalula constatat că aceasta este întemeiată.
S-a reținut că între reclamantă și pârâtă au existat mai multe litigii însă instanțele au confirmat desființarea contractului prin reziliere, aspect constatat prin sentința nr.440/C/23.04.2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.76/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, sentință prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei de "constatare a valabilității contractului de leasing imobiliar", cu motivarea că raportul dintre părți era reziliat de drept, iar clauza din cap.H pct.7 ce prevede rezilierea de drept a contractului, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către utilizator, este valabilă.
De asemenea,tribunalula constatat că în același sens a fost decis și prin sentința nr.799/3.10.2007 a Judecătoriei Brezoi, definitivă prin decizia nr.168/25.02.2008 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de SC SRL, cu motivarea că la 31.12.2005 a expirat contractul de leasing și că după acest moment contractul a fost învestit cu formulă executorie.
În fine,tribunalula constatat că prin sentința nr.432/2007 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia nr.129/2007 a Curții de APEL PITEȘTI și irevocabilă prin decizia din 27.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă cererea reclamantei SC SRL, prin care se solicită să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, instanțele reținând că o astfel de pretenție nu poate fi primită deoarece reclamanta nu a plătit ratele scadente și nici penalitățile de întârziere.
Față de aceste hotărâri,tribunalula constatat că noua cerere nu poate fi admisă deoarece obiectul ei din primul petit este același cu cel din sentința nr.440/C/23.04.2007, prin care instanța a statuat că raportul contractual dintre părți nu mai este valabil, contrar a ceea ce solicită reclamanta să se constate, el fiind desființat prin reziliere. În consecință, reținetribunalul, instanța nu mai poate repune părțile în situația continuării contractului căci altfel ar contrazice sentința arătată.
Pentru aceleași rațiuni, reținetribunalul, pârâta nu mai poate fi obligată să pună la dispoziția reclamantei imobilul, așa cum cere petitul doi, căci contractul nu mai există și nici să fie obligată să-i respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, cum se solicită în petitul trei.
La 13.03.2009 SRL a declarat apel. În motivele de apel depuse la 13.05.2009 este criticată soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit prima instanță a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat.
Se susține că primul capăt de cerere al prezentului litigiu, prin care se solicită "repunerea părților în situația anterioară și executarea contractului" nu este același cu cel asupra căruia s-a decis prin sentința nr.440/2007. Mai mult, susține apelanta, prin sentința nr.440/2007 a Judecătoriei Brezoia fost reținut că nu a intervenit rezoluțiunea contractului în baza pactului comisoriu de gradul IV.
Se mai arată că sentința nr.440/2007 a avut ca obiect o acțiune în constatare și că nu s-a ținut cont de sentința nr.687/2005.
Apelanta mai precizează că obiectul prezentului litigiu este acela de a se stabili, din perspectiva sentinței nr.687/2005, dacă contractul mai are ființă.
Cu privire la cauză, apelanta susține că acest element este altul decât cel din celelalte litigii.
Apelul nu este fondat.
Situația de fapt.
Prin contractul LP 20063 SC SRL, în calitate de locator, a încheiat cu SC SRL, în prezent SC SRL, în calitate de utilizator, un contract de leasing imobiliar.
Prin somația din 11.05.2004, pârâta SC a notificat-o pe reclamanta utilizatoare, anunțând-o că a intervenit sancțiunea rezilierii de drept a contractului și că urmează ca până la 17.05.2004 să elibereze imobilul și să achite suma de 124.231,52 USD, reprezentând daune interese (21).
Prin sentința civilă nr.687 din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Brezoi, a fost admisă contestația la executare formulată de SC SRL și a fost dispusă anularea formelor de executare efectuate în dosar de executare nr.134/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că notificarea din 11.05.2007 nu a rezolutat contractul, deoarece simpla încălcare a contractului nu produce efectul arătat, pactul comisoriu convenit de părți fiind de gradul III și nu de gradul IV și deci locatorul trebuia să-l pună în întârziere pe utilizator înainte de a declara contactul rezolutat (6-9).
Prin sentința nr.432 din 14.05.2007 a Tribunalului Vâlceaa fost respinsă cererea formulată de SC SRL prin care aceasta a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare privind suprafața de 867 mp. teren și construcții, situată în, Calea lui - nr.810, județul V, în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Pentru a decide astfeltribunalula reținut că, potrivit raportului de expertiză contabilă, pârâta nu a pretins și nu a încasat cu titlu de penalități de întârziere peste nivelul contractual, însă reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de leasing datorând pârâtei suma de 168.481,50 USD, rate contractuale neachitate și 24.206,18 USD penalități de întârziere (45-48).
Soluția tribunalului a fost menținută prin decizia nr.129/A-C/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, rămasă irevocabilă prin constatarea nulității recursului formulat de SC SRL (49-55).
De asemenea, prin sentința nr.440/C/23.04.2007 a Tribunalului Comercial Argeșa fost respinsă cererea reclamantei SC SRL prin care aceasta solicitase, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, să se constate valabilitatea contractului de leasing, iar în subsidiar să se constate nulitatea clauzelor contractuale prevăzute în capitolul H pct.7 lit.a și b din Contract.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că este neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea valabilității contractului de leasing imobiliar deoarece acesta a fost reziliat de drept conform clauzelor contractului, reclamantei notificându-i-se rezilierea contractului.
Soluția tribunalului a rămas definitivă și irevocabilă prin anularea ca netimbrat a apelului (56-62).
Prin sentința nr.799 din 3 octombrie 2007 Judecătoriei Brezoia fost respinsă contestația la executare formulată de SC SRL, intimată fiind SC SRL.
Pentru a decide astfel judecătoria a constatat că după expirarea la 31.12.2005 a termenului de valabilitate al contractului de leasing, a fost întocmit dosarul de executare nr.17/2006, iar contestația la executare nu este întemeiată căci după expirarea duratei contractului, utilizatorul este dator să restituie imobilul.
Prin decizia nr.168 din 25 februarie 2008 fost respins recursul declarat de SC SRL.
La 25.01.2007, executorul judecătoresc a declarat pus în posesie pe SC SRL.
II.În drept
Potrivit conținutului contractului,cu minim 30 zile înainte de data efectuării ultimei plăți lunare, utilizatorul poate opta pentru preluarea contractului de leasing sau restituirea imobilului ori să prelungească contractul de leasing. Dacă nu a optat pentru prelungirea contractului, până la 10.05.2005, utilizatorul este obligat să restituie imobilul. În fine, potrivit unei alte clauze ambele părți acceptă expres și irevocabil valoarea de titlu executoriu a contractului, fără notificare, somație prealabilă sau alte formalități de punere în întârziere.
Potrivit art.969 -Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege ( civ. 970 și urm.).
Potrivit art.8 din OG nr.51/2001,contractul de leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă bunul în următoarele situații:
- la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea de cumpărare a bunului sau a preluării contractului.
- în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Potrivit art.1201 Cod civileste lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
III.Judecata.
Curtea constată că între părți a fost statuat irevocabil, prin sentința nr.799/2007, irevocabilă prin decizia nr.163/2008 a Tribunalului Vâlcea, că durata contractului a expirat la 31.12.2005 și că, în consecință, executarea silită este legală. Aceasta este ultima judecată dintre părți. De asemenea, instanțele au constatat și că pârâta SC SRL nu poate fi obligată să respecte dreptul de opțiune al reclamantei deoarece aceasta din urmă nu și-a executat obligația de plată a ratelor de leasing (47) și că, în consecință, nu poate fi admisă pretenția reclamantei de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În fine, instanțele au mai stabilit, irevocabil, că nu poate fi admisă pretenția reclamantei de a se constata valabil contractul deoarece acesta a fost reziliat de drept (58, sentința nr.440/C/2007 a Tribunalului Comercial Argeș ).
De asemenea, curtea constată că primul capăt de cerere al reclamantei trebuie calificat, întrucât nu există o astfel de acțiune "repunerea părților în contractul de leasing". În realitate, obiectul cererii este anularea rezoluțiunii contractului, a încetării contractului și a executării silite și repunerea părților în situația anterioară.
Evident că pentru a "repune părțile în contractul de leasing" ar însemna ca prezenta instanță, ori să facă abstracție de hotărârile arătate, prin care s-a constatat că nu poate fi admisă pretenția reclamantei de a se constata contractul valabil și nici pretenția ei de a se constata un act de vânzare-cumpărare a imobilelor în litigiu; nici cea de anulare a executării silite; ori, dacă nu se poate face abstracție de ele, acestea să fie înlăturate.
Soluția primei instanțe de a constata autoritatea de lucru judecat este deci corectă deoarece a intrat în putere de lucru judecat că a încetat contractul prin rezilierea de drept; că ulterior a încetat și prin expirarea duratei contractului și că reclamanta, fiind în culpă, nu poate pretinde să opteze pentru cumpărarea imobilului.
, instanța de fond a reținut corect că autoritatea de lucru judecat există față de sentința nr.440/C/2007, pentru că acest litigiu a avut ca obiect "să se constate valabilitatea contractului de leasing"., obiectul acelei acțiuni a fost anularea rezoluțiunii de drept a contractului și prin aceasta să se constate că raportul juridic contractual este valabil.
Același obiect îl are și acțiunea din prezenta cerere: anularea încetării contractului prin rezoluțiune, pentru ca în acest fel, reclamanta să fie repusă în raportul contractual.
Cu privire la cauză, apelanta critică lipsa identității acestui element în noua cerere cu vechea cerere, intrată în autoritatea de lucru judecat. Ea nu arată însă care este cauza cererii sale. În realitate, în ambele cereri cauza este aceeași: greșita încetare a contractului prin rezoluțiune.
Așa cum a fost arătat, prin sentința nr.440/2007, s-a statuat irevocabil că rezilierea contractului este legală și că, în consecință, contractul nu mai este valabil.
Nu există nici o îndoială că părțile noului litigiu sunt aceleași și în aceeași calitate cu cele din sentința arătată.
În concluzie, corect prima instanță a stabilit că noua cerere nu mai poate fi verificată pe fond deoarece asupra ei a fost statuat definitiv prin sentința nr.440/C/2007.
Curtea mai arată că nu poate fi primită critica apelantei care invocă faptul că prin sentința nr.687/2005 s-ar fi stabilit că nu ar fi intervenit replierea contractului.
Așa cum a fost arătat, această sentință a avut ca obiect contestația la executarea silită. Așa fiind, prezenta cererea nu are același obiect cu sentința arătată, pentru ca apelanta să se poată prevala de ea.
De asemenea, reclamanta putea să invoce existența autorității de lucru judecat atunci când a fost soluționat litigiul în care a fost pronunțată sentința nr.440/C/2007, însă nu a făcut-o, aceasta având ca efect achiesarea ei la soluția arătată.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C L prin lichidator judiciar, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.252/C din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC SRL, cu sediul în B,-, sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
02.07.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena Molea
